Ca si aurul, argintul face parte din familia metalelor “nobile”, datorita faptului ca nu se oxideaza in aer si rezista cu succes la actiunea majoritatii reactivilor chimici. Istoria veche a argintului este strans legata si ea de bijuterii. t7p14pt
In evul mediu se vindea la preturi mari o sare a argintului, denumita “piatra lunii”, care venind in contact cu pielea o facea sa se innegreasca. Aceasta nu era altceva decat azotatul de argint, preparat prin dizolvarea metalului in acid azotic, si denumit popular in limba noastra “piatra iadului”. Efectul dezinfectant al acestui compus era cunoscut de multa vreme si tot el a fost acela care a facut ca in decursul veacului trecut sarurile argintului sa capete o intrebuintare cu totul neasteptata…
In evolutia ei fotografica a parcurs o cale destul de lunga. Inca din secolul al XVI-lea, fizicianul italian D. Porta a construit o camera obscura, compusa dintr-o cutie care avea intr-unul din pereti o mica deschidere circulara, peretele opus acesteia fiind facut dintr-o placa de sticla mata. Atunci cand in fata deschiderii era asezat un obiect luminat, pe placa de sticla se obtinea imaginea rasturnata a acestuia. Pentru a-i mari claritatea, Porta a asezat in spatele deschiderii o lupa. Cu toata simplitatea ei, camera obscura construita de fizicianul italian a ramas pana astazi la baza constructiei tuturor aparatelor fotografice.
In mod firesc, descoperirea camerei obscure a atras dupa sine dorinta permanentizarii imaginilor obtinute pe sticla. In ajutorul celor care studiaza problema a venit proprietatea unor substante chimice de a-si schimba culoarea sub efectul razelor solare. Printre aceste substante, pe primul loc se gaseau sarurile de argint. La inceputul veacului trecut, au fost preparate in Anglia primele hartii fotosensibile, imbibate cu saruri de argint.
In 1811, francezul J. Niepce a intreprins cercetari asupra procedeelor de fixare a imaginilor, menite sa impiedice intunecarea lor cu trecerea timpului. Niepce a murit inainte de a-si fi dus la bun sfarsit lucrarile, care au fost continuate de pictorul Louis Jacques Daguerre. In ziua de 7 ianuarie 1839, marele fizician francez Arago aducea la cunostinta Academiei Franceze ca a fost creata “dacherotipia”, adica tehnica obtinerii de imagini stabile pe hartie sensibilizata cu saruri de argint.
In felul acesta, datorita compusilor sai sensibili la actiunea luminii, in special clorura, bromura si iodura, argintul a devenit un material de baza al tehnicii fotografice, iar mai tarziu al celei cinematografice.
O data cu dezvoltarea intensa a electrotehnicii s-au deschis domenii noi de folosire a acestui metal, datorita faptului ca, dintre toate metalele, argintul poseda cea mai mare conductibilitate electrica. Daca se ia conductibilitatea electrica a argintului egala cu 100, atunci a cuprului se exprima prin 92, iar a aurului prin 70. Argintul este in prezent folosit in constructia unui sir de aparate electrice, pentru confectionarea de cabluri, contacte etc. Faptul ca argintul metalic poseda un punct de topire destul de ridicat, de 961° C, si un punct de fierbere de 1 955° C, permite utilizarea metalului la temperaturi destul de ridicate, ceea ce prezinta importanta in numeroase domenii tehnice.
Folosirea argintului sta la baza fabricatiei de oglinzi, in care stratul foarte subtire de argint metalic ce serveste pentru reflectarea imaginii se obtine prin reducerea unor solutii amoniacale de argint cu substante organice. Oglinzile de argint au numeroase utilizari si in tehnica, servind pentru acoperirea peretilor dubli ai vaselor Dewar, folosite pentru mentinerea diferitelor substante la temperaturi constante. Pe acelasi principiu se bazeaza constructia termoselor.
Industria chimica foloseste argintul ca material de constructie pentru reactoare, serpentine, agitatoare etc. utilizate in domeniul producerii de fermenti, ai chimiei alimentare si in diferite sinteze organice.
O proprietate unica a argintului fata de alte metale este cea de bacteriostatic, adica de distrugator pentru o categorie intreaga de microorganisme si bacterii.
Au fost elaborate si o seama de aliaje ale argintului, nu numai cu metale nobile, ci si cu numeroase metale uzuale.
Multiple utilizari ale acestui metal au contribuit la cresterea interesului pentru productia de argint, in zilele noastre utilizarile tehnice ale argintului predominand net din punct de vedere cantitativ asupra celor ornamentale si de giuvaergerie.