Gandirea lumii vechi isi gaseste cea mai luminoasa expresie in
conceptiile filosofice ale Greciei Antice. Incununarea gandirii
materialistice o constituie teoria atomica. Cuvantul atom a fost folosit
pentru prima data acum 2500 de ani. Atomii, asa cum ii cunoastem astazi,
se aseamana foarte putin cu particule concepute de filozofii din Abdera.
Filozofii greci, Leucip si Democrit, au afirmat ca universul este alcatuit
din particule invizibile, indivizibile -; atomi -; separate prin vid
; diversitatea corpurilor si fenomenelor din natura se explica prin aceea ca
atomii au forme si marimi diferite si au proprietatea de a intra in combinatii
diverse. Prima teorie atomica a lui Democrit nu s-a putut impune din lipsa dovezilor
experimentale ; cu toate acestea a influentat si inspirat savanti de-a lungul
timpului. z5i22ie
Chimistul si fizicianul englez John Dalton (1805) a formulat ipoteza ca toate
substantele unt formate din particule mici de materie numite atomi, dupa cuvantul
atomos, din limba greaca ( indivizibil ). John Dalton (1766-1844) considera
ca un element chimic este alcatuit, din multime de atomi. Fiecare atom, fiind
indivizibil, se poate uni cu un numar intreg de alti atomi, formand
substante diferite.
Acest fizician este considerat parintele teoriei atomice.
Confirmarea lui experimentala ridica chimia pe o treapta superioara. Inceputul
sec. al XIX -; lea marcheaza trecerea la valorificarea datelor experimentale
pentru formularea de generalizari teoretice. Experimentele efectuate in
secolul XIX -; lea si al XX -; lea au dus treptat la concluzia ca
atomii, particulele foarte mici stabile, au structura complexa.
Sir Joseph John Thomson (1856-1940) -; fizician englez, a propus un model
static al atomului ; a presupus ca atomul trebuia sa fie format dintr-o sfera
uniforma, de electricitate pozitiva, in care se gasesc electroni astfel
incat atomul sa fie neutru din punct de vedere electric.
Fizicianul englez, sir Ernest Rutherford (1871-1937) a stabilit existenta nucleului
atomic si a pus bazele unui model dinamic al atomului, model planetar (1911);
atomul este format din un nucleu central, care contine sarcina pozitiva a atomului
si aproximativ intreaga masa si o „atmosfera inconjuratoare”
formate din un numar necesar de electroni astfel incat atomul sa
fie neutru; pentru ca electronii sa se mentina la o anumita distanta de nucleu,
ei trebuie sa se miste cu o vitezo foarte mare, astfel incat forta
centrifuga sa echilibreze forta de atractie electrostatica a atomului.
Modelul duce la concluzia ca atomul nu este stabil : electronul, in miscare
va emite continuu o radiatie electromagnetica, energia sa va scadea treptat
ducand la „caderea” lui pe nucleu.
Experimental s-a demonstrat ca atomul este stabil si nu emite radiatii in
starea fundamentala.
Fizicianul danez Niels Bohr (1985-1968) a dezvoltat ideile lui Rutherford si
a conceput primul model atomic care a putut explica destul de bine multe proprietati
ale atomului de N ; el a comparat atomul cu un sistem solar : nucleul tine locul
Soarelui, iar electronii -; locul planetelor, ce se rotesc pe orbitele
lor.
Nucleul atomului lui Bohr este inconjurat de electroni care se deplaseaza
numai pe anumite orbite mai apropiate sau mai departate de nucleu, fara sa emita
radiatii.
Ulterior teoria lui s-a dovedit insuficienta pentru explicarea unor fapte experimentale
si a problemelor cantitative dintre ele.
Ervin Schrodinger (1887-1961) - fizician austriac care a dezvoltat modelul Bohr,
considerand ca electronul nu se deplaseaza pe anumite orbite distincte,
ci el este distribuit sub forma unui nor in jurul nucleului; distributia
unui electron sub forma de nor a fost denumita orbital atomic.
Notarea orbitalilor cu literel s, p, d, f, arata unele caracteristici din spectroscopie
: s -; sharp = precis, fix, exact ; p -; principal ; d -; difuz ; f -; fin .
Deci atomul trebuie imaginat ca avand un nucleu incarcat pozitiv,
inconjurat de un nor electronic, cu sarcina negativa difuza.
