v3l16lu

Aproximativ 360 milioane de km din suprafata Pamantului sunt oceane. Din pacate apele oceanelor sunt adesea loc de deversare a rezidurilor, cu efecte adverse asupra vietii marine.
Oceanele sunte legate de uscat prin intermediul raurilor care sunt transmitatorii poluantilor. Substantele chimice se infiltreaza prin pamant in apa raurilor si sunt purtate astfel pina in oceane. Substantele chimice, cum ar fi cele petroliere, fertilizatorii (mai ales nitratii si fosfatii), insecticidele si erbicidele, care nu se descompun in contactul cu solul, patrund in cele din urma in oceane. Oceanele devin astfel depozite immense pentru aceste colectii amestecate de fertilizatori si otravuri.
Titeiul si alte substante petrochimice sunt principalii poluanti ai oceanelor, alaturi de care apele uzate, gunoaiele casnice si poluarea aerului se adauga in mod semnificativ. Masele plastice si petrolul spalat de pe tarm sunt o dovada a poluarii marilor si a caracterului nonbiodegradabil al multor deseuri.
Un studiu efectuat in Marea Norudului a indicat ca aproximativ 65% din poluanti provin din apele raurilor. Din acestea 20% proveneau din raurile britanice. Alte 25 procente proveneau din poluarea aerului (inclusive 7000 tone de plumb provenite din gazelle de esapament), 7 procente din deversari directe (in majoritate ape uzate) si restul din revarsari sau deversari de pe vapoare.
Zece state americane isi incinereaza deseurile pe mare. In 1980, s-a procedat astfel cu 160.000 de tone de deseuri dar de atunci cifrele au mai scazut. Nu exista nici o dovada ca incinerarea deseurilor pe mare ar provoca poluare.
Incidente si remedii - In incidentele majore de poluare este intotdeauna implicat titeiul. Practica obisnuita de spalare a tancurilor petroliere reprezinta echivalentul a 8 pina la 20 milioane de barili de petrol pe an care s-ar deversa in oceane in mod deliberat. Aceasta practica, raspandita in lumea intreaga, ramasa adesea neobservata, este astazi detectata prin intermediul satelitilor si cei vinovati pot fi trimisi in judecata.
Unul dintre primele incidente majore a fost cel de la Torrey Canyon, care a avut loc pe tarmul regiunii Cornwall, Anglia in 1967. Au fost distruse toate formele de viata de pe tarm si lumea marina, printer care crabi, melci, pesti mici si pasari marine, a suferit pierderi incalculabile. Lipsa de experienta privind operatiile de curatare au dat nastere la alte catastrofe asupra faunei si florei, prin utilizarea unor detergenti nediluati. Destul de curand s-a produs recolonizarea cu alge marine care a fost imediat urmata de aparitia algelor brune si a molustelor. Restaurarea unei flore si faune stabile si echilibrate a durat insa 6 ani. In 1978 catastrofele ecologice au continuat cu Amoco Cadiz, pe tarmul Breton al Frantei si in 1989 cu Exxon Valdez care a avut loc pe coasta nord-vestica a Americii de Nord, raspandind in jur 26000 de barili de titei, de-a lungul tarmului, pe o distanta de 1600 km. Costurile pt curatire au fost de doua milioane de dolari si au implicat 11.000 de personae care au fost concentrate pe doar 20% din tarm.
Un alt incident de acest gen, mai recent a implicat petrolierul Braer care a lovit stancile sudice ale Shetlandului, in ianuarie 1993. Petrolierul era incarcat cu 84000 de tone de titei si o buna parte din acesta s-a revarsat creand atat poluare marina cat si aeriana pe o suprafata vasta. Coloniile de pasari marine compuse din gaste de mare, pasari nordice, cufundari arctici si martini cu trei degete, au fost serios amenintate la fel ca vidrele si focile. Au fost puse serios in pericol crescatoriile comerciale de somon din regiune.
Cea mai mare deversare de titei de pana acum a reprezentat-o sabotajul deliberat al puturilor petroliere din Kuweit prin care s-au eliberat 2,5-5 milioane de barili de petrol in golful Persic. Efectele pe termen scurt au fost 25000 de pasari moarte si piscicultura periclitata. Pe termen lung, efectele asupra habitatelor de pe coasta se pot raspandi pina in Oceanul Indian.
Oceanele lumii continua sa fie martorele unor incidente minore sau majore si pe ele se navigheaza cargouri potential periculoase, cum ar fi Karen B care in 1987 transporta 2000 de tone de deseuri toxice si in 1992 cea mai mare incarcatura de plutoniu, din Europa prin Akatsuky Maru, cu destinatia Japonia unde urma sa fie reciclata.
Apele uzate - Dupa titei, unul dintre cele mai periculoase deseuri sunt apele uzate. In cantitati mici apele uzate imbogatesc apa si reprezinta un ingrasamant pentru plante si pesti, dar in cantitati mari ele sunt un pericol pentru ecosisiteme. La doua dintre cele mai mari canale de scurgere din lume, in Los Angeles sin S.U.A. si Marsilia din Franta, in ultimele doua decenii a inceput epurarea apelor uzate. Imaginile din satelit prezinta foarte clar cum poluatii sunt purati de curentii care pornesc dinspre acele canale. Imaginile video subacvatice ofera privelistea mortii si a distrugerilor asupra ecosistemelor marine provocate de apele uzate (ca un desert suacvatic acoperit cu grohotis) dar politicile remediare a situatiei din ultimii ani au adus o imbunatatire semnificativa. S-au facut eforturi pentru a transforma cat mai multi poluanti solizi in lichid deoarece diluarea scade mult riscul accidentelor si lumina soarelui poate distruge bacteriile. Acest fenomen s-a demonstrat in California unde deseurile a 17 milioane de oameni sunt deversate in mare.
Metale si substante chimice - Metalele grele, cum ar fi cadminul, nichelul, arsenul, cuprul, plumbul, zincul sau cromul, care cele multe provin dim industria si transportul pe uscat, sunt chimicale periculoase care dezechilibreaza balanta sistemelor animale din mediu. Se estimeaza ca doar in Marea Nordului se devarsa pina la 50000 de tone. Si mai periculoase sunt pesticidele agricole: aldrin, dieldrin si endrin care se acumuleaza in tesutul animal. Efectele pe termen lung al multor chimicale sunt inca necunoscute.
O alta substanta chimica care are un effect negativ asupra faunei si florei marine este tributilina (TBT) care este folosita pe sacra larga ca vopsea rezistenta la apa, pentru chila vaselor. S-a demonstrat ca TBT produce modificari sexuale impotrante melcilor de mare (un tip de crustaceu), intregi populatii devenind de sex feminine si deci puse in imposibilitatea de a se reproduce. S-au descoperit produse alternative care nu au efecte asupra florei si faunei, cum ar fi unul avand la baza cuprul si care este de 1000 de ori mai putin toxic pentru plante si animale.
Efecte asupra ecosistemelor - Poluarea afecteaza toate oceanele globului, dar apele de coasta sunt mai afectate decat cele din largul marilor deoarece exista in present mult mai multe surse de poluare, de la instalatiile industriale de coasta pina la transpotrul maritime intens. Mamiferul cel mai amenintat din Mediterana este foca cu burta alba care a devenit foarte rara din cauza numarului mare de turisti. Animalele mai sunt expuse la risul de a se impotmolii in navoadele de pesuit. Testoasele verzi traiesc in toate oceanele glogului unde temperatura nu coboara niciodata sub 20 grade Celsius dar locurile in care se reproduc sunt adesea in pericol, atat in Mediterana (in Grecia) cat si in oceane. In insula Bali din Indonezia, testoasele verzi captive li se elibereaza ouale iar puii sunt crescuti apoi in salbaticie cand ajung la tinerete si, deci, exista o sansa mai mare ca ei sa supravietuiasca in apele poluate.
Inmultirea exagerata a algelor - O alta forma obisnuita, din ce in ce mai intalnita, a poluarii oceanelor este inmultirea exagerata a algelor si a planctonului. In Marea Nordului a aparut o asemenea situatie in jurul coastelor Norvegiei si ale Danemarcii cauzata de Chlorochromulina polylepis, fermele de somon fiind serios afectate. In apele temperate acest fenomen a aparut cu mult timp in urma, dar in apele subtropicale si tropicale mareea rosie a aparut pentru prima data in 1971, in apele Hong Kongului si de atunci numarul lor a crescut. Se creda ca motivul aparitiei acestora ar fi incidenta crescuta a metalelor radioactive deversate din industrie care actioneaza ca un biostimulator pentru dezvoltarea planctonului.
Stridiile, la fel ca si molustele bivalve, au un rol important in filtrarea apei. S-a calculat ca stridiile din Golful Chesapeake, zona Marylandului, au filtrat intreaga apa in decurs de opt zile. Astazi, datorita inmultirii exaggerate a algelor ai a poluantilor existenti procesul dureaza 480 de zile. Toate animalele marine care se hranesc prin filtrare sunt foarte sensibile la poluanti care se concentreaza in tesutul lor. Astfel sunt amenintati coralii, care se compun din colonii gigant de animale unicelulare ce sunt foarte vulnerabile la poluanti.
Daunatoare pt om -; Organismele daunatoare din apele uzate se reproduc in moluste si transmit omului numeroase boli. Cea mai raspandita este bacteria Escherichia coli, care este folosita ca un indicator al contaminarii. Pentru a nu provoca boala, ar trebui sa existe mai putin de 230 E.coli la 100g de tesut. Alte microorganisme care ridica probleme pentru om sunt bacteriile Salmonella si Staphyloccus, care pot sa apara in crustacee, si in climatele calde, Vibrio parahaemolyticus. Ca alti poluanti ai oceanelor, cum ar fi HCH (hexaclorciclohexan), utilizati ca pesticide sau conservani ai padurilor, acestia sunt persistenti si contin clor. Ei sunt poluanti industriali, toxici pentru animale si oameni.
Poluantii sunt vinovati pentru scaderea rezistentei la boli a mamiferelor marine care a dus la declansarea unei epidemii in perioada 1987-1988, in Marea Nordului, cand cel putin 11000 de foci commune si cenusii au murit. Poluantii metalici din oceane au fost probabil vinovati si pentru incidenta mare a pestilor, cum ar fi cambulele, care astazi au ulceratii mari pe piele si ficatul marit.
Atrunci cand oceanul este afectat de poluanti toxici, acestia s-ar putea sa nu dauneze tuturor organismelor, mai ales celor inferioare, dintre care unele se pot chiar dezvolta mai bine. Viermii Polychaeta traiesc in ape relativ poluate si sunt adesea folositi ca indicatori ecologici ai starii relative a poluarii.
Legislatia -; S-au facut incercari legislative pt a pastra oceanele cat mai curate dar acestea sunt greu de aplicat. In 11983, 27 de natiuni au semnat Conventia de la Cartegena care prevedea protejarea si dezvoltarea mediului marin din jurul Caraibelor. S-au facut si alte incercari prin care se incerca controlul asupra deseurilor deversate in oceane, printre care Conventia Natiunilor Unite referitoare la platformele continentale (1958), Legea privind Conventia Marilor a Natiunilor Unite (1982) si Conventia privind Prevenirea Poluarii Marine prin Deversarea Deseurilor sau a altor Materiale (1972).
Rezervatiile naturale marine sunt un fenomen fenomen inconjurator dar ele nu reprezinta un mod de a proteja habitatele si vietuitoarele din apele de coasta. Acestea au fost create pe coastele din Noua Zeelanda, America de Nord si Europa inca din anii 1960. Uniunea Internationala pentru Conservarea Naturii (IUCN) a desemnat atolul de corali Taka Bone Rate din Indonezia ca fiind o comunitate pe cale de disparitie. Are o suprafata de 2.220 km patrati si contine recife si bariere de recife. Dar cea mai mare parte a vietii salbatice din adancuri trebuie inca sa faca fata singura in lupta cu poluarea creata de om.