x6d7ds


Terminologia specifica domeniului politic poate fi inteleasa ca ansamblu de cuvinte specializate apartinand unui sociolect, care se caracterizeaza prin univocitate si non ambiguitate si relatii lexico-semantice proprii. Analiza importantei acestei terminologii pentru grupuri socio-profesionale mai largi, mergand pana in limba literara standard intereseaza si din perspectiva definitiilor termenilor politici in dictionarele generale ale limbii (mai ales pentru termenii care migreaza spre limba standard - in special, din motive apartinand realitatii extralingvistice). Avand functia de cod semideschis intre limbajul politic si limba standard, dictionarul ofera o definitie adecvata a conceptului politic in masura in care lexicograful poate realiza o medie a informatiilor descriptiv-normative din domeniul politic. Lexicografii apreciaza ca definitiile lexicografice reflecta - in mod fatal- domeniul politic si ideologic, ele nu pot fi “neutre” dar tind spre aceasta intr-un efort permanent de reflectare cat mai adecvata a realitatii42 . Pentru indeplinirea acestui rol de “interfata comunicationala” la nivelul cunoasterii dar si a invatarii sensurilor si termenilor, dictionarele recurg cel mai ad esea la procedee de “neutralizare” a sensului. Acest lucru are consecinte in modul cum se exprima aprecierile continutului unor teorii si concepte politice.
Redactorii celei de-a do ua editii a Dictionarului Explicativ al Limbii Romane (DEX) au
incercat, in 1996, sa ofere o versiune “epurata” de ideologie, in special pentru termenii apartinand domeniului politic, filosofic, economic si social . Acest lucru a fost necesar in primul rind deoarece DEX reprezinta “un best-seller” al culturii romane (o statistica releva faptul ca un DEX revine la 42 de locuitori ai Romaniei). “Neutralizarea” definitiilor din DEX a reprezentat trecerea pe de o parte a unor termeni in vocabularul pasiv (prin etichetarea lor cu marca diastratica “iesit din uz” (de ex. tovarasa -sensul de profesoara-), sau cu in trecut (de ex. asesor popular), iar, pe de alta parte, “dezideologizarea unor d efinitii” (ex. capitalism, liberalism, religie etc.).

Desi este departe de a intruni aprecierile pozitive unanime ale specialistilor si ale publicului larg, aceasta a doua editie a DEX-ului a marcat o revenire la principiile impuse de traditia lexicografica romaneasca si internationala si o “reparatie necesara “ a ceea ce Mioara Avram43 a numit sugestiv “punerea la zid a lingvisticii bucurestene sau lingvistii bucuresteni si
(re)presiunile regimului totalitar in obsedantul deceniu”.
Pentru a ilustra modul in care ideologia si politicul pot influenta activitatea lexicografica, autoarea citeaza aprecieri ale celor care, in perioad a comunista, au condus aceasta munca :
“Consideram ca nu este admisibil ca un Dictionar al Academiei R.P.R sa dea “definitii” necontrolate” sau
“Dictionarul …contine nu numai o sumedenie de greseli stiintifice grosolane, ci si grave greseli politice si ideologice” sau aprecieri cantitative asupra definitiei conceptului:

…la cuvantul a actiona sunt exact 10 randuri de manuscris…in schimb la termenul a baga
asunti o sumedenie de pagini” 44
La nivel lexicografic interseaza in mod sp ecial statutul termenilor neologici, domeniul politic avand o mare permeabilitate pentru acestia (gestiunea crizelor, stasiologie, marketing politic, epurare etnica etc.). Imprumuturile mai noi, in special din spatiul anglo-american, sunt o dovada a sincronizarii si a tendintei de internationalizare a terminologiei politice.

Limba de lemn45

Aparitia conceptului; etimologie46

Termenul dubovyj jazyk este inregistrat in limba rusa in 1935 dar originile sale se afla, se pare, in limbajul secret, fix al revolutionarilor din ultima parte a sec.XIX.

Sensul “limba de stejar”, grosolana, greoaie, fara sens politic poate fi asociat cu cel al sintagmei frantuzesti gueule de bois. 47

Conceptul se regaseste in 1950 in limba polona “dretwa mowa” cu sensul metaforic “vorbire
incremenita” care incearca sa redea caracterul rigid al formularilor epocii.
Principalele calificative atribuite limbii de lemn sunt cele care se refera la osificarea, la
incremenirea48 acestui jargon cu aspect de limbaj specializat, oficial.
Aspectul stereotip, mecanic, stilul greoi au condus la calificarea limbii de lemn drept limbaj de propaganda, de “intoxicare”, “Newspeak”49.

In limba franceza , expresia “langue de bois” a fost folosita in comentariile privind partidul comunist francez, iar apoi a fost aplicata si regimurilor Giscard d’Estaing si Chirac.

Definitii si delimitari

Dictionarul Larousse defineste termenul drept: “Frazeologie stereotipa (legata numai de
“unele partide comuniste”)”.
Se poate usor observa ca din aceasta definitie lipsesc trasaturile esentiale ale conceptului, acest sens ilistrand doar relatia de antonimie cu notiunile sovietice gorbaciovian, perestroika , glasnost .
Alte definitii considera limba de lemn fie un “ansamblu de expresii”, fie un tip de“discurs (nu limba)”.50
O definitie cuprinzatoare este cea care considea limba de lemn un “Subsistem al unei limbi51” care desemneaza elemente lexicale si unitati frazeologice, cu caracter de expresii fixe, de clisee incremenite, cu sens determinat in contextul unei anumite autoritati, utilizate stereotip-dogmatic ca exprimare a unei ideologii (sau simulacru de subsisteme ideologice economice, tehnologice, politice, culturale etc.care detin o putere sau o autoritate), imitate dar si impuse de puterea politica sau de grupari ori indivizi, difuzate prin repetare si utilizare frecventa in diverse mijloace de comunicare in masa.

Scopul folosirii limbii de lemn ar fi “anihilarea gandirii maselor recepto are care pot deveni supuse unei sugestii colective”52
Intentia reala si efectul obtinut in urma utilizarii limbii de lemn sunt impunerea autoritatii, prin secretul sau/si prestigiul codului detinut, prin cunostinte tehnocrate si ascunderea, mascarea unei realitati adesea nef avorabila.

Principalele caracteristici ale limbii de lemn sunt:

- abundenta elementelor lexicale, a unitatilor cu caracter de expresii fixe, clisee incremenite, cu sens determinat in contextul unei anumite autoritati;
- utilizare stereotip-dogmatica ca exprimare a unei ideologii.
- imitarea si impunerea de catre puterea politica sau de grupuri de indivizi 53
- difuzarea obsesiva, repetarea frecventa in mass media de toate tipurile ( scris-audio video);

In contextul regimului comunist, totalitar utilizarea limbii de lemn reprezinta o strategie de anihilare a gandirii receptorilor care pot fi supusi unei sugestii obiective.
Impunerea limbii de lemn ca dogma se face prin memorare fortata, obligatorie, intarita de teama de a nu gresi, de a nu respecta linia, de a se abate de la modul de exprimare a autoritatii , a conducerii.

Iata cateva exemple54: aceasta demascare este o sarcina principala uneltirile anti-sovietice
in atmosfera de adanca si calda prietenie
in lumina… dusmanul de clasa reactionar epurare de serviciu ofiter deblocat autobiografie autocritica democratie = “socialism, comunism” linia partidului cosmopolitism
impaciuitorism colectivizare verificare la partid sedinta
Partid fara specificare (unicitatea acestuia era redata prin majuscula) loc de munca
(pozitie) principiala

23 August (fara an, se stia care) documentele de partid infra-suprastructura realism socialist lupta de clasa dictatura proletariatului reeducare retinut (pentru cercetari) exploatator a lichida = “a ucide”

Limba de lemn se carcaterizeaza printr-un ansamblu de stratageme cu un caracter constant in utilizare.

A. Stratageme ce impun selectia termenilor din anumite zone ale lexicului:

1. zona luptei, a confruntarii : a milita, fortele care se infrunta, campanie agricola etc.
2. termeni din domeniul biologiei pentru ilustrarea metaforei organiciste a functionarii societatii: organism: dezvoltare, etapa, pulseaza sangele etc.
3. secvente lexicale din zona voluntarismului: activism, necrutator, incrancenat, cu fermitate etc

B. Stratageme prin care se selecteaza anumite moduri verbale sau calificative:

1. folosirea verbelor la imperativ sustine dinamismul expresiei: sa amintim , sa afirmam, trebuie sa..
2. rezerve-ocoliri impersonale: se face, s-a facut , niste, se pare, unii

3. adjectivul pozitiv sau superlativ: culmile cele mai inalte, realizarile cele mai mari

C. Utilizarea frecventa si impunerea cliseelor (in special in mass media): deosebit de, necesitate adanca, in lumina teoriei, profund,

D. Strategia ocolirii folosirii cuvintelor/frazelor prohibite, tabu-uri din alte perioade istorice, care a condus la o avalansa de cuvinte, de eufemisme: chelner/ospatar servitoare/femeie de serviciu

E.Manipulare prin discreditarea altor sisteme politice (vezi in acest sens, definitiile termenilor capitalism, imperialism, econo mie de piata etc. in dictionarele dinainte de 1989)

F. Utilizarea unor expresii neobisnuite, noi, straine limbii (traduceri, adaptari din rusa), a unor structuri noi sau cu sens de subtext care scapa de cele mai multe ori 55 sau a unor cuvinte cu statut unic, fara context, inteligibile doar pentru initiati.

G. Nominalizarea excesiva: societate socialista multilateral dezvoltata,


Predominarea raporturilor de coordonare: dezvoltarea, inflorirea si propasirea patriei
Comparatii
Abuzul in folosirea hiperbolelor
Metafore

Dupa 1989, unele forme au “supravietuit” concomitent cu aparitia altora noi.
In aceeasi perioada se constata extinderea aplicabilitatii conceptului atat la ideologii, altele decat cea comunista, cat si la alte puteri -;economica, financiara, comerciala publicitara, mass media etc., ceea ce ar putea sustine asertiunea condorm careia limbii de lemn nu-I scapa, in timp, nici o institutie.

Se inregistreaza astfel folosirea anumitor procedee formale, lin gvistice care condu c la obtinerea unor efecte in comunicare (mascarea realitatii si manipularea)

Automatismele verbale au supravietuit “firesc” in conditiile in care nu au disparut (brusc) toate structurile economico-politico-sociale anterioare si persista ca “reziduuri” de mentalitati si de expresie:

Raspunde unei necesitati obiective
Chestiune de interdependenta dialectica intre
Atitudine antagonica
Deosebit (de) cu sensul de superlativ
Sensuri contradictorii si echivoce : cifra deosebita (mare sau mica)
Rezultate deosebite
Dificultati deosebite
Senatul cere guvernului, celorlalte institutii (omiterea copulei si pentru a parea ca nu se pun pe acelasi plan entitati diverse)
Concluzii:

Limba de lemn se caracterizeaza prin abundenta cliseelor, frecventa mare a frazeologiilor, repetare stereotipa a anumite forme lexicale, gramaticale, fonetice, semantice, a unor adjective superlative etc. care impun un cod tehnocrat, adesea cu statut de xenism, dificil de explicat56 .

Universalitatea limbii de lemn se poate urmari in orice spatiu geografic sau sub orice regim care incearca sa impuna o ideologie sau o putere de orice tip (politica, economica, financiara, mass media etc.)

Prin utilizarea si impunerea limbii de lemn se tinde la crearea unei imagini deformate a realitatii si se ajunge la o distorsionare a functiei de comunicare a limbajului, de care vorbitorii ar trebui sa devina constienti.

Noua “limba de lemn” are un statut aparte deo arece beneficiaza de mai multe canale de propagare si se bucura de o imitatie neobligatorie (in realitate manipulata de frecventa in mijloacele de comunicare57).

Noua limba de lemn este afectata in primul rand de neofilia58 verbala ca reflex al opozitiei fata de vechile structuri lingvistice impuse.

Noua limba de lemn se dezvolta in stil baroc si este caracterizata prin prezenta masiva a unor termeni tehnici (ca expresie a infatuarii tehnocratice), printr-un limbaj liber, eliberat care impune clisee (derulare, melanjat, ins dexter competent, a surmontat)59 si
“perle”(insiguranta, cu umbrela americana etc.)60.

Transgresarea limitelor dintre variantele stilistico-functionale ale limbii si dinamica sensurilor (in cazul unor termeni apartinand unor alte domenii) reprezinta tendinte frecvente
in limba romana actuala in cadrul carora, termenii capata sensuri noi prin devierea fata de statutul lor semantic si contextual strict. Imbinarea functiei de comunicare cu cea expresiva a limbii reprezinta, in mare parte, o justificare a dinamicii sensurilor61 :
Astfel, limbajul politic se imbogateste cu:
1) termeni tehnici: a ema na, a dezamorsa(conflicte), a asana (economia), a polariza
(electoratul, societatea etc.), a manipula (opinia publica)
2) termeni economici: a gestiona (crize)
3)termeni medicali (cu sensuri noi, figurate) : miopie (politica), colaps (economic), terapie de soc etc.
4) termeni politienesti (a aflua, a deflua etc.)
5) termeni juridici: flagrant (delict).
6) termeni ai stiintelor exacte (matematica) :<Bentham sugera realizarea unei “aritmetici politice” capabila sa gaseasca cea mai buna combinatie de placeri si pedepse> sau <viziunile despre viitor ale lui B.E. se intemeiaza pe o tehnologie miraculoasa “non-euclidiana”, care va permite realizarea perfectiunii umane>aDP,p.275i sau folosirea obsesiva a termenului algoritm politic in legatura cu “modelul alcatuirii” coalitiilor.
(fizica) ; spectru politic;
7) termeni ai stiintelor naturii:
(ecologie) : poluare politica ;
(geologie) : clivaj, falie, cutremur/seism politic, in coalitie etc.

Termenii din sfera politicii sunt afectati, in limba romana actuala, de modificari ale raporturilor denotatie/conotatie si precum si de reorganizarea semnificatiei prin neutralizare
Schimbarile semantice ale raportului denotatie-conotatie afecteaza, in special, dupa 1989, termenii domeniului politic, social, ideologic, adminisitrativ si jurnalistic. Asa sunt, de ex emplu, activist, bolsevic, comunism, colhoz, marxism, prelucrare, pionier etc. sau unitati frazeologice ca economie socialista, atitudine de clasa, dosar de cadre, gazeta de perete si multe altele, care au dezvoltat in etapa actuala o conotatie negativa in locul celei (puternic marcate) pozitiv in perioada anterioara lui 1989.
Paralel se produce “reabilitarea” conotativa a unor unor termeni : capitalism, economie de piata, profit sau a unor sintagme ca proprietate particulara, economie de piata etc. Preferinta vorbitorilor - cel putin intr-o prima etapa - pentru sintagma economie de piata in defavoarea formulei economie capitalista cu care a fost, pana la un moment dat, perfect echivalenta, isi gaseste explicatia in opinia unor lingvisti 62 “in persistenta conotatiei negative anterioare, rezultat al presiunii limbajului de lemn, a vocabulei capitalist, care a continuat, un timp, sa intimideze pe vorbitori”.
Modificarea semantica “constand in intervertirea sensurilor apreciativ-evaluative care alcatuiesc componenta conotativa a cuvintelor” 63 isi gaseste explicatia in realitatea extralingvistica caracterizata de schimbarile politice, economice si sociale ale momentului actual. Acest fenomen are un antecedent in anii ’50 cind se inregistra o “rasturnare conotativa asemanatoare” (care actiona insa in sens invers). “Mutatia semantica actuala restabileste astfel, fie si partial, semnificatia termenilor si situatia lexicala de dinainte de cel de-al doilea razboi mondial “64