Cuvant lamuritor

Pildele in versuri urmeaza altor doua stihuiri din Sfintele Scripturi, stihuiri cu care am fost invrednicit in anii trecuþi, ºi anume: Psalmii in versuri (ediþia I, Editura Excelsior - Timiºoara, 1993; ediþia a II-a, revazuta ºi adaugita, Editura Marineasa, 1997) ºi Ecclesiastul in versuri, Editura Marineasa, 1997. Ca ºi in cazul acelora, am pornit - ºi pentru Pilde - de la un numar de ediþii ale Carþii sacre, ediþii romaneºti ºi straine (mai ales franþuzeºti), precum: Biblia sau Sfanta Scriptura, Editura Institutului Biblic ºi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Romane, Bucureºti, 1994 (reperul fundamental); Biblia sau Sfanta Scriptura, Gute Botschaft Verlag, Dillenburg, 1989, 1990; La Sainte Bible, Traduite d'après les textes originaux hebreu et grec par Louis Segond, Alliance Biblique Universelle, f.a.; La Bible de Jérusalem, Éditions du Cerf, Paris, 1973; Les Saintes Écritures, avec notes et références, 1995; The Holy Bible, Oxford University Press, London, New York, Toronto, f.a.; Die Bibel, Lingen Verlag, Köln, 1986 etc. h3o22op
Pildele versificate urmeaza, cu o singura excepþie (18, 10), considerata, de noi, un fel de incheiere, succesiunea din textul biblic (tot aºa cum, se inþelege, s-au straduit sa ii respecte, cu stricteþe, duhul). Uneori, o secvenþa cuprinde doua sau chiar mai multe proverbe originare. Sub fiecare strofa se afla, in paranteza, trimiterea cuvenita: numarul capitolului ºi numarul sentenþei (versetului). Prologul ºi Epilogul nu mai talcuiesc, evident ºi neaparat, cuvintele Scripturii, ci sunt marturia (ºi decizia existenþial-artistica) ale stihuitorului. Pentru tot ºi pentru toate sa mulþumim Celui Veºnic.

Prolog

N-a fost cu neputinþa. N-a fost greu.
Aseara am vorbit cu Dumnezeu.
La fel de clar, de simplu, de senin,
Cum ai taifasui cu un vecin...
E drept ca El tacea. Sau, mai curand,
Iradia in fiecare gand,
In fiecare ºoapta ºi impuls,
In fiecare zbatere de puls.
Doar eu graiam. ªi iata ca, treptat,
Discursul in tacere s-a mutat,
Tacerea s-a umplut de sens ºi þel,
Tacerea era drumul catre El.
Aºa-I vorbeam. Spunandu-I tot, deschis,
Aºa-I vorbeam: Abis langa abis.

P I L D E

Proverbele lui Solomon1, vestitul
Fiu al lui David, rege-n Israel.
Al vieþii adevar, ºi rost, ºi þel
Le vor descoperi ºi eremitul
ªi-oricare cititor impins de zel
In textul lor, durabil ca granitul,
Ca litera de bronz sau de oþel.
Sa se scufunde, dar, in manuscrisul
Stravechi, sa se scufunde in abisul
Pe care l-a sondat, candva, ºi el.

*

Sunt de folos spre a cunoaºte bine
Ce este-nþelepciunea. Cum obþii
Taria de-a veghea ºi socoti,
De-a fi stapan pe noapte ºi pe zi,
Pe desfatari, tristeþi ºi vitregii
ªi, mai ales, de-a fi stapan pe tine.
*

Aºa cuprinzi adancile cuvinte
ªi capeþi cuget clar, discernamant,
Iþi afli randuiala pe pamant,
Nu ºovai nici in gand, nici in cuvant,
Ci judeci cumpanit, cu luare-aminte.

*

Citind, neºtiutorii au putinþa
De a gasi, in fine, drumul drept.
Cei tineri iºi cultiva cunoºtinþa.
Cat despre cel matur ºi inþelept,
Iºi va-mplini ºtiinþa, iscusinþa.
El, deci, va fi in stare sa patrunda
Ascunse graiuri, pilde, parimii.
Enigmele-nþelepþilor vor fi,
Sub ochii lui, curate, stravezii.
Va medita ferice, va privi
Ca-n ghicitura-n apa lor afunda.

*

Temerea de Cel Veºnic e-nceputul
Inþelepciunii. Insa cei nebuni
Ignora orice fel de-nþelepciuni.
Nu poþi nici sa-i imparþi, nici sa-i aduni.
Nebuni raman pana-i inghite lutul.
( 1,1-7 )

*

Repeta ne-ncetat acest cuvant
ªi þine-l bine minte, fiul meu:
In frica de Cel Sfant, de Dumnezeu
Incepe-nþelepciunea. Orice-i greu
Invinge astfel omul de pamant2.
Priceperea, ºi ea, la rindul sau,
Aceasta e: ªtiinþa Celui Sfant.
( 1,7;9,10 )

*

Tu, fiule, asculta vorba buna
A tatalui. ªi nu abandona
Ce te-a-ndemnat, pe vremuri, maica ta.
Sa ºtii: Neascultarea se razbuna.
Acele sfaturi, deci, nu le-arunca
In al uitarii ºi-al prostiei hau.
Ele vor fi pe fruntea ta cununa
ªi colier de preþ la gatul tau.
( 1,8-9 )

*

Cand pacatoºii-þi vor ieºi in cale
Ademenindu-te, sa nu le-accepþi
Chemarea. Mergi pe drumul celor drepþi.
Ramai, nestramutat, in ale tale...

*

Ci, mai degraba, plange-i ºi-i deplange,
Caci doar la rau goneºte goana lor.
Se imbulzesc ca fiarele, dau zor,
Aprinºi, nesaþioºi sa verse sange.
( 1,10,16 )

*

Dar nu uita: Nemernica-le fire
E jalnica ºi fara viitor.
Zvarli laþuri sub a pasarii privire?
Ei stau la panda spre a lor pieire
ªi curse-ntind chiar sufletului lor.
Aceasta este-a lacomilor soarte,
A celor ce ravnesc caºtig urat.
Iºi pun ei inºiºi laþul peste gat.
Chiar lacomia-i duce catre moarte.
( 1,17-19 )

*

De-aceea-nþelepciunea striga, cheama
Pe uliþi, la raspantii: Pana cand,
Nebunilor, in nebunii urmand,
Veþi refuza a ma lua in seama?
Voi, cei neºtiutori, pana cand, oare,
ªtiinþa veþi uri? Iar voi, cei proºti,
Veþi mai sluji-n ale prostiei oºti,
Iubind-o cu atata infocare?

*

Luaþi aminte la mustrarea mea,
Intoarceþi-va de la cele rele
ªi iata, duhul meu il voi turna
Deasupra voastra, spre-a va lumina,
ªi veþi pricepe zicerile mele.
( 1, 20-23 )

*

Da, indaratnicia ii omoara
Pe cei lipsiþi de minte ºi rebeli.
Nepasatorii vor paþi la fel:
Sunt condamnaþi, asemenea, sa piara.

*

Iar cel ce ma asculta sta in pace
ªi liniºte. Traieºte fericit.
De rau nu-i pasa. Fiindca m-a iubit.
Inþelepciunea-i scut nebiruit.
Ramai de lut. Dar duhul þi-l preface!
( 1,32-33 )

*

O grota e femeia desfranata.
ªi cea straina, iaraºi, un tunel
Ingust ºi-ntunecat. De cazi in el,
Cu mare ce vei mai ieºi vreodata.
Acolo-ºi afla chinul ºi canonul
Cel pedepsit, pe drept lovit de Domnul.
( 2,16;5,3;7,5;22,14;23,27 )

*

Tu, fiul meu, sa nu dispreþuieºti
Certarea Celui Veºnic. Sa nu-þi fie
Mustrarea Lui prilej de blasfemie.
Sunt tainice-ncercari dumnezeieºti!
Cel Veºnic cearta. Domnul pedepseºte
ªi-l pune cateodata sub toiag
Exact pe-acela care-i este drag:
Orice parinte mustra cand iubeºte.
( 3,11-12 )

*

Din toate cate trebuie pazite,
Tu inima sa þi-o pazeºti mai tare.
In ea se afla tainica vigoare
A lucrurilor vii ºi tainuite.
Nu inima ce-o pomenesc poeþii
(Acei poeþi ce rad uºor sau plang),
Ci inima in rostul ei adanc
De sursa, de izvorniþa a vieþii.
( 4,23 )

*

Vei auzi in lume cate toate.
Dar sa nu-þi ieºi din minþi. Tu sa ramai
Cum ai pornit, pe drumul tau dintai.
La dreapta sau la stanga nu te-abate,
Ci umbla pe cararile-nvaþate
Din Cartea ce-o pastrezi la capatai.
( 4,26-27 )

*

Nu fi intre aceia ce dau mana
Punandu-se chezaºi pentru straini,
Pentru vecini sau pentru nevecini,
Uitand ca datoria e stapana
La care vor sluji. E-un domn hain.
Daca n-ai bani, de ce te invoieºti
A fi garant la datorii straine?
Facand aceste gesturi nebuneºti,
Vei pierde ºi-aºternutul de sub tine.
( 6,1;11,15;20,16;22,26 )

*

Cine clipeºte, nu te indoi,
Instrumenteaza intrigi, viclenii.
Iar daca-ºi muºca buzele, tacit,
Ce-a uneltit, a ºi infaptuit.
( 6,13;16,30 )

*

Sunt ºase lucruri (ºapte chiar), pe care
Cel Veºnic le uraºte. Ca urmare,
Sortite sunt sa se destrame-n hau.
Rele fiind, ºi fara de-ndreptare,
De ele s-a scarbit cugetul Sau:
Ochii trufaºi; vorbirea sfidatoare
ªi mincinoasa; mana ce, mereu,
De sange inocent e-n cautare;
O inima ce faureºte-n sine
Viclene planuiri, gandiri haine;
Picioarele grabite inspre rau;
Un martor mincinos, care abate,
Cu vorba lui, farama de dreptate
Menita celor neajutoraþi;
ªi insul ce incearca sa dezbine
ªi sa strecoare vrajba intre fraþi.
( 6,16-19 )

*

Comorile nedrepte sunt deºarte,
Din rodul lor nimic nu vei culege;
Sunt obþinute prin faradelege Dreptatea doar salveaza de la moarte.
( 10,2;11,4 )

*

Sustrasa vremii, binecuvantata
E pomenirea omului curat.
Ea nu se veºtejeºte niciodata,
Ba, dimpotriva, creºte ne-ncetat.
Ca o cununa veºnica-nfloreºte.
Iar numele viclean, cat dainuieºte,
E ponegrit de toþi, ºi blestemat.
Apoi - se ºterge-ncet ºi putrezeºte.
( 10,7 )

*

Cu tonul ei necruþator ºi dur,
Starneºte certuri ura. Dar iubirea
Ii stinge, cu blandeþea ei, pornirea
ªi-acopera cusur dupa cusur.
( 10,12 )

*

Barbatul priceput are pe buze
Inþelepciune, grai cu sens ºi rost.
Unde lipseºte carmuirea, cade
Poporul. Izbavirea sta-n mulþimea
De sfetnici. ªi necum in isteþimea
Vreunui ºef, oricat de cumsecade.
Þarana sunt ºi gloata ºi ºefimea:
Toþi suntem fii aceleiaºi plamade.
( 11,14;15,22 )

*

Omul milos iºi face sieºi bine,
Ii face bine sufletului sau.
Pe cand cel crud, nemilostiv ºi rau
Iºi chinuieºte carne, oase, vine,
De parca le-ar zdrobi pe un ilau,
De parca-ar nazui sa le-nvenine.
( 11,17 )

*

Cel ce nadajduieºte-n bogaþie
Se veºtejeºte-n graba ºi se pierde.
Dar dreptul, ºi sarac de-ar fi sa fie,
Ca frunza odrasleºte, veºnic verde.
( 11,28 )

*

Cel care casa-ºi tulbura, curand
Va strange-n podul palmei numai vant.

Va rataci stingher pe-o cale grea,
Doar umbra-l va-nsoþi ºi-l va urma.
Un spectru ropotind pe caldaram,
Trecut, inca de-aici, in alt taram.
Iar cel nebun, zanatic sau nedrept
Devine-argatul celui inþelept.
( 11,29 )

*

Unii se dau bogaþi ºi n-au nimic;
Pe alþii-i crede gloata pauperi.
Dar ei deþin in sine mari averi,
De care pacatoºii se dezic.
( 12,9;13,7 )

*

Nechibzuirea vorbei e asemeni
Cu-mpunsatura sabiei. Pe cand
Cel inþelept graieºte vindecand.
Tamaduire-aduce intre semeni.
( 12,18 )

*

Cel leneº nu-i in stare nici sa-ºi friga
Vanatul. Sau sa fiarba-o mamaliga.
N-asculta indrumarea sau porunca.
Ii plang de foame soaþa, pruncul, prunca,
Pe-ogor cresc palamida ºi feriga.
El moþaie intins, cu tampla-n branca,
In timp ce-nþelepciunea-n van ii striga:
Cea mai de preþ comoara este munca!
( 12,27 )
*

O prea indelungata aºteptare
Imbolnaveºte inima. Pe cand
Dorinþa care-ºi afla dezlegare
La vreme, nici tarziu, nici prea curand,
E-un pom al vieþii, plin de frupt ºi floare.
( 13,12 )

*

Cel care nu ia seama la Cuvantul
Lui Dumnezeu, este sortit pierzarii.
Iar cel supus poruncii ºi-ascultarii
E rasplatit. Cand nici nu-l duce gandul,
Va imbraca podoaba ºi veºmantul
ªi rodul dulce-al binecuvantarii.
( 13,13 )

*

Desigur, pedepseºte-i pe feciori
Cat inca e nadejde spre-ndreptare.
Dar cu inþelepciune ºi rabdare,
Nu ca ºi cand ai vrea sa ii omori.
( 13,24;19,18;23,13 )

*

O inima-ºi cunoaºte ºi nu-ºi spune
Tezaurul ei trist de-amaraciune.
Iar un strain nu poate imparþi
Cu ea nici intristari, nici bucurii.
( 14,10 )
*

Fii-ncredinþat ca, intr-o buna zi,
Oricat ar fi de mari ºi de-ntarite,
Palatele nedrepþilor vor fi
Culcate la pamant pe negandite.
Iar cortul celor drepþi va inflori.
( 14,11 )

*

Sunt multe cai ce omului par drepte
ªi de al caror fir nu se desparte.
Dar ºtie el la ce sa se aºtepte?
Sfarºitul lor, aproape sau departe,
Spre gropniþa pogoara-n repezi trepte E primul pas ce duce catre moarte.
( 14,12;16,25 )

*

O inima senina, liniºtita,
E chezaºia vieþii sanatoase.
Invidia, in schimb, daca te-agita,
Cu seva ei amara ºi-otravita,
Intreaga þesatura þi-o descoase
(Cum perforeaza scoarþa o termita).
E putregai in trup ºi cariu-n oase.
( 14,30)

*

Cel ce apasa pe sarman huleºte
Pe Ziditorul lui. Dar cel cu mila,
Cu inima smerita ºi umila,
Cinsteºte pe Cel Veºnic. ªi-L slaveºte.
Iar cel care se bucura de-un rau,
Pedeapsa va primi, la randul sau.
(14,31;17,5 )

*

Privirea lui Iahve3 e pretutindeni.
Colinda-ntreaga lume ochii Sai.
Vegheaza pururi. Pururi ne cuprinde-n
Splendoarea nevazutelor vapai.
Pe toþi. Aºa cum suntem. Buni sau rai.
( 15,3 )

*

Adancul, Iadul4 cunoscute sunt
De Cel Etern. ªi cu atat mai bine
Amestecul de raset ºi suspine,
Ea, inima pe care-o poarta-n sine
Omul facut din duh ºi din pamant.
( 15,11 )

*

Saracul are numai zile-amare.
E trist, ºi oropsit, ºi-ngrijorat.
Dar inima ce calmul ºi-a aflat,
Indiferent de timp ºi-mprejurare,
E un festin bogat ºi necurmat.
( 15,15 )

*

Mai bune sunt verdeþuri ºi-o fiertura
Cu dragoste mancate ºi-mpacare,
Decat bucaþi de carne la frigare,
ªi mirodenii, vinuri acriºoare,
Decat o vita grasa - dar cu ura...
( 15,17;17,1 )

*

Temerea de Cel Veºnic da de ºtire
Ce-nseamna-nþelepciune, invaþatura,
Ce loc ai tu-n divina Sa zidire.
Te vei purta cu grija ºi masura Smerenia-i intai. Apoi, marire.
( 15,33 )

*

Ii sta-n putere omului sa-mbine
ªi sa dezbine-n cuget planuri. Dar,
Oricat le plasmuieºte, e-n zadar.
Raspunsul gurii de la Domnul vine.
( 16,1;19,21 )

*

Se tot framanta omul, se munceºte
Cu mult prea multa punere la cale.
Dar planurile, sfaturile sale,
Pe care le-a cladit ºi le cladeºte
Cu sarg, in ale-nchipuirii hale,
Deºarte-s. ªi zadarnice. ªi goale,
Se duc pe apa sambetei la vale.
Doar sfatul Celui Veºnic se-mplineºte.
( 16,1;19,21 )

*

Infaþiºeaza Domnului lucrarea
Mainilor tale. ªi-ai sa vezi ca toate
Cate-ai gandit, de-s bune ºi curate,
Iºi vor gasi, la vreme, dezlegarea.
( 16,3 )

*

Cel Veºnic le-a cladit pe fiecare
Din cate sunt spre un anume þel.
Nelegiuitul e facut ºi el
Pentru nenorocire ºi-ntristare.
( 16,4 )

*

Cand calea muritorului Ii place
Lui Dumnezeu, atunci El va sili
Pe inamicul lui, oricat ar fi
Acesta de nemernic ºi tenace,
Il va sili, grumazu-i va-ndoi
Spre buna invoire ºi spre pace.
( 16,7 )

*

Mai bine fii smerit cu cei smeriþi,
Spre adunarea lor indreapta-þi paºii,
Decat sa ai in jur nelegiuiþi
ªi prazi sa-mparþi cu mandrii ºi trufaºii.
( 16,19 )

*

Un fagure cu aurita miere
Sunt vorbele alese ºi frumoase:
Dulceaþa pentru suflet, mangaiere;
Balsam, tamaduire pentru oase.
( 16,24 )

*

Cand batraneþe ºi cuvioºie
Se intalnesc ºi staruie-mpreuna,
Podoaba-nseamna parul alb. Cununa.
Nu slabiciune ºi melancolie.
( 16,31 )

*

Un om lent la manie preþuieºte
Cu mult mai mult decat un om viteaz.
Cel ce-ºi pastreaza duhul calm ºi treaz
ªi furia-ºi domina, o struneºte,
Nu se grabeºte lumii s-o arate,
Acela se comporta-nþelepþeºte.
Intrece-n preþ pe cel ce izbuteºte
Sa ia ºi sa cuprinda o cetate.
( 16,32 )

*

Argintu-i lamurit in topitoare
ªi auru-n cuptor. Inima ta
ªi inima oricui se va-ncerca
De Domnul doar. Atotputerea Sa
Ne pune trup ºi inimi la-ncercare.
( 17,3 )

*

Nepoþii sunt cununa ºi mandria
Batranilor. Preinchipuiri de sfinþi,
Cei mici ºtiu, instinctiv, ce-i veºnicia.
ªi, spre-a pastra, ermetic, simetria,
Copiii-ºi afla gloria-n parinþi.
( 17,6 )

*

Miraculoasa-i forþa unui dar!
Iþi netezeºte calea. Face lina
Poteca ta spre-o inima straina
ªi te aduce-n faþa celor mari.
O piatra nestemata ai, avandu-l Oriunde te intorci, iþi afli randul.
( 17,8; 18,16 )

*

Certarea-nraureºte mai adanc
Pe omul inþelept decat o suta
De lovituri de joarda sau de bata,
Decat cadenþa cnutului, urata,
Peste spinarea insului natang.
( 17,10 )

*

Cel rau rascoala vrea. ªi razbunare.
E razvratit ºi-n veghe, ºi in vis.
De-aceea un sol aprig s-a trimis
Asupra lui. ªi-l vei vedea ucis,
Caci solul n-are mila ºi cruþare.
( 17,11 )

*

Mai bine e, in drumurile tale,
Sa dai peste-o ursoaica fara pui,
Decat sa-þi iasa un nebun in cale,
Cu parul fluturand, cu ochii ºui,
Scoþand din gura strigate ºi bale,
Invalvorat de nebunia lui.
( 17,12 )

*
Cel care-ntoarce raul pentru bine,
Fiindca inspre rau il duce firea
ªi de mania Domnului nu-i pasa,
Iºi pregateºte raul pentru sine.
Nu va vedea nicicand nenorocirea
Departe stand de propria lui casa.
( 17,13;20,22;24,29 )

*

Prietenul iubeºte-n orice vreme,
Cand are simþaminte-adevarate.
La bine ºi la rau þi-e ca un frate,
Cu el alaturi n-ai de ce te teme.
( 17,17 )

*

Ce-nseamna cuviinþa ºi masura!
Chiar ºi pe-un prost, in neghiobia sa,
L-ai crede inþelept daca-ar tacea
ªi priceput, daca ºi-ar þine gura.
( 17,28 )

*

Aºa zic inþelepþii: Niciodata
Nu fi partinitor la judecata.
Nu cauta la faþa celui care
E vinovat, dar are gura mare.
Te-araþi ºi pacatos ºi ne-nþelept
Daca nu faci dreptate celui drept.
( 18,5; 24,23 )
*

Cuvintele defaimatoare sunt
Aidoma bucatelor gustoase.
Ele distrug renume, surpa case,

Dar tu le-asculþi ºi le devori flamand.
De ce? Fiindca ele se-ntretaie
Cu ce-i mai rau in omul de pamant.
De-aceea intra-n fiinþa-atat de bland
ªi se strecoara-adanc in maruntaie.
( 18,8;26,22 )

*

Acela ce raspunde mai-nainte
De-a asculta ce-anume i se cere
Nu-i vrednic sa-i soliciþi vreo parere.
Ci lasa-l, sau sa taca, sau sa zbiere,
Caci e nebun ºi incurcat la minte.
( 18,13 )

*

Mai greu de cucerit este un frate,
Pe care l-ai jignit candva, decat
O straºnica ºi trainica cetate.
Disputele-s zavoare ferecate
Pe-un turn pecetluit ºi mohorat.
Poþi aºtepta la poarta oriºicat:
O inima spre alta nu razbate.
( 18,19 )

*
Nu-þi pune-n gand sa rasplateºti cu rau.
Nu duºmani. Nu fi razbunator.
Increde-te cu totu-n Dumnezeu,
Nadajduieºte-n El, nu-n braþul tau,
ªi Domnu-þi va veni in ajutor.
( 20,22 )

*

Lumina este sufletul. Un sfeºnic
Cu flacara nestinsa, pururi treaza.
Da, duhul tau e lampa Celui Veºnic.
El palpaie pe-al inimii jetfelnic
ªi trupu-ntreg atent il cerceteaza.
( 20,27 )

*

Mai bine pe un colþ de-acoperiº
Decat intr-un palat oricat de mare,
Cu o femeie rea, cicalitoare,
A carei limba, iute ca un ºiº,
Te pune ºi te toaca sub taiº,
Dorind, spre raul ei, sa te omoare.
Ai de ales: Ori singur in pustiu,
Ori canonit ºi cioparþit de viu.
( 21,9; 21,19; 25,24 )

*

Un dar intins pe-ascuns adesea stinge
Mania. ªi ploconul scos din san
Te face peste furie stapan.
O domoleºte grabnic ºi-o invinge.
( 21,14 )
*

Un om, ce de pe drumu-nþelepciunii
A ratacit, va odihni curand,
Alaturi cu netoþii ºi nebunii,
In bezna ºi genunile þaranii,
Pe patul negru-al morþii, in pamant.
( 21,16 )

*

Nu fi-ntre cei ce beau pana se-mbata,
Nici printre indedaþii la desfrau.
Beþia, lenea, viaþa desfranata
N-aduc belºug de miere ºi de grau,
Ci saracie, ºi necaz, ºi boala.
Acestea te ucid, nu te desfata.
Te strange chinga morþii peste brau,
Te porþi in zdrenþe ºi ai masa goala.
( 21,17;23,20-21 )

*

ªi cal ºi calareþ sunt amandoi
ªi pregatiþi ºi dornici de razboi.
Nu-i roade frica, nu-i inmoaie somnul,
Dar biruinþa vine de la Domnul.
( 21,31 )

*

Cel iscusit prevede (sau presimte)
Necazul. ªi se trage la o parte.
Cel simplu insa trece mai departe
ªi sufera. Fiindca n-are minte.
( 22,3; 27,12 )
*

Acestea trei sunt roadele smeririi
ªi-ale temerii de Cel Veºnic. Deci
Pe tabla minþii tale sa le treci,
Sa nu le dai uitarii, ci-amintirii!
Repeta-le-n amurg, ºi dimineaþa,
ªi peste zi, cand vii, cand stai, cand pleci Degusta-le in liniºte dulceaþa.
Vor fi cu tine, poate, in veci de veci:
Sunt bogaþia, slava ºi viaþa.
( 22,4 )

*

Inlatura-l pe batjocoritor!
Alunga-l! ªi-ai sa vezi: N-or sa mai fie
Zazanie, conflicte, zavistie,
Nici defaimari, nici certuri, duºmanie.
Plecarea lui aduce moartea lor.
( 22,10 )

*

Sa-þi intre bine-n minte ºi-n urechi:
Nu clatina cumva hotarul vechi!
Sa nu clinteºti stravechii bolovani,
Plini de licheni, de ierburi ºi de ani,
Care-au hotarnicit campii, paduri,
Faneþe, ºi livezi, ºi araturi,
Care despart ºi-mbina munþi ºi vai Aºa cum au dorit parinþii tai.
( 22,28 )

*

Nu osteni s-ajungi bogat. Nu-þi pune
Priceperea in avuþii. Vrei oare
Sa le priveºti, nauc, cum prind sa zboare
Ca vulturul? Caci bogaþia are
Aripi. Nu e a ta. Doar þi se pare.
Planeaza, disparand, ca prin minune O acvila de vis, topita-n zare.
( 23,4-5 )

*

Sa nu mananci din painea celui care
Se uita cu ochi rai. Sa nu pofteºti
Bucatele-i, de-ar fi ºi-mparateºti.
Chiar daca te imbie, sus ºi tare,
Zicandu-þi: Bea, imbuca ce doreºti!,
In suflet poarta cugete haine
ªi inima lui nu e pentru tine.
De-aceea, pe-ospatar ºi pe paharnic
Respinge-i. Gusta pranzul tau modest.
Altfel, curand vei vomita amarnic,
Te vei cai. ªi praful s-a ales
Din graiul tau cu gentileþe dres.
Þi-ai risipit cuvintele zadarnic.
( 23,6-8 )

*

Hotarul, intarit de ani ºi ani,
Al vaduvei fereºte-l. Sa nu-ncalci,
Cu talpa grosolanilor bocanci,
Ogoarele orfanilor sarmani.
Degeaba-i crezi lipsiþi de ajutor:
Nu tu, ci ei, in timp, vor caºtiga,
Fiindca au un Rascumparator!
ªi El, de neinvins, nimicitor,
Va apara obida, chinul lor
ªi va lupta cumplit in contra ta.
( 23,10-11 )

*

Nu te uita la vin, cum da vapaie,
Imbietor ºi roºu in pahar,
De parca-ar fi margean, margaritar.
Nici cum se scurge, lin, in maruntaie.
Tu bei, petreci, in sunet fin de harpe,
Dar, dupa-o vreme, prea vicleanul vin
Ca vipera va-mpraºtia venin,
Te va muºca mortal, precum un ºarpe.
O sa te uiþi dupa femei straine,
Cuvinte maiestrite vei rosti
ªi-ncet, incet aidoma vei fi
Aceluia ce crede ca-i e bine,
Deºi se afla undeva, in larg,
ªi-a aþipit, in varf, pe un catarg,
In vuietul tangajelor marine.
( 23,31-34 )

*

Daca eºti slab in zi de stramtorare
ªi daca-ndurerarea iºi impune
Asupra-þi tirania zdrobitoare,
Inseamna ca e numai slabiciune
Fiinþa ta. Ca nici o vlaga n-are.
( 24,10 )

*

Pe cei taraþi la moarte izbaveºte-i!
Se clatina, plangand ºi aiurand
ªi nu mai au in ei nici o putere.
Deci scapa-i pe cei duºi la junghiere,
Nu pretexta, ºi laº, ºi miºeleºte,
Ca n-ai ºtiut duºmanii ce-au de gand.
Oare Acel ce inimi cantareºte
ªi sufletu-þi vegheaza n-a vazut
Cum sangele li s-a prelins in lut
Ca apa? In tenebre ºi tacere?
Din mana cui Cel Veºnic il va cere?
El ºtie tot. Nu uita. Rasplateºte
Oricarui dupa fapta ce-a facut.
( 24,11-12 )

*

Cel ce mananca miere in neºtire
N-o duce bine pana la sfarºit.
La fel cel ce se lasa copleºit
De laude-n exces ºi linguºire.
( 24,13;25,16;25,27 )

*

Sa nu razi cand vrajmaºul sta sa cada.
De se va poticni, nu exulta!
Ca nu cumva Cel Veºnic sa te vada
ªi, neplacandu-I ura ta neroada,
Mania sa-ºi intoarca, s-o repeada
De la vrajmaºul tau, asupra ta.
( 24,17-18 )

*

Marirea Celui Veºnic e s-ascunda.
In lucrurile-ascunse-i slava Sa.
A unui rege - in a cerceta
ªi a scruta menirea lor profunda.
( 25,2 )

*

Te poþi sfadi de multe ori in viaþa
Cu semenul potrivnic. Cauza ta
O poþi susþine-oricat ºi apara.
Dar taina altcuiva n-o da pe faþa.
Caci cel care se afla langa tine
ªi-aude ce rosteºte glasul tau
O sa-þi scorneasca-n preajma nume rau
ªi te va umple veºnic de ruºine.
( 25,9-10 )

*

Ca merele de aur pe poliþi de argint,
Ce bucura ºi gandul ºi inima oricui,
Fiindca le priveºte mustind ºi stralucind,
Aºa este cuvantul rostit la locul lui.
( 25,11 )

*

Mai rar, chiar foarte rar sa pui piciorul
In casa unui prieten. Nu cumva
S-ajunga prea satul de faþa ta.
Cu mult mai bine e sa-þi duca dorul
Decat, vazand ca iar vii, vrea, nu vrea,
Sa-nceapa-a te uri ºi-a te sfida.
( 25,17 )

*

Dinte bolnav, picior ºovaitor
E cel fara credinþa. Cel in care
Te-ai bizuit. ªi-n vreme de-ncercare
Nu doar nu-þi e de nici un ajutor,
Ci-þi face-amaraciunea ºi mai mare.
( 25,19 )

*

Daca vrajmaºul tau este flamand,
Da-i sa manance. Daca-i este sete,
Da-i apa. Caci, astfel, carbuni arzand
Vei rasturna in þeasta-i peste plete.
ªi Cel Etern, din slava ºi tarie,
Pentru ce faci iºi rasplateºte þie.
( 25,21-22 )

*

Izvor stricat ºi tulbure, un tau,
Un ochi de apa brusc innamolit,
Al carui ºipot insuºi s-a coclit,
Aºa e omul drept, neprihanit,
Cand ºovaie in faþa celui rau.

( 25,26 )

*

Cetate destramata in ruine,
Cu zidul spart, donjonul prabuºit,
ªi peste care muºchiu-a napadit,
De poate sa patrunda oriºicine,
Astfel e omul iute, repezit,
ªi neinstare-a fi stapan pe sine.
( 25,28 )

*

E bine sa þii minte ce iþi spun:
Cum biciu-i pentru neamul cabalin
(La fel ca fraul, bun pentru asin),
ªi varga-i pentru-un spate de nebun.
( 26,3 )

*

Nebunului nu-i spune nebuneºte
Ce te-ai gandit ca merita sa-i spui.
Ca nu cumva, vorbind cum el vorbeºte,
Sa pari ºi tu nebun, asemeni lui.
( 26,4 )

*

In timp ce-þi savarºeºti calatoria
Prin viaþa, o sa dai adesea piept
Cu cel nebun. Ci lasa modestia!
Raspunde-i, totuºi, dupa nebunia-i;
Altfel, o sa se creada inþelept.
( 26,5 )

*

Daca-ntalneºti un om ce socoteºte
Ca-i inþelept, sa ºtii ca-i un tembel.
Sa nu te-ncrezi in mintea lui defel,
Fiindca mai degraba e nadejde
Pentru-un nebun, decat e pentru el.
( 26,12 )

*

Cum se suceºte uºa in þaþana,
Cand brizele o clatina haihui,
Aºa ºi leneºu-n culcuºul lui
Se-nvarte de pe-o rana pe-alta rana.
( 26,14 )

*

E-asemeni unui om care, prosteºte,
Apuca-un caine de urechi cel care
Se-amesteca intr-o incaierare
Sau intr-o cearta care nu-l priveºte.
( 26,17 )

*

O limba mincinoasa duºmaneºte
Tot ce-i adevarat ºi fara vina.
Iar cea linguºitoare pregateºte
Dezastru, prabuºire ºi ruina.
( 26,28 )

*

Tu nu te lauda cu ce-o sa fie
Ori maine, ori poimaine. Cu ce faci
A doua zi. Mai bine-ar fi sa taci,
Caci pana maine e o veºnicie.
Tu, om de lut, de unde poþi sa ºtii
Ce-aduce-un ceas, o clipa sau o zi?
( 27,1 )

*

Nu face temeneli persoanei tale,
Ci pune straja buzelor. ªi nu
Iþi ridica tu insuþi osanale.
Un altul sa te laude, nu tu!
( 27,2 )

*

Intaratarea-i cruda. ªi mania
E apriga. Dar cine va putea
Sa-ndure, rabdator, pe seama sa,
Invidia lucrand, ºi gelozia?
( 27,4 )

*

Aºa cum chipul sieºi iºi raspunde
Privit in apa; cum, privind in sine-mi,
Ma vad ºi pretutindeni ºi niciunde,
La fel, oglinda inimii profunde
Raspunde oglindirii altei inimi.
( 27,19 )

*

ªeolul ºi Adancul (Abaddon)
Sunt fara saþiu. Deopotriva este
Cu ele, cu stihiile aceste,
ªi inima bicisnicului om.
( 27,20 )

*

Pe cel nebun, chiar daca-ar fi sa-l pui
In piua, in graunþe, macinandu-l
Cu pisalogul, luni ºi ani de-a randul,
Tot nu-l desparþi de nebunia lui.
( 27,22 )

*

Acel ce nu se-ncrede-n Dumnezeu,
Omul nemernic ºi nelegiuit,
Alearga, deºi nu e urmarit.
S-a cuibarit in sinea-i duhul rau
(Acesta este torþionarul sau).
Dar dreptul, fara grija, neclintit,
Sta indrazneþ, precum un pui de leu.
( 28,1 )

*

Oamenii rai nimic nu inþeleg
Din ce e drept. Dar cei care Il cata
Pe Dumnezeu, pricep faptura toata.
Din ea, ce se cuvine li se-arata:
Doar omul cuvios e-un om intreg!
( 28,5 )

*

Cel care legea nu vrea sa asculte
ªi indrumarii ei nu se supune
Confunda-nchinaciune ºi insulta,
Traieºte la-ntamplare, in stricaciune.
De-ar spune rugi oricat de lungi ºi multe,
Chiar rugaciunea lui e uraciune.
( 28,9 )

*

Un om admonestat mereu, dar care
Ramas-a totuºi tare de cerbice
Va fi zdrobit ca-ntr-o strafulgerare
ªi nu va mai putea sa se ridice.
Caderea sa nu are vindecare.
( 28,14;29,1 )

*

Un ucigaº, sperand ca poate scapa
De sub povara sangelui varsat,
O þine intr-o goana pan' la groapa.
Sa nu-l opreºti cumva din alergat,
Ci lasa-l in cumplitele-i angoase.
Sa nu-l opreasca nimeni. Ci sa-l lase!
( 28,17 )

*

Cel care mustra-un semen dobandeºte
In viitor mai multa mulþumire
ªi-i mult mai demn de cinste ºi marire
Decat acela care-l linguºeºte.
( 28,23 )

*

E un nebun acela care-ºi pune
Nadejdea-n sine. ªi s-a bizuit
Pe inima sa doar. Ori e smintit,
Ori n-a avut prilej de sfaturi bune.
Doar cel calauzit de-nþelepciune,
Acela va fi sa fie mantuit.
( 28,26 )

*

Nu se indreapta numai cu poveþe
O sluga. Nici cu vorba, cat de multa.
Deºi pricepe, insa nu asculta
ªi nici nu se indeamna sa inveþe.
( 29,19 )

*

Teama de oameni duce la cadere.
E-o cursa. ªi un calcul foarte prost.
Increde-te-ntr-a Domnului putere
ªi vei trai senin la adapost.
( 29,25 )

*

Un om nedrept, lipsit de-nþelepciune
ªi de la care numai rau aºtepþi,
Necum infaptuiri sau vorbe bune,
E ocolit de oamenii-nþelepþi.
ªi invers: Omul drept e uraciune
ªi-i detestat de oamenii nedrepþi.
( 29,27 )

*

Trei lucruri imi par mie minunate,
Ba poate patru chiar. ªi nici nu sper
A le patrunde straniul mister:
Cararea, sus, a pajurei pe cer,
A ºarpelui pe stancile uscate,
A navei carmuite de naier
Pe valurile marii leganate
ªi calea unui om care se-abate
La o femeie. Patru sunt de toate:
Doar patru urme care sunt cat pier.
( 30,18-19 )

*

Exista-n lume patru animale,
Cele mai mici pe-ale fapturii trepte,
Minuscule, dar tare inþelepte.
Le-nfaþiºez, pe rand, uimirii tale.
Acorda-le constanta priveghere,
Caci, mici cum sunt, slavesc pe Creator:
Furnicile, popor fara putere,
Ce-agonisesc, din vara, hrana lor;
Dihorii, tot neam slab, ce-ºi fac locaºul
In stancile inalte ºi inguste
Unde-ºi deschide muntele ogaºul;
Apoi, nenumaratele lacuste,
Care n-au rege, totuºi ies in stoluri,
ªi dau navala, cad in largi ocoluri,
ªi lasa-n urma pulberi ºi þarana,
Plecand, armii, in tainica lor cale;
ªoparla, iar, pe care-o prinzi in mana,
Dar intra in palatele regale.
( 30,24-28 )

* * *

Puternic turn e Numele divin,
Spre care drepþii ºi-nþelepþii vin.
Primeºte-ne, sub ziduri, ºi pe noi,
Cautatorii vremii de apoi,
Pe noi, robiþi celestelor comori,
Ai slovei fantomatici slujitori;
Primeºte-ne, sa ne adapostim,
S-agonizam, noi, bieþii sopherim5,
Sub scutul Tau etern, Iah Elohim!
( 18,10 )

1 - Al treilea imparat al lui Israel (cca 971-931 i.H.). Lui i se atribuie capitolele 1-29 din Pilde. Capitolul 30 - lui Agur; iar 31 - lui Lemuel.
2 - Omul de pamant = ha' adham (ebr.)
3 - Tetragrama ebraica YHWH, transcrisa in greaca (potrivit scrierilor creºtine vechi). "Cel ce exista pentru (prin) Sine", "Cel Veºnic". Cf. Ieºirea, 3,14: "Eu sunt Cel ce sunt". ªi: "Cel ce este m-a trimis la voi". Iata cum Dumnezeu se desemneaza El Insuºi: 'Èhyèh 'Ashèr 'Èhyèh (ebr.); Égô éimi ho ôn (gr.); Ego sum qui sum (lat.) "Strict vorbind, Iahve este singurul nume al lui Dumnezeu." (Dicþionar biblic, Editura Cartea Creºtina, Oradea, 1995, p. 359). Alte nume: El, Eloah, Elohim, El Elyon ("Dumnezeul Cel Prea Inalt"), Adonai ("Stapanul"), El ªadai ("Dumnezeul Atotputernic"), El Olam ("Dumnezeul Cel Veºnic"), Iehova Savaot ("Domnul Oºtirilor"). Tetragrama apare, pentru intaia oara, in Facerea, 2,4. (Cf. Les Saintes Écritures, nota).
4 - Literal: ªeolul (Locuinþa morþilor) ºi Nimicirea (Abaddon) (ebr.) Pentru Abaddon, vezi ºi Iov, 26,6 (prima menþiune a termenului) sau Apocalipsa, 9,11.
5 - Scribi (ebr.)

Epilog

De-atita timp, in lumea de himere,
In lumea iluzorie, ºi eu
Am ratacit. Asemeni lui Orfeu,
Crezand in a cuvintului putere.

Crezand ºi totuºi nu. Caci, mai presus
De vorba noastra vana ºi firava,
Resimt Cuvantul rastignit in slava
ªi-mpurpurat pe crucea lui Iisus.

Incat, satul de idoli ºi eroi
(Eroi cand in prim-plan, cand in eclipsa),
Pun jos condeiul laic. Scrieþi voi!
Ne revedem dupa Apocalipsa.