Inca din cele mai vechi timpuri asezarile umane au fost de-a lungul raurilor
sau pe malul marilor. Peste 2/3 din suprafata terestra este ocupata de mari
si oceane, care formeaza Oceanul Planetar. Terra este supranumita si „planeta
albastra” datorita acestui fapt. e4t19tr
Omul dispune numai de apele de la suprafata solului -; adica de aproximativ
30.000 km3, ceea ce inseamna circa 0,002% din totalul consumul de apa
ce revine pe om/zi variaza intre 3 litri, in zonele aride ale Africii
si de 1,045 litri la New York.
Apa este cea mai raspandita substanta compusa si reprezinta trei sferturi
din suprafata globului terestru. In natura apa urmeaza un circuit. Se
poate vorbi despre apa de ploaie, apa raurilor si izvoarelor, apa de mare,
etc.
Apa pura se obtine din apa naturala prin distilare repetata in conditii
in care sa nu poata dizolva gaze din aer sau substante solide din recipientele
in care este conservata.
Apa folosita de om trebuie sa intruneasca anumite proprietati fizice si
chimice. Proprietatile organoleptice ale apei sunt reprezentate de acele caracteristici
care impresioneaza organele noastre de simt,adica gustul si mirosul apei.
Gustul apei este dat de continutul in substante chimice si in primul
rand de sarurile minerale si de gazele dizolvate (oxigenul si bioxidul
de carbon).
Mirosul apei este legat de asemenea de prezenta in exces a unor elemente
naturale sau provenite prin purificarea apei, ca si din unele transformari la
care sunt supuse in apa anumite substante chimice mai ales poluante.
Atat gustul cat si mirosul apei, desi au ca principala caracteristica
un mare grad de subiectivitate, totusi au din punct de vedere sanitar, o valoare
deosebita. In primul rand influienta lor asupra utilizarii apei
este hotaratoare, poate duce la excluderea folosirii apei respective.
Gustul si mirosul apei pot servi si ca indicatori de poluare a apei. Apa potabila
nu trebuie sa aiba miros caracteristic si trebuie sa aiba un gust placut. In
caz contrar apa poate prezenta subtante poluante care sunt daunatoare sanatatii.
Apa rezultata din activitatile agriculturale amestecata cu ingrasaminte
chimice ajunge in lacuri si rauri. Acestea combinate cu fosfati
si nitrati favorizeaza cresterea excesiva a algelor, impiedicand
trecerea oxigenului, rezultand moarte pestilor si a celelaltor vietuitoare.
Aerul pe care il inspiram este parte din atmosfera, amestecul de gaze
ce acopera globul pamantesc. Acest amestec de gaze asigura viata pe pamant
si ne protejeaza de razele daunatoare ale Soarelui.
Dintre componentii aerului, cel mai important este oxigenul. Acesta este indispensabil
respiratiei vegetale si animale, oxidarea reprezentand principalul proces
din care rezulta energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon din aer
intervine in asimilarea „hranei” la plante, iar azotul atmosferic
reprezinta una din verigile circuitului azotului in natura.
Compozitia chimica normala a aerului este formata din: azot, oxigen, argon ,
bioxid de carbon. Aceste gaze reprezinta in total 99,99% din compozitia
aerului. Restul de 0,01% este alcatuit din alte gaze, la toate acestea se adauga
proportii variabile de vapor de apa.
Din punct de vedere al sanatatii prezinta o deosebita importanta oscilatiile
in concentratie ale bioxid de carbon si ale oxigenului din aer, aceste
substante avand un rol deosebit in metabolism, in principal
in schimbul de gaze la nivelul plamanilor.
Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in
aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea
presiunii partiale la nivelul plamanilor, alterarea schimbului de gaze
si a procesului de oxigenare a sangelui.
Contaminarea de catre om a atmosferei, poate avea multe forme si a inceput
de cand oamenii au folosit pentru prima oara focul in agricultura, incalzire
si gatit. In timpul Revolutiei Industriale din secolele al 18-lea si al
19-lea, poluarea aerului a devenit o problema.
Poluarea urbana a aerului este cunoscuta ca fum. Cand fumul se amesteca
cu aerul, dupa un timp, rezulta o “ploaie acida”. Una cu procesele
naturale care au loc in sol si poate distruge dintre cele mai mari probleme
cauzate de poluarea aerului este incalzirea globala. Din cauza acumularii
de dioxid de carbon si alte gaze, cunoscute ca gaze de sera, caldura planetei
nu mai este eliberata prin atmosfera, insa trecand radiatiile venite
de la soare. Din cauza efectului de sera, este de asteptat ca temperatura medie
globala sa creasca cu 1o pana la 3,5o C pana in anul 2100.
Pamantul este format din roci, solul luand nastere din ele. Solul
este un amestec de minerale, plante si resturi animale, printr- un proces care
poate dura chiar mii de ani. Este necesar plantelor si esential tuturor activitatilor
agriculturale. Poluarea solului este cauzata de un amestec de compusi chimici
toxici, saruri, patogeni sau materiale radioactive ce afecteaza viata animalelor
si plantelor.Tratarea solului cu ingrasaminte chimice, pesticide sau fungicide
intervine organisme folositoare ca unele bacterii sau unele microorganisme.
Irigatiile necorespunzatoare se practica mai ales in zonele cu precipitatii
reduse. Astfel, se pot acumula mari depozite de sare, ce poate duce la alunecari
de teren.
Natura ne-a fost data pentru ca noi sa traim intr-un mediu propice vietii.
Daca avem grija de natura, ea va avea grija de noi. Insa daca nu avem
grija de ea, nici ea nu va avea grija de noi si nu e bine sa ne punem cu «
Mama natura ». Oamenii poluand natura, distrug mediul in care
traiesc, si primesc in schimb cutremure, uragane, tornade, seceta sau
inundatii, si pana la urma tot rau pentru noi se termina. Nu ar fi pacat,
sa distrugem Natura, in loc sa traim armonios, fara poluare, fara boli
si fara dezastre ?
