Chimia este stiinta care are ca obiect studierea substantelor si a transformarilor
lor. Este definita si ca stiinta despre atomi (elemente chimice) si combinatiile
lor, deoarece studiaza procesele de transformare a substantelor dintr-una in
alta prin regruparea atomilor si modificarea legaturilor dintre atomi. Chimia
are stranse legaturi cu alte stiinte, dintre care in primul rand
cu fizica (limita dintre ele fiind relativa si facand obiectul a doua
discipline, chimie fizica si fizica chimica), precum si cu biologia (biochimia)
si cu geologia (geochimia) etc. Domeniul chimiei se imparete in:
chimia anorganica, chimia organica si chimia fizica. Chimia anorganica studiaza
proprietatile fizice si chimice ale elementelor si combinatiilor lor (in
afara de compusii carbonului, studiati de chimia organica),precum si legile
generale ale combinarii chimice. Chimia organica studiaza combinatiile carbonului
cu cateva elemente (hidrogen, oxigen, azot, sulf, halogeni etc.). b3x2xi
Denumirea de chimie organica provine din conceptia gresita care a dominat pana
la inceputul sec.al XIX-lea, potrivit careia substantele organice nu ar
putea proveni decat din organismele vii. Sintetizarea substan-telor organice
din substante minerale ( realizata pentru prima oara de Wohler in 1828
prin sintetizarea ureii din substante tipic anorganice) a spulberat aceasta
conceptie gresita si a dovedit inca o data unitatea materiala, indestructibila
a lumii. Chimia fizica are ca obiect studierea, prin metode fizice, a legilor
si feno-menelor chimice precum si a structurii combinatiilor chimice. S-au mai
dezvoltat, pe baza acestor discipli-ne, numeroase alte ramuri, cum sunt: chimia
analitica, chimia combinatiilor compexe, chimia coloizilor, electrochimia, analiza
fizico-chimica, fotochimia, magnetochimia, radiochimia.
Primele cunostinte empirice de chimie au aparut la popoarele cu o cultura inaintata
din antichitate (egipteni, fenicieni, chinezi s.a.) ca urmare a dezvoltarii
unor ramuri ale productiei, ca metalurgia, fabrica-rea sticlei, a colorantilor,
tabacaria etc. In evul mediu, dezvoltarea chimiei, denumita atunci alchimie,
s-a caracterizat prin prelucrarea retelelor pentru productia mestesugareasca.
Sec. XIV-XVII se caracterizeaza prin orientarea chimiei catre cercetarea produsilor
naturali pentru aplicatii practice in metalurgie, in productia de
coloranti, de medicamente, in ceramica etc. Se pun bazele trecerii la
chimia stiintifica (sec.XVII-XVIII). In 1661 R. Boyle a stabilit baza
stiintifica pentru definirea notiunilor de element si combinatie. “ Boyle
a facut din chimie o stiinta ”( Engels, “Dialectica naturii”).
Apare prima teorie chimica, a “flogisticului”, care, desi gresita,
a ridicat numeroase probleme de metodica a cercetarii. M.V. Lomonosov (1774)
descopera legea conservarii masei, care a permis transformarea chimiei intr-o
stiinta cantitativa.
In dezvoltarea chimiei ca stiinta, un rol revolutionar l-au avut, la inceputul
sec. al XIX-lea, introdu- cerea teoriei atomomoleculare si dezvoltarea bazelor
ei teoretice si experimentale. Aceasta perioada se caracterizeaza prin fundamentarea
legilor chimiei (J. Dalton, L.J. Proust), prin definirea notiunii de mole-cula
( A. Avogadro) si de substanta chimica (I. Berzelius);legate de descoperirea
metalelor alcaline (prin electroliza), de dezvoltarea metodelor de cercetare,
in special a analizei, apar primele teorii asupra legaturii chimice si
se introduce notiunea de valenta (E.Frankland, 1852). Elaborarea teoriei structurii
chimice(A.M. Butlerov, 1861) a avut o importanta deosebita in dezvoltarea
ulterioara a chimiei. In aceasta directie,un rol fundamental l-a avut
descoperirea de catre D.I. Mendeleev (1869) a legii periodicitatii si a sistemului
perio-dic al elementelor, o noua si stralucita confirmare a tezei unitatii materiale
a lumii.
In 1869 si 1870, doi oameni de stiinta, Dmitri Mendeleev si Julius Lothar
Meyer, au publicat versiunile clare ale principiului periodicitatii elementelor.
Nu numai ca versiunea lui Mendeleev a aparut prima, dar el a anuntat in
1871 ca golurile din tabelul sau vor fi umplute pe masura ce se vor descoperii
noi elemente. Dintre acestea, el a specificat trei goluri care vor fi completate
prin descoperirile dintre 1875-1885. Ca urmare, Mendeleev este considerat aproape
in unanimitate creatorul tabelului periodic al elementelor.
Pe vremea aceea, insa, nimeni nu a stiut de ce proprietatile elmentelor
erau periodice. Abia dupa ce electronii si protonii vor fi descoperiti, Henry
Mosely va arata in 1914 ca fiecare element are un numar definit de protoni,
care, normal, corespunde cu acelasi numar definit de electroni. Acest numar
atomic, si nu masa atomica, statea la baza tabelului periodic. Datorita lui
Moseley, a devenit clar ca golurile tabelului corespundeau cu numerele intregi
de protoni care lipseau.
W. Kossel si G. N. Lewis (in acelasi an, 1916) stabilesc,in mod
independent, primele teorii electroni-ce ale legaturii chimice pe baza modelului
atomic dat de N. Bohr, iar W. Heitler si London (1927) explica legatura chimica
din molecula de hidrogen, folosind metode mecanice cuantice moderne.
In Romania, primele cercetari de chimie au fost facute in
vederea cunoasterii si valorificarii bogatii-lor naturale: ape minerale (Bernath,
A. Salygni), petrolul (P.Poni, L. Edeleanu), carbunii (N.Danila), sarea (C.I.
Istrati), productia agricola (A. Zaharia, A.Munteanu). Ulterior s-a dezvoltat
cercetarea originala si in alte domenii ale chimiei. Contributii insemnate
au adus prin lucrarile lor cercetatorii romani in domeniu chimiei
anorganice si analitice (Gh. Spacu, R. Cernatescu), al chimiei organice (I Tanasescu,A.
Ostrogovici C.V.Gheorghiu, St. Minovici, N. Maxim) si al chimiei fizice (G.G.Longinescu,
P. Bogdan, R. Cernatescu).
