Studiind istoria vietii lui Leonardo DaVinci, avem impresia ca ne confruntam cu mai multe biografii deodata, nu doar cu una singura .Si asta pentru ca Leonardo DaVinci a fost in acelasi timp pictor, arhitect stralucit, cunoscator desavarsit al anatomiei umane, un suflet pasionat de muzica… Leonardo DaVinci - un om intr-adevar universal, multilateral si mereu enigmatic, iesind in afara oricaror categorii predeterminate. c7r15ri
S-a nascut la 15 aprilie 1452 nu departe de Florenta ,intr-un mic sat toscan - Vinci. A fost vlastarul nelegitim al notarului local Piero Antonio da Vinci si al unei anumite Catarina, despre care nu stim aproape nimic; pe cand avea doar trei ani tatal sau l-a luat de langa mama lui .De educatia viitorului pictor s-a ocupat tatal sau, barbat iubit de toata lumea si cu educatie aleasa. Curiozitatea micului Leonardo, greu de satisfacut, l-a facut pe notarul toscan sa descopere curand abilitatile extraordinare ale fiului sau. Totul pare sa-l pasioneze pe baietel - matematica, dar si muzica sau poezia, si nu numai - cunostintele de chimie. Este totodata inventatorul unui mecanism neobisnuit care face ca brusc, in mijlocul noptii, patul sa arunce in sus persoana care doarme in el. Insa tanarului Leonardo nu-i place sa faca numai pozne - ia lectii de dans, calarie si in toate aceste domenii este un elev extraordinar de dotat. Tanarul Leonardo este in stare sa petreaca ore in sir desenand. Piero DaVinci ii observa de timpuriu abilitatile extraordinare si ii prezinta cateva din lucrarile fiului sau unui cunoscut, un celebru pictor si sculptor florentin - Andrea Verrocchio. Artistul nu vrea sa creada ca desenele pe care le avea in fata ochilor iesisera de sub mana unui baietel si cere sa il cunoasca pe micul geniu. In anul 1469 Leonardo isi incepe ucenicia in atelierul lui Verrocchio devenind in scurt timp elevul lui preferat. In 1480, Leonardo DaVinci este acceptat la vestita academie din piata San Marco din Florenta. Neinteles de contemporanii sai ,artistul scapa si astazi oricaror clasificari .Leonardo DaVinci nu este un umanist tipic , in sensul strict clasic al acestui termen .Nu este un filozof-erudit, ci mai degraba un autodidact ferm ancorat in realitate si in tot ce este concret .Nu are incredere in reflectiile prea mistice ale filozoficilor epocii sale. Prefera sa isi petreaca timpul la petrecerile organizate de familia de Medici sau sa observe oamenii care trec pe strada .Despre acest lucru aflam mai pe larg din „Memoriile” artistului : „Sa studiezi pe strada pe inserat, cand este vreme urata, chipurile barbatilor si ale femeilor : cat farmec, cata blandete.”
Leonardo DaVinci duce o viata indestulata si este un artist cautat la Florenta. Dar in ciuda acestui fapt nu reuseste sa patrunda in cercurile intelectuale ale orasului. Intampina critici aspre si aversiune fatisa. Caracterul sau capricios ii irita pe multi, tocmai de aceea modernitatea descoperirilor sale artistice este adesea prost inteleasa. Artistul devine tot mai constient de faptul ca in Toscana nu va putea sa-si realizeze intentiile sale artistice .Dupa parerea lui nu se poate vorbi de libertate daca aceasta nu este desavarsita; ca atare la varsta de treizeci de ani paraseste Florenta si pleaca la Milano.
Bineinteles, temperamentul creator al lui Leonardo DaVinci nu se putea multumii doar cu indeletnicirea de pictor. Activitatea lui la Milano era foarte bogata si uimeste prin diversitatea ei. Artistul lucreaza la decoratiuni teatrale, organizeaza ceremoniile de nunta pentru familia Sforza si le proiecteaza vesmintele .In anul 1487 , participa la lucrarile de pregatire in vederea construirii catedralei din Milano. Este numit inginerul-sef al lucrarilor legate de apeductele orasului. Tot atunci incepe pictarea tabloului Madona din pestera, iar in anul 1495 incepe Cina cea de Taina. Principele Lodovico Il Moro descopera posibilitatile extraordinare ale acestui artist ,pe care ar fi putut sa le intuiasca ceva mai devreme. Inainte ca Leonardo DaVinci sa soseasca la Milano, principele primise o scrisoare din partea artistului , in care acesta isi oferea serviciile ,enumerandu-si talentele. Pictorul scria despre talentul pe care il are la arhitectura ,pictura, sculptura, hidromecanica, si multe alte domenii. El mentiona totodata posibilitatile uriase din sfera constructiei de masini de razboi.
Natura si fenomenul vietii reprezinta doua dintre marile pasiuni ale lui Leonardo DaVinci. Il fascineaza corpul uman, marturie in acest sens fiind nenumaratele desene anatomice. In acest domeniu artistul introduce ca noutate atat imaginea corpului uman surprins in miscare ,cat si studii ale interiorului corpului omenesc - executate ,de altfel ,cu o exactitate riguros stiintifica. Poate tocmai de aceea a afirmat odata „Motivul pentru care sufletul plange in momentul mortii este necesitatea de a parasii aceasta , minune care este corpul nostru.”
In luna martie a anului 1 500 Leonardo DaVinci pleaca la Venetia , unde lucreaza ca inginer in armata la granita de rasarit a repubicii. Anul 1502 il petrece ca arhitect si inginer-sef la curtea pricipelui Cesare Borgia.
Una din cele mai cunoscute opere ale lui Leonardo DaVinci este Buna Vestie(cca. 1472- 1475), care astazi se gaseste la Florenta .In acest tablou artistul foloseste tuse severe , facand in mod subtil trecerea de la lumini la umbre , cu alte cuvinte foloseste tehnica numite sfumato .In consecinta , creeaza un tablou de natura nu lipsit de acuratete ,dar care pare totusi suspendat intre veghe si somn. Prezenta omului este marcata de vapoarele si satul din departare.
In anul 1494 ,Lodovio Sforza ii comanda lui Leonardo DaVinci o pictura, avand ca tema Cina cea de Taina .Doreste ca opera sa fie destinata bisericii Santa Maria delle Grazie din Milano. Ii trebuie trei ani sa termine aceasta pictura imensa (peste patru metri pe opt) care se dovedeste a fi o capodopera a compozitiei. Apostolii, asezati pe o latura a mesei , sunt adunati in grupuri de cate trei si plasati simetric de ambele parti ale lui Iisus. Printre ei se afla si Iuda , o decizie destul de indrazneata pentru acea epoca. Cu usurinta se poate citi pe chipurile lor mirarea, furia , resemnarea, neincrederea ,tristetea .Toti sunt evident revoltati ;toti cu exceptia lui Iuda , care sta nemiscat , singur ca si cum nu ar fi prezent.
Cine nu stie Gioconda - capodopera lui Leonardo DaVinci , poate cel mai celebru tablou din intreaga istorie a picturii? Chipul Giocondei tine de memoria colectiva , este practic cunoscut in intreaga lume. Si in acest tablou descoperim tehnica atat de tipica pentru stilul lui DaVinci : sfumato. Chipul Giocondei reflecta inteligenta - bazata pe un paradox -plina de eleganta si siguranta , si totusi nu lipsita de neliniste .Nu este un zambet radiant ,cat mai degraba delicat, abia schitat , oarecum suspendat.
Astfel Leonardo DaVinci ramane unul din marii pictori ai renasterii alaturi de Michelangelo si Rafael.