TESTE CALITATIVE

 

Solubilitatea grasimilor

In cele mai multe cazuri, grupele de lipide prezinta solubilitati caracteristice deferite in anumiti solventi, proprietate care sta la baza izolarii lor din sursele biologice.

 

Materiale necesare

• uleiuri şi grasimi

• fosfolipide

• acizi graşi

• colesterol

• solventi

 

TESTUL PENTRU GLICERINA

Glicerina libera sau sub forma de esteri – gliceride – la incalzire cu bisulfat de potasiu sufera o reactie de deshidratare formand acroleina, cu miros caracteristic, respingator.

 

 

Formarea sapunurilor

Gliceridele tratate la cald cu hidroxizi alcalini se transforma in glicerina şi saruri ale acizilor graşi (sapunuri).

Sapunurile de sodiu şi potasiu sunt solubile in apa, iar prin tratare cu solutii ale sarurilor de calciu, magneziu, plumb, formeaza precipitate insolubile in apa.

TESTUL PENTRU NESATURARE

 

Grasimile pot prezenta nesaturare sau nu, in functie de natura resturilor acil din molecula gliceridelor sau a acizilor graşi liberi, cu care acestea se pot afla in amestec.

Gradul de nesaturare a unei grasimi se evidentiaza prin reactii de aditie la dubla legatura a unor halogeni (bromu sau iodul).

Observatii

 

Bromul fiind un halogen, ataca pielea şi mucoasele cailor respiratorii, motiv pentru care trebuie manipulat cu atentie – in pipeta nu se trage cu gura. Proprietatile de aditie joaca rol deosebit de important in procesul tehnologic de obtinere a margarinei. 

1. DETERMINAREA INDICELUI DE ACIDITATE

Prin indice de aciditate se intelege cantitatea de hidroxid de potasiu, exprimata in miligrame, necesara pentru neutralizarea unui gram de grasime.

Valoarea acestui indice ajita la aprecierea calitatii grasimilor, prin determinarea acizilor graşi liberi ce apar ca rezultat al hidrolizei partiale in prezenta microorganismelor, cat şi al transformarilor degradative din procesul rancezirii.

Principiu

Acizii graşi liberi continuti intr-o cantitate cunoscuta de grasimi, se titreaza cu o sulutie alcoolica de hidroxid de potasiu de concentratie cunoscuta, utilizand fenolftaleina ca indicator

5,6 – numarul de mg hidroxid de potasiu continut intr-un ml solutie de hidroxid de potasiu 0,1N;

V – volumul de hidroxid de potasiu 0,N;

a – cantitatea de grasime luata in proba, exprimata in grame.

 

2. DETERMINAREA INDICELUI DE SAPONIFICARE (INDICE KOETTSTORFER)

Principiu

O proba cunoscuta de grasime sau ulei este tratata cu o cantitate de solutie alcoolica de hidroxid de potasiu avand concentratia cunoscuta – luata in exces.

Acizii graşi rezultati din reactia de hidroliza, neutralizeaza o parte din solutia bazica, iar excesul se titreaza cu o solutie de acid clorhidric de aceeaşi concentratie.

Prin indice de saponificare se intelege cantitatea de hidroxid de potasiu, exprimata in miligrame, capabila sa neutralizeze acizii graşi rezultati din hidroliza comlpeta a unui gram de grasime.

V_m – volumul de acid clorhidric 0,5N consumati la titrarea probei martor;

V_p – volumul de acid clorhidric 0,5N, folositi la titrarea probei;

p – greutatea probei de analizat luata in grame;

28,5 – mg hidroxid de potasiu corespund la 1 ml acid clorhidric 0,5N

Observatii

Indicele de saponificare da informatii in legatura cu masa moleculara a acizilor graşi constituenti ai gliceridelor de analizat. Acizii graşi liberi din materialul de analizat contribuie la creşterea valorica a indicelui de saponificare, in timp ce componentele nesaponificabile determina o scadere a valorii acestuia.

Determinarea indicelui de iod

 

Lipidele animale şi vegetale, contin in molecula radicali acil proveniti de la acizii graşi saturati şi nesaturati, in diferite proportii. Gradul de nesaturare a unei grasimi se apreciaza prin indicele de iod. Indicele de iod este o valoare care reprezinta cantitatea de iod exprimata in grame, ce se aditioneaza la 100g lipida. Aceasta valoare se poate determina experimental, prin anumite metode.

Metoda Hubl

Principiu

 

O proba de lidipa cantarita la balanta analitica, se trateaza cu o cantitate cunoscuta de iod.

Excesul de iod ramas neaditionat, se titreaza cu o solutie de trisulfat de sodiu in prezenta iodurii de potasiu, utilizand drept indicator, amidonul.

- factorul de corectie al solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1N

V₁ – volumul solutiei de dicromat de potasiu 0,1N luat in lucru

V₂ – volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1N consumat la titrare

V_m – volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N necesara titritii probei martor

V_p – volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea probei de analizat

F – factorul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N

0,0127 – cantitaea de iod care este se titreaza cu 1 ml solutie de tiosulfat de sodiu 0,1 N

p – cantitatea de material lipidic, in g, luat in analiza.

Metoda Hanus

 

V_m – volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N necesara titritii probei martor

V_p – volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,1 N utilizat la titrarea probei de analizat

(V_m – V_p) – volumul solutiei de tiosulfat de sodiu 0,05 N, ce corespunde cantitatii de iod aditionat

F – factorul de corectie al solutiei de tiosulfat de sodiu 0,05 N

0,00635 – reprezinta cantitatea de iod titrata cu 1 ml solutie tiosulfat de sodiu 0,05 N şi se deduce dupi relatia:

p – cantitatea de material lipidic, in g, luat in analiza