Este interesant de remarcat ca atitudinea oamenilor fata de mediu nu s-a schimbat
semnificativ de-a lungul existentei umanitatii. O multime de documente atesta
exploatarea irationala a padurilor (Grecia, China), degradarea solurilor, distrugerea
unor specii (eroii din Mahabharata ard o padure intreaga cu animalele din ea
cu tot). Diferenta intre noi si stramosii nostrii este legata de capacitatile
noastre sporite atit de a distruge cat si de a ingriji mediul. De-a lungul timpului
prin ocuparea extensiva a planetei calitatea aerului si a apei s-a degradat,
grosimea stratului de ozon a scazut, punand intr-o stare critica intreaga planeta.
Toate acestea au dus la cresterea ingrijorarii legate de deteriorarea mediului. r7p15pi
Primii vizionari care au tras semnalul de alarma legat de degradarea mediului
inconjurator au fost oamenii de stiinta din secolul XIX care, confruntati cu
urbanizarea si industrializarea galopanta au incercat sa stopeze actiunile destructive
si sa educe oamenii in domeniul stiintelor naturale si a protectiei mediului.
Din punct de vedere istoric conceptul de protectie a naturii a aparut prima
oara la mijlocul secolului XIX la biologi (Humbold, Darwin, Wallace) si la romantici
(Wordsworth, Emerson, Thoreau).
Prima societate de protectie a naturii atestata a fost fondata in Anglia
in 1865 sub numele Commons, Open Spaces and Footpath Preservation Society
iar prima lege antipoluare -; Alkali Law a fost data de parlamentul britanic
in 1863. In 1864 Congresul Statelor Unite hotaraste ca Valea Yosemite
sa devina o zona recreationala iar in 1872 se stabileste primul parc national
la Yellowstone.
Prima jumatate a secolului XX
Continua distrugerile ecologice cauzate de dezvoltarea extensiva a agriculturii
care a dus la degradarea solurilor (SUA). Apare in SUA in 1935 Oficiul
de conservare a solului care avea ca rol prevederea eroziunii acelerate. Dupa
1945 se infiinteaza primele organizatii internationale care se preocupa si de
problemele mediului inconjurator:
1945 -; ONU (Organizatia Natiunilor Unite )
1945 -; FAO (Food and Agricultural Organisation)
1956 -; Uniunea Internationala pentru conservarea Naturii si a Resurselor
Naturale
1961 -; World Wildlife Found
Anii 1960 -; 1980
Anii 60 au fost marcati de impactul tehnologiilor de razboi (incluzand si tehnologia
nucleara) asupra mediului si de utilizarea produselor chimice devastatoare.
Generatiile anilor 60 s-au format in contextul miscarilor pacifiste si
a unor miscari de protectie a mediului precum Campania pentru dezarmare nucleara,
Miscarea pentru drepturi civile (SUA) . Apar primele organizatii nonguvernamentale
(NGO) implicate in protectia mediului (Sierre Club).
Are loc prima celebrare a Zilei Pamantului (Earth Day) 21 martie 1970 cand au
loc mitinguri in toata America cu implicarea oficialitatilor si cu fonduri
federale. Incepand din anul 1970 Ziua Pamantului a devenit o zi internationala.
In anii 70, miscarea ecologica s-a dezvoltat in continuare, ajungandu-se
la creerea organizatiilor Greenpeace si Friends of the Earth.
In anii 80 se contureaza primele propuneri legate de dezvoltarea durabila ca
urmare a aparitiei unor accidente de mediu extrem de grave. Devine tot mai clar
ca trebuie stabilite bariere in calea potentialului destructiv al unor
descoperiri stiintifice.
In 1984 are loc un tragic accident in Bhopal (oras din India Centrala),
unde o fabrica de pseticide a companiei americane Union Carbid a explodat. Au
fost inregistrati mii de morti iar impactul asupra mediului a putut fi simtit
si 15 ani mai tarziu. In 1986 a explodat un reactor nuclear al centralei nuclearo-electrice
de la Cernobal, Ucraina, fosta Uniune Sovietica. S-au inregistrat peste 100000
morti si imense degradari ale mediului. In 1987 a fost confirmata pentru
prima data existenta unei gauri in stratul de ozon.
Anii 1990
In 1991 are loc Razboiul din Golf care duce la mari pierderi de vieti
omenesti si catastrofe ecologice.
In 1993, Summitul de la Rio al Natiunilor Unite dezbate criza contemporana
si mai ales impactul ei asupra mediului. Se angajeaza primul plan de actiune
globala Agenda 21. in capitolul 36 al Agendei 21 se afirma rolul cheie
al educatiei ecologice.
La 6 ani dupa Summitul de la Rio, cu tot entuziamul care a dus la adoptarea
Agendei 21, ea este in cea mai mare parte un esec. Au fost depuse eforturi
mari de catre unele state, organizatii sau corporatii. Opinia publica este saturata
cu informatii legate de mediu (in general in tarile occidentale) dar mobilizarea
in jurul cauzei a scazut. Actiunile pentru mediu par a fi in retragere
peste tot cu exceptia Peninsulei Scandinave.
Ca rezultat al Conferintei de la Rio a aparut GEF (Global Environment Facility)
care reprezinta un mecanism de finantare ale unor proiecte legate de mediu si
dezvoltare in diferite parti ale lumii. Finantatorii GEF sunt Banca Mondiala,
UNDP (Programul natiunilor unite pentru dezvoltare) si UNEP (Programmul natiunilor
unite pentru mediu).
UNEP contribuie cu experienta stiintifica si selecteaza ariile proiectelor GEF,
UNDP face legatura intre mediu si dezvoltare, Banca Mondiala este responsabila
de proiectele de investitii.
Directiile in care actioneaza GEF sunt:
· reducerea efectului de incalzire globala
· protectia biodiversitatii
· protectia apelor internationale
· reducerea efectului de epuizare a ozonului
2. Poluarea atmosferica
Poluarea atmosferica reprezinta contaminarea atmosferei cu deseuri gazoase,
lichide sau solide sau cu produse care pot periclita sanatatea oamenilor, a
animalelor si a plantelor.
Cauzele poluarii atmosferice si principalii poluanti
In fiecare an dezvoltarea industriei genereaza miliarde de tone de materiale
poluante care sunt eliberate in atmosfera
Poluantii primari sunt emanati direct in atmosfera, de exemplu dioxidul
de sulf, particulele de funingine si oxizii de azot. Poluantii secundari sunt
produsi prin reactii intre poluantii primari.
Principalii poluanti:
Monoxidul de carbon (CO).Toate materiile primare energetice folosite pentru
combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice, care se oxideaza, transformandu-se
in gaz carbonic (CO2) sau in oxid de carbon (CO) daca combustia
este incompleta.
Monoxidul de carbon se formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor
si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se
raspandeste in atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub efectul
razelor UV.
67% din CO provine de la vehicule, combustia nefiind completa decat daca motoarele
merg in plina viteza.
Monoxidul de carbon este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde
in organism prin plamani si blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central
de Fe al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai importanta
decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sangvina,
de cantitatea de CO din aer si de volumul respirat.
Gazul carbonic (CO2), cel mai important din ciclul carbonului, in cantitati
mici este inofensiv si aduce Carbonul necesar fotosintezei. CO2, sub forma de
vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare in atmosfera
si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reancalzire
a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o atmosfera foarte bogata in
CO2, temperatura atinge 470° C.
Clorofluorocarbonatii (CFC) au fost dezvoltati de USA in anii 1920 pentru
a inlocui amoniacul si dioxidul de sulf ca gaz de racire . Au fost dezvoltati
ca sa acopere cererea de gaze de racire, inerte chimic, necorozive si netoxice.
In principal au fost utilizate patru tipuri de CFC (CFC-11, CFC-12, CFC-22,
CFC-113). Compania care i-a produs initial a fost compania Du Pont. Mai tirziu
cererea de CFC a crescut foarte mult fiind utilizati in sistemele de aer
conditionat, sprayurile cu aerosoli, stergerea echipamentelor electronice. Productia
de CFC a crescut continuu in SUA si Europa pana in anii 1980.
Se estimeaza ca 85% din productia totala de CFC-11 si CFC-12 a scapat in
atmosfera. Desi emisiile de CFC sunt mai puternice in tarile dezvoltate,
datorita difuziei atmosferice toata planeta este afectata la fel. Datorita inertiei
chimice a CFC practic toata masa de CFC va reactiona numai cu ozonul din stratosfera.
Plumbul (Pb) si compusii sai sunt adaugati la petrol pentru a obtine combustibili.Cea
mai mare parte din aceste substante nu sunt arse complet si sunt eliberate in
atmosfera prin tevile de esapament ale masinilor. Plumbul este eliberat in
atmosfera atat in timpul proceselor industriale cat si prin folosirea
pesticidelor si insecticidelor. Creierul si sistemul nervos sunt grav afectate,
ducand la aparitia unor deviatii de comportament si pierderi ale memoriei.
Fluorurile sunt eliberate in atmosfera in timpul procesului de producere
a ingrasamintelor. Acestea dauneaza grav plantelor, si implicit animalele ierbivore
si oamenilor daca acestea consuma plante sau legume care contin o mare cantitate
de fluoruri. Fluorurile prezente in cantitati mici in organism ajuta
la prevenirea cariilor. in cantitati mici se gasesc chiar si in
apa de baut.
Funinginea, monoxidul de carbon, dioxidul de sulf si oxizii de azot sunt poluantii
primari produsi in principal prin arderile de combustibili fosili in
centralele energetice, precum petrolul si carbunele. in fiecare an peste
1 miliard de tone de astfel de materiale intra in compozitia atmosferei
prin aceste procese.
O semnificativa parte a industriei si a transporturilor se bazeaza pe combustibili
fosili. Pe masura ce acesti combustibili sunt consumati, in atmosfera
sunt eliminate particule chimice de materii poluante. Combustia carbunelui,
a petrolului si a benzinei este raspunzatoare pentru majoritatea poluantilor
atmosferici. Alte materiale poluante pot avea sursa de emitere industria metalelor
(fier, zinc, plumb, cupru), rafinariile petrolifere, uzinele de ciment si cele
in care se obtine acidul azotic si acidul sulfuric. Aceste chimicale interactioneaza
intre ele dar si cu razele ultraviolete cu intensitati periculoase.
Surse industriale de poluare cu praf, fum si cenusa
Industria Sursa de poluare Produsul poluant
Otelarii. Furnale, masini de sintetizare. Oxizi de fier, fier, fum.
Turnatorii de fonta. Furnale Oxid de fier, praf, fum, fumuri de ulei.
Metalurgia neferoasa. Furnale si topitorii. Fum, fumuri de ulei si metale.
Rafinarii de petrol. Regeneratori de catalizatori, incineratori de namoluri.
Praf de catalizator, cenusa de namol.
Fabrici de hartie. Cuptoare de recuperare a chimicalelor,cuptoare de calcar.
Prafuri de chimicale.
Sticla si fibre de sticla. Manipularea materiilor prime, cuptoare de sticla,
tragerea firelor. Praf de materii prime, ceata de acid sulfuric, oxizi alcalini,
aerosoli de rasini.
Consecintele poluarii atmosferice
· Distrugerea stratului de ozon
In 1985 specialistii care cerceteaza atmosfera, au adus la cunostinta un fapt
deosebit de important: primavara continutul de ozon deasupra statiei Halli-Bei
din Antarctida s-a micsorat cu 40% din anul 1977 pana in anul 1984.
Aceasta descoperire a fost confirmata si de alti cercetatori, care au demonstrat
ca regiunea cu continut redus de ozon se intinde dincolo de hotarele Antarctidei
si se afla la o distanta de la 12 pana la 24 km. Cercetarile au demonstrat
ca deasupra Antarctidei exista "o gaura" de ozon. La inceputul anilor
80 dupa masurarile de pe satelitul "Nimbus-3" o asemenea gaura a fost
descoperita si deasupra Arcticii, numai ca era de dimensiuni mai reduse, iar
continutul de ozon s-a micsorat cu 9%. in medie pe glob, continutul de
ozon s-a micsorat cu 5%.
Continutul redus de ozon are consecinte grave pentru sanatatea omului. Fiind
in atmosfera in cantitate de 0,0001%, are actiune distructiva asupra
celulelor organismelor vii. Scaderea concentratiei ozonului cu 1% duce la sporirea
intensitatii razelor ultraviolete deasupra solului cu 2%. Dupa modul de actiune
asupra organismelor vii, razele ultraviolete sunt apropiate de razele ionizante
insa, din cauza lungimii de unda mai mari decat la gama-raze, nu pot patrunde
adanc in tesuturi. De aceea, el afecteaza numai suprafata organelor.
Razele ultraviolete au energie destula pentru distrugerea ADN-ului, moleculelor
organice, ceea ce poate provoca cancerul pielii, cataracta, melanina si imunodeficienta.
Provoaca, de asemenea, arsuri pe piele si retina.
Razele ultraviolete sunt slab absorbite de apa. De aceea, ele prezinta un pericol
mare pentru ecosistemele marine. Experientele au demonstrat ca planctonul, in
timpul maririi intensitatii UV, poate sa dispara. Planctonul reprezinta prima
treapta in lantul trofic, adica sunt producatori, de care depind toate
celelalte trepte ale lantului trofic. Se poate spune ca lipsa planctonului din
mari si oceane poate duce la disparitia vietii din aceste ecosisteme. Plantele
sunt mai putin sensibile, dar la o marire a dozei UV pot sa fie afectate.
Prima idee despre actiunea distrugatoare asupra ozonului a fost formulata la
sfarsitul anului 1960, precum ca pericol pentru stratul de ozon constituie
emanarile vaporilor de apa si NOx din motoarele supersonice ale avioanelor si
rachetelor. Oxizii de azot, de asemenea, erau considerati periculosi pentru
stratul de ozon, deoarece sunt instabili si se descompun in straturile
inferioare ale atmosferei.
In 1974 M. Molina si F. Roulend de la Universitatea din California (S.U.A.)
au aratat ca in Irvin clorofluorocarbonatii (CFC) pot avea actiune distrugatoare
asupra stratului de ozon. Mai mult de 60 de ani CFC se folosesc ca refrigirenti
in frigidere si conditionere, propelenti pentru amestecuri de aerosol,
in timpul curatirii chimice a hainelor. Candva au fost considerate
drept substante chimice ideale si practice, deoarece sunt foarte stabile si
neactive. Aceasta inseamna ca ele sunt netoxice. Cand moleculele de CFC
ajung la 25 km deasupra Pamantului, unde concentratia de ozon este maxima,
moleculele sunt predispuse actiunii intensive a razelor ultraviolete, care transforma
moleculele active de CFC in stare normala in radicali cu o reactivitate
foarte mare. CFC transporta clorul de pe suprafata solului prin troposfera si
alte straturi inferioare ale atmosferei, unde legaturile inerte ale clorului
se distrug, spre stratosfera, unde concentratia de ozon este mai mare.
In timpul descompunerii ozonului, clorul joaca rolul unui catalizator.
Din aceasta cauza, un atom de clor poate descompune pana la 100.000 de
molecule de ozon, inainte ca atomul de clor sa fie inactivat sau transportat
in troposfera. Cercetarile au demonstrat ca in lipsa oxizilor de
azot distrugerea ozonului de catre clor este mai rapida. in prezent in
aer se arunca milioane tone de CFC. Se considera ca durata de viata in
atmosfera a celor mai raspandite CFC freon-11 (CFCl3) si freon-12 (CF2Cl2)
constituie respectiv 75 si 100 de ani.
Din 1978 in SUA s-a interzis folosirea CFC in aerosoli. In
septembrie 1987 la Montreal au participat 23 de tari, care au semnat o conventie,
care prevedea reducerea folosirii CFC. Conform conventiei, pana in
1999 tarile dezvoltate trebuiau sa scada intrebuintarea CFC pana la jumatate
din nivelul anului 1986. Pentru folosirea in aerosoli a fost gasit un
nou inlocuitor al CFC -; amestecul de propan-butan. Dupa proprietatile
fizice se aseamana cu freonul, dar este extrem de inflamabil. Astfel de aerosoli
se prepara in multe tari, chiar si in Rusia. O problema primordiala
este fabricarea frigiderelor -; a doua dupa folosirea freonilor. Aceasta
consta in aceea ca din cauza polaritatii moleculei, CFC au o temperatura
inalta de evaporare. in prezent un bun inlocuitor al freonilor constituie
amoniacul, care insa este toxic.
Prognozele timpurii, care prezic, de exemplu, ca in cazul mentinerii nivelului
de emanari ale CFC, la mijlocul sec. XXI continutul de ozon poate sa scada de
2 ori, poate ca au fost pesimiste. in primul rand, gaura deasupra
Antarcticii e cauza proceselor meteorologice. Formarea ozonului are loc in
lipsa UV si in timpul noptii polare nu are loc. Iarna, deasupra Antarcticii
se formeaza furtuni, care impiedica patrunderea maselor de aer bogate in
ozon in regiunile temperate. De aceea, spre primavara o cantitate neinsemnata
de clor activ poate sa aiba o actiune nefasta asupra stratului de ozon. Practic,
asemenea furtuni lipsesc deasupra Arcticii. De aceea, la polul nordic scaderea
concentratiei de ozon este destul de mica. Deci, CFC poate sa cauzeze scaderea
evidenta a concentratiei de ozon numai in anumite conditii atmosferice
a Antarcticii, iar pentru un efect evident in zone moderate concentratia
de clor activ trebuie sa fie mult mai mare.
· Ploaia acida
In secolul XX, aciditatea aerului si ploaia acida au ajuns sa fie recunoscute
ca o amenintare capitala la adresa calitatiii mediului. Cea mai mare parte a
acestei aciditati este produsa in tarile industrializate din emisfera
nordica: SUA, Canada, Japonia si majoritatea tarilor din Europa de Est si de
Vest.
Efectele ploii acide pot fi devastatoare pentru multe forme de viata, inclusiv
pentru oameni. Aceste efecte sunt insa mai vizibile in lacuri, rauri si
pariuri si la nivelul vegetatiei. Aciditatea apei omoara practic orice forma
de viata. La inceputul anilor '90, zeci de mii de lacuri erau deja distruse
de ploaia acida. Cele mai grave probleme au existat in Norvegia, Suedia
si Canada.
Amenintarea reprezentata de ploaia acida nu e limitata de granitele geografice,
caci vanturile transporta substantele poluante pe tot globul. De exemplu, cercetarile
au confirmat faptul ca poluarea provenita de la centralele electrice care functioneaza
cu carbuni in centrul si vestul SUA erau cauza principala a marilor probleme
legate de ploaia acida in estul Canadei si nord-estul SUA. Efectele distructive
ale ploii acide nu se limiteaza la mediul natural. Structuri de piatra, metal
sau ciment au fost si ele afectate sau chiar distruse.
Unele dintre marile monumente ale lumii, catedralele Europei sau Colosseum-ul
din Roma, prezinta semne de deteriorare datorate ploii acide.
Oamenii de stiinta folosesc ceea ce se cheama factorul pH pentru a masura aciditatea
sau alcalinitatea solutiilor lichide. Pe o scara de la 0 la 14, 0 reprezinta
cel mai ridicat nivel de aciditate, iar 14 cel mai ridicat nivel de bazicitate
sau alcalinitate. O solutie de apa distilata care nu contine nici acizi nici
baze, are pH 7 sau neutru.
Daca nivelul pH-ului in apa de ploaie scade sub 5.5, ploaia este considerata
acida. Ploile din estul SUA si din Europa au adesea un pH intre 4.5 si 4.0.
Pentru cresterea aciditatii aerului sunt responsabili dioxidul de sulf, acizii
de azot si acidul clorhidric. Acesta din urma este eliberat de combustia PVC-ului
in momentul incinerarii deseurilor. Acest gaz se dizolva in apa,
transformandu-se in acid clorhidric.
· Smogul
Inainte de epoca automobilului smogul provenea de la arderea carbunilor si
situatia era atat de grava incat la inceputul secolului XX felinarele de pe
strazile Londrei erau aprinse prin jurul amiezii din cauza faptului ca smogul
si praful intunecau cerul.
In zilele noastre, arderea gazolinei in motoarele automobilelor este principala
sursa de smog in majoritatea regiunilor. Cu ajutorul razelor solare, oxizii
de azot si componentele organice volatile reactioneaza in atmosfera pentru
a produce smogul fotochimic. Smogul contine ozon, un compus al oxigenului alcatuit
din molecule cu trei atomi de oxigen. Ozonul prezent in stratele joase
ale atmosferei este otravitor si pentru a determina severitatea smogului cercetatorii
trebuie sa masoare mai intai cantitatea de ozon aflata in aer.
In prezenta umiditatii atmosferice, dioxidul de sulf si oxizii de azot se transforma
in picaturi de acid pur, ce plutesc in norul de smog. Acesti curenti
de aer acizi ataca plamanii si distrug orice, in functie de cantitatea
de acid, de la materiale usoare pana la marmura si metal. in mari orase
din jurul lumii monumente pretioase, inclusiv Parthenon din Atena si Taj Mahal
din India, poarta amprenta smogului acid.
Smogul ingreuneaza vizibilitatea si afecteaza sistemul respirator al copiilor,
batranilor si al celor care sufera de astm sau chiar de boli de inima. Poate
provoca dureri de cap, ameteala si stari de voma, si in cele mai grave
cazuri moartea persoanei afectate din cauza intoxicarii cu dioxid de carbon
· Efectul de sera
Pamantul este incalzit cu ajutorul energiei provenite de la Soare. Cand aceasta
energie ajunge in atmosfera Pamantului, o parte din ea este reflectata
inapoi in spatiu, o mica parte este absorbita si restuil ajunge pe Pamant
incalzind suprafata.
Dar cand energia produsa de caldura Pamantului se intoarce, se intampla
ceva diferit. in loc ca aceasta energie sa treaca prin atmosfera si sa
ajunga in spatiu, o mare parte din aceasta energie este abosrbita de gazele
din atmosfera. Acest lucru ajuta la pastrarea unei temperaturii adecvate vietii
pe Pamnt.
Deci atmosfera Pamantului permite patrunderea razelor solare pentru a
incalzi Pamantul dar capteaza caldura care porneste dinspre Pamant
catre spatiu. Actioneaza asemenea unei sere, numai ca in cazul serei este
folosita sticla ci nu gazul, tocmai din acest motiv se numeste efect de sera.
Gazele din atmosfera, care sunt responsabile cu mentinerea unei temperaturi
normale pe Pamant, sunt dioxidul de carbon, metanul, oxidul de azot, ozonul
si vaporii de apa toate provenite pe cale naturala. Dar daca aceste gaze sunt
prezente in cantitati prea mari atunci este absorbita prea multa caldura
si acest fenomen duce la cresterea temperaturii pe Pamant.
Carbunele, petrolul si gazele naturale, toate sunt folosite de catre om drept
combustibili. Se numesc combustibili fosili pentru ca formarea lor a durat mii
de ani. Ele contin cantitati mari de carbon si in timpul arderii elibereaza
o imensa cantitate de energie si de dioxid de carbon. Gazul eliberat in
atmosfera se altura imediat la efectul de sera.
Combustibilii fosili nu sunt singure materiale care arse pun in libertate
gaze toxice. Atunci cand padurile tropicale sunt arse pentru a elibera terenul
pentru agricultura. Distrugerea padurii tropicale este o mare tragedie pentru
Pamant pentru ca se distruge una dintre cele mai mari “fabrici naturale”
de Oxigen. Dar totodata se elibereaza in atmosfera cantitati imense de
CO2.
Dioxidul de carbon este principalul gaz responsabil pentru agravarea efectului
de sera dar pe langa el s-au mai identificat peste 30 de alti vinovati. Oxidul
de azot eliberat de tevile pe esaPament ale autovehiculelor,de arderile excesive
ale padurilor si de folsirea insecticidelor si ale pestcidelor. Se estimeaza
ca de la inceputul secolului trecut nivelul oxidului de azot a crescut cu pana
la 80%. Ozonul desi este foarte important pentru ca impiedica razele ultraviolete
sa patrunda in atmosfera, la niveluri mai joase este foarte poluant si
contribuie si el la efectul de sera.
Vremea se schimba de la o zi la alta si temperaturile variaza cu cateva grade
in fiecare zi. Cercetatorii cred ca o dublare a gazelor din atmosfera,
responsabile pentru efectul de sera, poate duce la o crestere a temperaturii
cu pana la 4.5°C. Din moment ce diferenta dintre ultima epoca glaciara
si zilele nostre este de numai 4°C, este greu de imaginat urmarile catastrofice
ale acestei cresteri de temperatura aparent minora. Aceasta va duce la schimbarea
conditiilor climatice, prin urmare la schimbarea conditiilor pentru dezvoltarea
agriculturii. Desi pentru unele regiuni de pe Pamant, ca desertul Sahara
sau Siberia, asta ar insemna o adevarata binecuvantare, pentru unele tari ar
fi o adevarata catastrofa.
Ce am putea face?
Pentru a produce energie sunt necesare centrale electrice. Acestea pentru a
o produce au nevoie de combustibili, si arderea combustibililor prezinta un
pericol major pentru atmosfera. Am putea stopa acest fenomen folosind energia
intr-un mod rational. Cateva din lucrurile care s-ar putea face pentru a salva
energie sunt:
· Industria va trebui sa devina mult mai eficienta din punct de vedere
al consumului de energie, trecand de la utilizarea combustibililor fosili bogati
in carbon (carbune), la combustibili saraci in carbon (gaze naturale)
sau la combustibili alternativi;
· Industria energetica, de la extractie si pana la consum, trebuie
restructurata astfel incat sa devina eficienta si mai putin poluanta;
· Transportul trebuie sa se orienteze spre mijloace mai putin poluante
si cu consumuri reduse;
· Constructiile sa fie eficiente energetic si sa tinda spre utilizarea
surselor de energie regenerabila;
· Echipamentele si produsele sa fie din cele cu consum redus de energie;
· Padurile vor fi protejate si chiar vor fi extinse.
· Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile
publice.
· Evitarea pierderilor: reduceti ceea ce folositi, refolositi lucrurile
in loc sa cumparati altele noi, reparati obiectele stricate in loc
sa le aruncati, si reciclati cat mai mult posibil. Aflati ce facilitati de reciclare
sunt disponibile in zona voastra. Incercati sa nu aruncati lucrurile daca
acestea ar mai putea avea o alta folosinta.
· Economisiti apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a
purifica apa. Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pamantului
si cauzele ce le determina. Afla daca sunt grupari ecologice in zona ta
care te-ar putea informa.
3. Poluarea apei
Poluarea apei reprezinta contaminarea izvoarelor, lacurilor, apelor subterane,
a marilor si oceanelor cu substante daunatoare mediului inconjurator.
Apa este elementul care intretine viata pe Pamant. Toate organismele o
contin; unele traiesc in ea; unele o consuma. Plantele si animalele au
nevoie de apa pura, si nu pot supravietui daca apa este infectata cu chimicale
toxice care dauneaza microorganismelor. Daca este extrem de grava, poluarea
apei poate ucide un numar mare de pesti, pasari si alte animale, iar in
unele cazuri poate ucide toti membrii speciei din zona afectata. Poluarea face
ca paraurile, lacurile si toate acumularile de apa sa aiba un aspect si un miros
neplacut. Nu este recomandat sa se consume pestele si crustaceele care traiesc
in apa infestata. Oamenii care beau apa poluat se pot imbolnavi grav,
iar expunerea indelungata poate produce cancer iar la femei pot aparea sarcini
cu probleme.
Principalii poluanti
Principalii poluanti sunt materialele chimice, biologice sau fizice care avariaza
calitatea apei. Poluantii pot fi clasificati in opt categorii, fiecare
avand diferite actiuni: a). Poduse petroliere
Petrolul si chimicalele obtinute pe baza de petrol sunt folositi drept combustibili,
lubrifianti, in industria plasticului si in multe alte scopuri.
Aceste produse petroliere ajung in apa in mare parte accidental,
prin esuarea navelor sau prin sparturile conductelor. In mare parte acesti
produsi sunt otravitori pentru animale, sau se depun pe blana animalelor si
penele pasarilor facandu-le permeabile si astfel animalele mor de frig, sau
impiedicandu-le sa se deplaseze. b.) Pesticide si ierbicide
Chimicalele, folosite de fermieri din belsug pentru indepartarea daunatorilor,
sunt preluate de precipitatii si astfel apa infestata se scurge in apa
paraurilor si a raurilor. Unele din aceste chimicale sunt biodegradabile si
se descompun repede in substante inofensive sau mai putin nocive, dar
cele mai des intalnite sunt cele nedegradabile care persista pentru o lunga
perioada de timp.
O mare parte din cantitatea de apa potabila este contaminata cu pesticide. Mai
mult de 14 milioane de americani beau apa contaminata, si Agentia de Protectie
a Mediului estimeaza ca mai bine de 30% din sursele de apa suntr infestate.
Azotatii, poluanti derivati din insecticide, pot produce o forma foarte grava
de anemie la copii, boala de cele mai multe ori mortala. c). Metalele
Metale precum cuprul, plumbul, mercurul, seleniul ajung in apa din mai
multe surse, inclusiv industria automobilelor, mine si chiar sol. Asemenea pesticidelor
metalele devin din ce in ce mai concentrate pe masura ce sunt consumate
prin intermediul hranei de catre animale, care la randul lor sunt consumate
de catre alte animale, si asa mai departe, pana cand ajung la nivele inalte
ale lantului trofic devenind extrem de toxice. In cantitati mari sunt
otravitoare, si pot da nastere unor boli grave. Cadmiu, povine din ingrasaminte,
recoltele tratate cu astfel de ingrasaminte si consumate in cantitati
mari de catre oameni pot produce diaree si in timp pot afecta rinichii
si ficatul. Plumbul poate ajunge si el in apa fie prin intermediul unor
scurgeri din conducte fie pentru ca intra in componenta unor sisteme de
apa mai vechi. La copii, plumbul poate produce boli mentale. d). Deseurile
Deseurile cele mai periculoase sunt deseurile chimice care pot fi toxice (otravitoare),
reactive (capabile sa produca gaze toxice sau explozive) sau infamabile.
Daca nu sunt tratate si depozitate cu grija aceste deseuri pot polua sursele
de apa cele mai aproape de locul depozitarii. in 1969 raul Cuyahoga din
Cleveland, Ohio a fost atat de poluat incat a luat foc si a ars timp de cateva
ore. Chimicale folosite in industria echipamentelor electrice, pot ajunge
in mediu prin deversari si pot atinge niveluri toxice foarte ridicate
prin intermediul lantului trofic. e). Cantitatile excesive de materie organica
Ingrasamintele si alti nutrienti folositi pentru cultivarea plantelor in
ferme si gradini pot ajunge foarte usor in apa. Odata ajunse in
apa, aceste produse incurajeaza cresterea platelor si algelor. Cand aceste plate
mor se depun pe fundul apei si microorganismele le descompun. in timpul
procesului de descompunere aceste microorganisme consuma o mare parte din oxigenul
dizolvat in apa, si astfel nivelul oxigenului din apa scade in asa
masura incat vietatile dependente de oxigen din apa, cum ar fi pestii, mor.
f). Sedimentele
Sedimentele sunt particulele de sol deplasate de catre curentii de apa, pot
deveni un pericol daca sunt prezente in cantitati mari. Eroziunea solului,
produsa fie de apa, vant sau precipitatii, inundatiile si caderile de teren
pot fi foarte daunatoare pentru ca introduc in apa foarte multe nutrimente,
aparand astfel poluare prin canitati mari de materie organica. g.) Organismele infectioase
Un studiu efectuat in 1994 de Centrul de Prevenire si Control al Bolilor
a descoperit ca mai bine de 900000 de oameni se imbolnavesc annual din cauza
organismelor din apa potabila, si dintre acestia mai bine de 900 mor. Multe
din organismele care se gasesc in numar mic in majoritatea surselor
de apa, sunt considerate poluanti atunci cand ajung in apa potabila. Paraziti
precum Giardia lamblia si Cryptosporidium parvum ajung deseori in sursele
de apa potabila. Ei pot provoca boli grave copiilor, batranilor si oamenilor
care sufera deja de alte boli. h). Poluarea termala
Apa este deseori luata din rauri, lacuri, oceane sau mari pentru a fi folosita
drept racitor in fabrici si centrale si apoi este adusa inapoi la sursa
mai calda decat atunci cand a fost luata. Insa chiar si cele mai mici schimbari
de temperatura in apa vor indeparta speciile care vietuiau acolo si vor
atrage specii noi. Poluarea termala poate grabi procesul biologic la plante
si animale sau poate reduce cantitatea de oxigen din apa. rezultatul poate fi
acela moarte speciilor care nu sunt adaptate vietii in ape calde, sau
in cazul raurilor poate duce la disparitia vegetatiei din zona poluata.
Cauzele
Poluantii rezulta in cea mai mare parte in urma activitatilor intreprinse
de oameni. Poluantii din surse industriale pot ajunge in natura prin tevile
de scurgere ale fabricilor sau din rezervoare subterane sparte. Apa poluata
poate rezulta si din mine unde apa a intalnit in calea sa roci bogate
in minerale sau substantele chimice care au fost folosite pentru a extrage
aceste roci. Orasele si alte zone populate pot contribui si ele la poluarea
apei, apa in care sunt dizolvate chimicale ajunge in tevile de canalizare,
si intr-un tarziu in alte surse de apa. uneori industriile varsa mari
cantitati de poluanti in canalizarile oraselor, credcand astfel varietatea
poluantilor in aria respectiva.
Oceanle si marile, vaste cum sunt, nu sunt protejate de poluare. Poluantii ajung
in apa fie de pe maluri, din ape care se varsa in oceanul sau marea
respectiva, din nave sau de pe pltaforme petroliere esuate pe tarm. Resturile
aruncate peste bord pot omora animale marine sau pasari sufocandu-le sau blocandu-le
calea sistemului digestiv, daca acestea le inghit
Pierderile de petrol de obicei au loc doar prin intermediul accidentelor, ca
in cazul epavelor Amoco Cadiz, de pe coasta franceza in 1978, si
Exxon Valdez in Alaska in 1992. Al dilea mare accident inregistrat
a avut loc in Golful Mexic in 1979 cand nava Ixtoc 1 a deversat
in mare 530 milioane de litri de petrol. Insa cea mai mare varsare de
petrol a avut loc in timpul razboiului din Golf, in 1991, cand fortele
Iraq-iene au distrus 8 rezervoare si terminaluri de pe tarm in Kuwait,
deversand in mare 910 milioane delitri de petrol.
Poluarea apei poate fi cauzata si de alte tipuri de poluare. De exemplu, dioxidul
de sulf, de la cosurile unei centrale electrice, este la inceput considerat
ca poluare a atmosferei. Curentii de aer poluati se amesteca cu vaporii de apa,
fomeaza acid sulfuric diluat si ajunge pe Pamant sub forma ploii acide.
Ploaia acida poate cadea in zone unde exista lacuri si rauri, devenind
astfel o forma de poluare a apei afectand sau chiar eliminand speciile care
traiesc in locurile respective. La fel, si gunoiul poate creea poluare
a apei daca apa de ploaie se strecoara printre deseuri absorbind toxinele, si
apoi infiltrandu-se in Pamant si afectand apele subterane.
Ce am putea face?
Sunt multe de facut pentru a impiedica poluarea apelor, dar toate acestea necesita
timp, bani si putin efort din partea oamenilor, lucruri pe care majoritatea
dintre acestia nu sunt dispusi sa le irosesca “doar pentru a salva planeta”.
· Depozitarea deseurilor in locuri special amenajate;
· Reciclarea tuturor materiilor reciclabile;
· Incetarea folosirii pesticidelor, insecticidelor si a ingrasamintelor;
· Incetarea folosirii substantelor chimice in apropierea surselor
de apa;
· Pentru spalarea automobilelor sa se foloseasca locuri special amenajate;
· Resturile menajere, apa rezultata in urma spalarii hainelor si
a obiectelor de uz casnic sa fie aruncate direct la canalizare;
· Folosirea pe cat posibila a materialelor biodegradabile si ale celor
reciclabile;
· Verificarea starii automobilului pentru a evita scurgerile nedorite
de benzina si ulei;
· Daca doriti mai multe informatii sau doriti sa va implicati direct
in salvarea surselor de apa prezentati-va la cea mai apropiata institutie
ecologica;
4. Poluarea solului
Poluarea solului reprezinta contaminarea prin diferite surse a scoartei terestre
cu substante daunatoare mediului inconjurator
Cauze si poluanti
Solul poate fi poluat :
-direct prin deversari de deseuri pe terenuri urbane sau rurale, sau din ingrasaminte
si pesticide aruncate pe terenurile agricole ;
-indirect, prin depunerea agentilor poluanti ejectati initial in atmosfera,
apa ploilor contaminate cu agenti poluanti "spalati" din atmosfera,
transportul agentilor poluanti de catre vant de pe un loc pe altul, infiltrarea
prin sol a apelor contaminate.
In ceea ce priveste poluarea prin intermediul agentilor poluanti din atmosfera,
se observa anumite particularitati. Spre exemplu, ca regula generala, solurile
cele mai contaminate se vor afla in preajma surselor de poluare. Pe masura,
insa, ce inaltimea cosurilor de evacuare a gazelor contaminate creste,
contaminarea terenului din imediata apropiere a sursei de poluare va scadea
ca nivel de contaminare dar regiunea contaminata se va extinde in suprafata.
Nivelul contaminarii solului depinde si de regimul ploilor. Acestea spala in
general atmosfera de agentii poluanti si ii depun pe sol, dar in
acelasi timp spala si solul, ajutand la vehicularea agentilor poluanti
spre emisari. Trebuie totusi amintit ca ploile favorizeaza si contaminarea in
adancime a solului.
Intr-o oarecare masura poluarea solului depinde si de vegetatia care il
acopera, precum si de natura insasi a solului. Lucrul acesta este foarte
important pentru urmarirea persistentei pesticidelor si ingrasamintelor
artificiale pe terenurile agricole. Interesul economic si de protejare a mediului
cere ca atat ingrasamintele cat si pesticidele sa ramana cat
mai bine fixate in sol. In realitate, o parte din ele este luata
de vant, alta este spalata de ploi, iar restul se descompune in
timp, datorita oxidarii in aer sau actiunii enzimelor secretate de bacteriile
din sol.
Ce am putea face?
· Evitarea folosirii pesticidelor, ierbicidelor, ingrasamintelor si insecticidelor
· Depozitarea deseuri in locuri special amenajate
· Folosirea materialelor biodegradabile si reciclabile
· Imbunatatirea metodelor de purficarea a aerului din jurul fabricilor
si centralelor
· Aruncarea apei folosita in gospodarie la canalizare
·
5. Poluarea fonica
Poluarea fonica reprezinta expunerea oamenilor sau a animalelr la sunete ale
caror intensitati sunt stresante sau care afecteaza sistemul auditiv. Desi sunetele
puternice sau inspaimantatoare fac parte din natura, in ultimele doua
secole zonele urbane si industriale au devenit extrem de zgomotoase.
Intensitatea sunetelor se masoara in decibeli. Scala decibelilor este
logaritmica: o crestere a sunetului cu trei decibeli echivaleaza cu dublarea
volumului sunetului. in salbaticie, nivelul normal al sunetelor ar fi
de 35 de decibeli. Intensitatea cu care un om vorbeste este de 65 pana
la 70 de decibeli si traficul genereaza sunete de pana la 90 de decibeli.
La intensitatea de 140 de decibeli, sunetul devine dureros pentru urechea umana
si poate chiar afecta sistemul auditiv.
Cea mai mare parte din poluarea fonica provine de la automobile, trenuri si
avioane. EchiPamentele de constructie si masinariile din fabrici produc sunete
care pot fi asurzitoare. Unele aparate casnice, instrumente muzicale si jucarii
pot fi la fel de zgomotoase ca si pocnitorile si armele de foc. Muzica atunci
cand este ascultata la volum ridicat in casti poate fi afecta urechea
interna.
Chiar si marile si oceanele sufera de pe urma acestui gen de poluare. Operatiuni
de exploatare a resurselor aflate pe malul marilor sau oceanelor, motoarele
navelor, in special ale vapoarelor foarte mari si ale navelor speciale
pentru transport de materie prima, produc sunete puternice care sunt amplificate
de apa. De curand, pentru depistarea submarinelor si determinarea temperaturilor
se foloseste un sonar care functioneaza pe frecvente joase. Chiar daca noi nu
receptam aceste sunete animalele marine -; balenele si delfinii, care folosesc
propriul sonar pentru a depista hrana si pentru a se deplasa -; sufera
de pe urma acestui lucru.
Impactul poluarii fonice asupra mediului si a oamenilor
Cea mai grava boala produsa de poluare fonica este pierderea auzului. Expunerea
prelungita la sunete de intensitate de numai 85 de decibeli poate afecta temporar
sau chiar definitiv structura fragila a urechii interne. Sunetele putenice -;
cum ar fi sunetul armelor de foc la un poligon -; pot duce la pierderea
imediata a auzului.
Majoritatea cazurilor de boala s-au inregistrat la locul de munca, unde lucratorii
nu pot evita expunerea la sunetelor de intensitati ridicate, si daca aceasta
expunere este idelungata pericolul este iminent. Muncitorii din fabrici, cei
din domeniul constructiilor, personalul militar, politistii, pompierii si muzicienii
sunt cei mai predispusi la aparitia acestei boli.
Chiar si la nivele la care nu exista pericolul pierderii auzului, poluarea fonica
produce probleme. Zgomotul face comunicarea intre oameni dificila, reduce capacitatea
de concentrare si deranjeaza somnul. Ca sursa de stres, poate duce la ridicarea
tensiunii sangelui si la alte probleme de ordin cardiovascular, cat si boli
pe fond nervos.
6. Reciclati, reparati, refolositi!
Energia electrica
Pretul pe care-l platim pentru energie nu reflecta intotdeauna adevaratul cost
al producerii, epuizarea surselor naturale -; petrolul, gazele naturale
- si nici pericolul pe care-l implica folosirea acestora.
Materiale asemenea sticlei, a otelului si a aluminiului necesita o mare cantitate
de energie pentru a fi prelucrate. Dar daca sunt colectate dupa ce sunt folosite
si mai apoi reciclate aceasta va reduce semnificativ consumul de energie. De
exemplu, reciclarea unei cutii de aluminiu poate economisi 95% din energia folosita
la producerea initiala a produsului. Nu toate materialele reciclate economisesc
energie; reciclarea materiei organice -; resturi de mancare, frunzele cazute
toamna -; duce la reducerea folosirii gazului metan.
Toata lumea poate face ceva pentru economisirea energiei si a altor resurse
importante. Puteti sa stingeti lumina atunci cand nu mai este nevoie de ea,
sa cumparati becuri si aparatura casnica cu consum minim de energie, sa faceti
dus in loc de baie, sa reparati tot ce mai poate fi folosit in casa, reciclati
tot ce nu mai avti nevoie. Un kilowatt de electricitate este egal cu o ora de
functiune a unui calorifer electric, doua ore de calcat rufe, sau 13,5 litrii
de apa fierbinte.
Gunoiul
60% din gunoiul din lume consta in ambalaje. Nu exista statistici globale pentru
gunoiul care poate fi reciclat, dar un sondaj efectuat in Toronto a aratat ca
mai bine de 70% din gunoiul aruncat de ei erau materiale reciclabile. Ca rezultat,pe
strazi au fost amplasate cutii pentru materiale reciclabile cu mai mult compartimente:
pentru ziare, cutii de conserve si sticla.
Impactul gunoaielor asupra mediului nu se resimte doar in zonele urbane. Annual,
gunoiul marin -; navoade rupte, franghii, guta de undite rupte, plasticul
-; ucide peste 20 de milioane de pasari si animale marine. Un grup de biologi
marini aflati in dreptul coastei de sud a oceanului Pacific, la 3000 de mile
departare de cel mai apropiat de continent au scos la iveala intr-o singura
zi: 171 recipiente din sticla si 71 de plastic, 25 de pantofi, 6 tuburi fluorescente,
un soldatel de jucarie, si jumatate din caroseria unei masini.
S-au efectuat sondaje la nivelul oraselor si s-au intocmit un fel de statistici:
In Franta In America
Hartie, carton ®33% Hartie, carton ® 40%
Materiale care putrezesc ®23% Plastic ® 8%
Sticla ® 10% Metale ® 8.3%
Metale ® 6% Textile ® 11%
Plastic ® 10% Sticla ®7%
Textile ® 3% Deseuri provenite din gradini ® 17.3%
Cenusa ® 10% Resturi de mancare ® 7.4%
Diverse ® 5%
In Romania
Hartie, carton ® 40% Textile ® 3%
Sticla ® 12% Metale ® 5%
Plastic ® 15% Moloz, cenusa ® 10%
Diverse ® 15%
Ambalajele
Ambalajele sunt folosite la acoperirea si protejarea diferitelor produse, fie
alimentare fie de uz casnic. Fiecare material are un anumit impact negativ asupra
mediului si de aceea nu s-a gasit inca ambalajul “ideal”. Iata cateva
sugestii pentru ca fara mult efort sa opriti impactul nimicitor pe care il au
aceste produse asupra mediului:
· Cumparati alimentele pe care le folositi mai des, in cantitati mari,
si depozitati-le in recipiente de sticla sau ceramica;
· Evitati cumpararea unor alimente impachetate in ambaleje facute din
doua sau mai multe materiale, de exemplu cartoanele care au la mijloc un strat
de plastic cu aluminiu. Produsele laminate sunt foarte dificil de reciclat.
Evitati sa folositi foliile subtiri de plastic pentru ambalarea alimentelor,
pentru ca sunt greu de spalat pentru a fi folosite din nou;
· Cumparati produse, cum ar fi: mierea, iaurtul, laptele in borcane de
sticla nu in ambalaje de plastic;
· Refolositi sticlele goale de bere, de apa minerala si cartoanele de
oua;
· Cu ajutorul imaginatiei puteti transforma cutiile de cereale, cutiile
de conserve, cele de suc, sticlele de plastic si alte obiecte care pana acum
erau nefolositoare in suporturi pentru ziare si flori;
· Refolositi cutiile si sticlele de suc, nu se stie niciodata cand veti
pune muarturi sau suc de rosii!
Sticla
Sticla nu este biodegradabila dar poate fi topita si transformata in produse
noi, fara a-si pierde calitatile. Tot ce trebuie sa facem este sa depozitam
sticlele si borcanele nefolositoare in locuri special amenajate, de unde vor
fi luate si refolosite. Daca veti arunca sticlele la gunoi acestea vor ajunge
in mod sigur pe un tapsan la margine orasului, devenind un adevarat focar de
infectie.
Hartia
Sunt multe moduri de a reduce consumul exagerat de hartie;
· Pentru inceput puteti folosi hartiile pe care le aveti prin casa si
nu le aruncati decat daca sunt folosite in totalitate;
· Pentru stergerea geamurilor nu folositi ziare ci e de preferinta sa
folositi carpe vechi;
· Cand cumparati hartie aveti grija sa fie reciclabila si sa nu fie inalbita
cu clor;
· La masa si in general folositi servetelele textile ci nu pe cele de
hartie;
· Pastrati hartia de cadouri, calcati-o si refolositi-o;
· Din felicitarile vechi puteti face colaje pentru copii sau le puteti
decupa si lipi pe cadouri;
· Duceti teancurile de hartie reciclabila, ziarele, cartoanele la locuri
special amenajate pentru a fi reciclate;
Plasticul
· Reduceti numarul de alimente care sunt protejate de folii de plastic,
daca in zona dumneavostra nu exista centre de reciclat pentru plastice;
· Spalati si refolositi recipientele din plastic, pentru pastrarea alimentelor;
· Duceti inapoi sticlele de plastic sau reciclati-le, dar sub nici o
forma nu le incinerati! Produc un fum toxic!
· Evitati folosirea pungilor de plastic. Mai bine folositi o sacosa durabila
din fibra textila;
Glosar
Decibel -; unitate de masura a nivelului de presiune acustica. Reprezinta
nivelul presiunii acustice al carui raport fata de pragul conventional de presiune
acustica de 2*10-5 N/m2, luat ca nivel zero, are logaritmul zecimal inmultit
cu 20 egal cu unitatea