f7l3lr
Adapatarea scolara reprezinta un proces complex proiectat si dirijat de profesor in vederea realizarii unor raporturi optime intre elev si mediul educativ/didactic
Din punct de vedere psihologic, adaptarea scolara marcheaza tendinta de echilibru necesar intre procesele de asimilare si cele de acomodare. tendinta realizata, in mod obiectiv, la nivelul interactiunii permanente existente intre om si realitate ( Piaget, Jean, 1973).
Din punct de vedere social, adaptarea scolara marcheaza tendinta de integrare a obiectului educatiei intr-o anumita comunitate, in cadrul unui proces care incepe in familie si continua in gradinita, scoala, societate etc. in aceasta acceptie adaptarea scolara constituie o parte integranta a unui proces mai complex, care este procesul de a-daptare sociala.
Continutul conceptului de adaptare scolara este interpretat uneori in sens restrictiv prin raportare la actiunile pedagogice necesare in anumite imprejurari concrete: intrarea elevului in clasa I (sau intr-un nou ciclu de instruire), pregatirea elevului in conditiile unei noi discipline de studiu; sprijinirea elevului cu deficiente sau insuficiente in activitatea de invatare etc.
in sens larg, continutul conceptului de adaptare scolara defineste ansamblul actiunilor proiectate de profesor pentru realizarea corelatiei optime intre posibilitatile elevilor si necesitatile mediului educativ/didactic. Aceasta corelatie priveste activitatea didactica dar si procesul de integrare psihosociala a elevului in diferite colective, grupe, microgrupe, conform finalitatilor asumate la nivel macro si microstructural.
Criteriile de evaluare a adaptarii scolare vizeaza capacitatea elevului de integrare in activitatea didactica si in viata comunitatii. Aceasta capacitate valorifica urmatoarele categorii de factori favorizanti: a) reusita scolara, care reprezinta un indicator cu o sfera mai larga decat adaptarea scolara (adaptarea scolara fiind premisa reusitei scolare); b) acomodarea scolara la cerintele comunitatii scolare (colectiv didactic, clasa de elevi, microgrupuri formate etc), aflate in continua ascensiune; c) maturitatea scolara, care presupune valorificarea deplina a nivelului de dezvoltare biologica, psihologica, sociala si culturala specific varstei si treptei de invatamant respective; d) orientarea scolara adecvata resurselor interne (intelectuale-nonintelectuale) si externe (cerintele familiei si ale mediului social) existente sau aflate intr-o anumita linie de evolutie; e) (re)orientarea scolara speciala, determinata de imposibilitatea rezolvarii pedagogice a unor cauze obiective: debilitate mintala, intelect de limita, tulburari instrumentale (dislexie, disgrafie, discalculie, mutism electiv etc), instabilitate psihomotrica, tulburari comportamentale (conduita agresiva, perversa etc) - Coasan. Aurelia; Vasilescu, Anton, 1988.