Universitate Gh. Asachi -; Iasi j6y10yn
Facultate Constuctii de Masini
Grupa 4111

IMPORTANTA BIOLOGICA A FENOMENELOR TERMOCHIMICa

Numeroase studii si cercetari stiintifice urmaresc determinarea cau zelor bolii secolului nostru: obezitatea. Chiar persoane care nu se socotesc supra ponderale sufera de lipsa de vitalitate, moleseala, boli, toate acestea fiind urmarea acumularii toxinelor in organism. In cazul instalarii obezitatii, pe langa toate consecintele nefaste pe care le are supraponderalitatea, lupta cu kilogramele mai inseamna si un factor mental foarte stresant care poate degenera chiar in tulburari psihice.
Este usor de remarcat tendinta anilor pe care ii traim de a inlocui hrana adevarata, cat mai apropiata de natural cu prelucrari si pasturizari inutile care nu fac altceva decat sa saraceasca alimentele respective de energie vitala. De asemenea ritmul trepidant al existentei conduce (din pacate) la concluzii pericu-loase ca de exemplu: este mult mai comod si usor sa mananci la fast-food, este de modat sa gatesti, cele mai bune alimente sunt acelea cat mai mari si cat mai ara toase (uneori aceasta se datoreaza exclusiv hormonilor si ingrasamintelor chimice toxice pentru organismul uman cu care sunt tratate aceste alimente si care vor in grosa randul toxinelor in organism).
Nu in ultimul rand, datorita superficialitatii educatiei in domeniul hranirii, se instaleaza (inca din frageda copilarie) obisnuinte alimentare gresite.
Ele devin cauze inexorabile ale tulburarilor digestive si de metabolism care dege nereaza ulterior in boli cronice grave: diabet, cardiopatii, ulcer, colite, cancer.
Problema acuta a omuluimodern este lipsa de energie vitala (obo seala cronica afecteaza la ora actuala un procent foarte mare din populatie). Pa radoxal, functia umana care necesita cel mai mare consum de energie vitala este digestia. Daca combinarea alimentelor este incorecta, pentru ca organismul sa re useascasa "scape"de masa ingerata consuma mai multa energie in digestie decit in alergarea, inot sau mers pe bicicleta. De aici rezulta starea de somnolenta, scade rea activitatii cerebrale, oboseala (de dupa masa) si chiar, in timp, slabirea orga nismului, pentru ca toxinele acumulate prin alimentatie depasesc puterea corpului de a le elimina.
Dimpotriva, combinarea corecta a alimentelor face ca digestia aces tora sa fie usoara, simpla, cu consum mic de energie din partea organismului si cu aport mare de energie care rezulta ulterior si poate fi folosita in procese de vindeca re, de exemplu.
Se poarta inca discutii despre caracterul sistemului digestiv uman, dar un lucru este sigur-omul nu are toate caracteristicile sistemelor digestive ale a nimalelor, dar cu toate acestea se hraneste ca un leu, cao girafa, un cal, un porc si o maimuta la un loc, si uneori in timpul aceleiasi mese! De aceea devine justificata concluzia unor specialisti nutritionisti care sustin ca unul dintre cei mai importanti factori care contribuie la moartea prematura este combinarea incorecta a alimente lor care conduce la acumulari masive de toxine in organism.

De exemplu proteinele si hidratii de carbon ingerati la aceeasi masa intarzie sau chiar impiedica digestia. In multe cazuri de combinari incorecte a ali mentelor apare fermentatia care produce alcool in tubul digestiv cu aceleasi conse cinte grave pentru ficat ca si alcoolul baut direct!

ALIMENTATIA COMPATIBILA

Principii de baza
1. Mesele trebuie luate la ore regulate atunci cand activitatea energetica normala a organismului este pregatita pentru digestie:
DEJUNUL: orele 12-14
CINA: orele 18-20
Micul dejun copios este o prejudecata moderna. Studiind ritmurile de asimi lare a hranei corelate cu energizarea armonioasa a meridianelor energetice (con form cu acupunctura) se demonstreaza ca organismul uman ii sunt suficiente doua mase principale pe zi si eventual un mic dejun format din alimente foarte usoare (de exemplu fructe). Un mic dejun foarte incarcat determina somnolenta, scaderea eficientei, dizarmonii.
2. Fiecare masa trebuie sa fie realizata din alimente compatibile alcatuind un meniu unitar, pe cat posibil nu mai mult de doua feluri diferite de mancare.
3. Fructele se consuma intotdeauna singure! Alcatuind o masa completa sau consumate dupa-amiaza la cel putin trei ore de la dejun si cu cel putin o ora inainte de cina, fructele constituie hrana vie a organismului cu conditia sa nu fie absolut deloc amestecate cu alte alimente (nici macar miere, frisca, smantana, etc).
4. Zaharul este o otrava. Se recomanda evitarea lui sistematica.
5. Bauturile se consuma intre mese sau la cel putin douazeci de minute de la sfarsitul acesteia.
6. Alcoolul este o otrava. Cafeaua este de asemenea o otrava. Se recomanda evitarea auto-otravirii.
7. Carnea poate fi exclusa complet din alimentatia normala a omului sana tos. Oricum ea trebuie consumata cu mare moderatie datorita digestiei grele pe ca re o implica.
8. Nu se amesteca niciodata glucidele rele (fainoase, paine alba, paste etc) cu lipidele.
9. Evitati alimentele glucido-lipidice (laptele foarte gras, ciocolata, alunele).
10. Faina alba superprelucrata este otravitoare, la fel orezul alb, alcoolul sub orice forma.
11. Dupa o masa glucidica se asteapta trei ore pentru a ingera lipide.
12. Dupa o masa lipidica se asteapta cinci ore pentru a ingera glucide.
Organismul animal are nevoie de energie calorica pentru a se intreti ne. Aceasta energie o produce singur in transformarile chimice la care sunt supuse alimentele ingerate. Transformarile alimentelor sunt in general oxidari, produsi fi nali de reactie fiind dioxidul de carbon si apa. Uneori procesul de oxidare este limi-tat si rezulta substante care se elimina din organism ca produsi ai dezasimilatiei.

Cunoscand caldura de formare a diferitelor substante utilizate ca hrana si caldura produsilor dezasimilatiei se poate calcula valoarea energetica pe care o au alimentele (tabelul 2.1) si ratia minima pentru oameni si animale.

Tabelul 2.1: Valoarea energetica a unor alimente comune

Valoarea energetica
Alimentul kj/g kcal/g

Unt 30.41 7.4
Alune 23.64 5.7
Branza cedar 16.82 4.06
Zahar 16.80 3.94
Orez 15.36 3.61
Carne de vaca (cruda) 11.07 2.66
Paine alba 9.91 2.33
Carne de pui (cruda) 9.54 2.30
Inghetata 6.98 1.66
Oua 6.12 1.47
Rosii crude 3.69 0.86
Fileu de peste alb 3.22 0.76
Mere 1.96 0.46
Portocale 1.50 0.35
Bere 1.29 0.31
Varza verde cruda 0.92 0.22

Un om cu masa corporala mijlocie trebuie sa dispuna zilnic de o caldure de ardere de circa 3000 de kcal; 90% din aceasta caldura provine din di gestie si metabolismul alimentar.

CATEGORII DE ALIMENTE

1. GLUCIDE (hidratii de carbon) I sunt molecule compuse din carbon oxigen si hidrogen si alcatuiesc baza alimentatiei noastre. Confera principala rezer-va energetica a organismului. Glucoza este principalul carburant al corpului fizic, ea este stocata sub forma de glicogen in muschi si in ficat.
Se gasesc in alimente care la origine continfie zahar natural(fructe, miere) fie amidon(cereala, cartof etc.).
In functie de cresterea glicemiei pe care o induc in organism glucidele pot fi:
Izaharuri simple: glucoza si fructoza din fructe si miere;
Izaharuri complexe: cereale (griu, orez etc.), faina, cartofi, legume si fructe uscate
Izaharuri duble: zahar alb, maltoza din bere, lactoza din lapte.
Prelucrarea industriala a glucudelor creste indicele glicemic al acestora. Ca litatea partii fibroase a glucidei face sa varieze indicele glicemic al acesteia. De e- xemplu: painea foarte alba are un indice glicemic dublu fata de painea integrala si triplu fata de painea graham, orezul alb are2 indicele glicemic aproape cu 50% mai mare decat cel neprelucrat.

Din acest punct de vedere vorbim de glucide bune (indice glicemic scazut) si rele (indice glicemic ridicat).

GLUCIDE
Glucide "rele" Glucide "bune" zahar (sub orice forma) cereale integrale maltoza din bere paine foarte alba si alba orez complet fulgi (cartofi, porumb, instant) mazare verde dulceata orez alb fasole (verde si uscata) biscuiti lapte paste fainoase fructe proaspete banane linte stafide naut morcov arahide sfecla majoritatea fructelor cartofi toate legumele porumb fructe uscate

Clasificarea nu vrea sa spuna ca bananele sau stafidele sunt rele ci atrage atentia asupra faptului ca ele nu trebuie in nici un caz combinate cu alte alimente pentru ca reprezinta prin ele insele un efort pentru organism. Cu alte cuvinte pu tem manca banane daca ne plac, dar numai singure, fara miere, fara smantana.

La fel mierea este o glucida cu indice glicemic ridicat, se recomanda a fi con sumata singura, cu polen sau in ceai, in sucuri de fructe cu moderatie, dar nu in combinatii cu nuci, biscuiti etc.
Zaharul alb este o otrava. Se recomanda excluderea lui din alimentatie sa natoasa a omului modern (in toate formele de exemplu bomboane, prajituri etc.).
Asta inseamna sa nu mai mancam tort la onomastica personala ci sa nu mai mancam in fiecare zi tort sau ciocolata sau prajituri. Sa consideram deci acesta o "abatere grava" pe care sa nu o realizam mai mult de o data pe luna.
Observatie importanta: daca "pofta" de ceva dulce este imensa, este mai pu tin nociv sa mancam o felie de tort singura si nimic altceva (cu alte cuvinte la trei o-re dupa o masa compatibila si cu minim trei ore inainte de urmatoarea) decit sa mancam o felie de tort (sau o prajitura, ciocolata) la sfarsitul unei mese normale.

2. LIPIDELE (sau grasimile) I sunt molecule complexe numite corpi sau acizi grasi. Functie de originea lor avem:
I lipide de origine animala: in carne, peste, unt, branza, smantana etc.
I lipide de origine vegetala: uleiuri extrase din plante : (floarea soarelui, masline etc.), margarina.
Acizii grasi se mai pot clasifica in:
I acizi grasi saturati: se gasesc in carne, mezeluri, oua si lactate (lapte, unt, bran za, smantana, cascaval etc)

I acizi grasi (mono- sau poli-) nesaturati: grasimile din pesti, ulei de masline. (In general aceste lipide sunt continute in grasimile care raman lichide la temperatu ra camerei, desi pot fi solidificate prin hidrogen ca in cazul margarinei).
Numai uleiurile presate la rece garanteaza continutul de acizi grasi poline saturati esentiali de importanta capitala pentru organism.
Lipidele se mai clasifica functie de actiunea asupra colesterolului in:
I lipide care maresc colesterolul (toate grasimile care contin acizi grasi saturati: carne, mezeluri, lactate)
I lipide care au influenta mica asupra colesterolului: crustacee, oua, carne de pasa re.
I lipide care scad colesterolul: cele care contin acizi grasi poli-nesaturati: uleiuri ve getale, ulei de peste.

LIPIDE
Acizi grasi saturati Acizi grasi nesaturati
Carne, preparate Ulei de floarea-soarelui din carne
Lactate (unt, bran- Ulei de masline za, lapte)
Oua Margarina vegetala

Pentru prevenirea bolilor cardio-vasculare este bine sa se aleaga lipide care scad colesterolul si sa se combine corect lipidele cu celelalte alimente.

3.PROTEINELE I sunt celule organice ale materiei vii formate din aminoacizi esentiali si neesentiali. Cei esentiali sunt indispensabili functionarii or ganismului. De asemenea o parte din aminoacizi nu pot fi sintetizati de organism, de aceea ei trebuie adusi in corp prin alimentatie. Proteinele "nu ingrasa" in schimb asocierea lor defectuoasa poate favoriza obezitatea.
Proteinele pot fi:
I de origine animala: din branza, oua, lapte, carne;
I de origine vegetala: din soia, fasole, migdale, cereale integrale, unele leguminoa-se (ca de exemplu: ciuperci).
Proteinele mai pot fi:
I slabe - care nu sunt asociate cu lipide (branza de vaci degresata, lapte degresat, germeni de grau);
I grase - care sunt asociate cu lipide (nuci, galbenus de ou, cascaval, branza grasa);
Alimentele pot fi:
I bogate in proteine (concentrate ): arahide, cascaval, svaiter, branza de capra sau foarte grasa;
I sarace in proteine (neconcentrate): iaurt, branza de vaci, smantana, galbenus de ou, nuci, alune, masline.
Consumul de proteine in cazul unui adult trebuie sa fie de minim 15% din aportul energetic zilnic, dar aportul de proteine in cantitate exagerata (care nu este justificata de cheltuielile energetice ale organismului) poate determina stocarea reziduurilor proteice sub forma de acid uric, ceea ce conduce la inbolnaviri de guta.

ASOCIERILE ALIMENTARE
Digestia glucidelor

Asocierea glucidelor amidonoase
Acestea sunt alimentele cu continut bogat in amidon: cartofo, faina alba si produsele din ea, malai, grau (si integral), frisca, orez (si integral), castane, napi, secara.

Asocierile amidon-acid I incompatibila
Motive:
1. digestia amidonului incepe in gura sub efectul unei enzime salivare (ptia lina) care actioneaza numai in mediul alcalin. Prezenta unui acid in gura in acelasi timp (otet, lamaie etc.) incetineste sau chiar face sa dispara actiunea enzimei;

2. amidonul netransformat in gura putrezeste apoi in stomac;
3. amidonul astfel ajuns in stomac nu poate fi pregatit pentru actiunea ulte rioara a amilazei pancreatice;
4. digestia acizilor din alimente consuma multa energie, la fel si digestia a midonului, ceea ce conduce la secatuirea rezervelor alocate pentru digestie;
5. timpii de digestie acizi-amidon sunt diferiti (fructele se digera cel mai re-pede si amidonul mult mai greu). Asocierea lor perturba ambii timpi de digestie.
Mesele care contin alimente bogate in amidon ar trebui plasate la minim 30 minute de la ingerarea alimentelor acide, ca de exemplu: iaurt, chefir, fructe acide.
Trebuie evitata complet folosirea otetului sau a sucului de lamaie la salatele care se consuma impreuna cu amidonoase!

Asocierea amidon-proteine concentrate slabe I incompatibila
Motive:
1. digestia salivara a amidonului se face in mediul alcalin, digestia stomaca la a proteinelor se face in mediul bazic;
2. digestia amidonului in intestinul subtire se realizeaza in mediu aproape neutru spre deosebire de aceea a proteinelor.
Proteine concentrate slab: lapte, iaurt, branza de vaci degresata.
Exemplu de combinatie nefasta: cornuri (amidon mult in faina) cu lapte, poate provoca indigestii severe.
Asocierea amidon-proteina grasa concentrata semi-compatibila
Motive:
1. proteinele raman mai mult timp in stomac;
2. asocierea amidon-proteina grasa inhiba secretia unui suc gastric acid fa vorabil digestiei proteinelor;
3. oboseste pancreasul care preia sarcina digestiei proteinelor.
Proteine grase concentrate sunt: unt, ulei, cascaval, galbenus de ou, masline nuci, alune.
Exemplu de combinatie semi-compatibila amidon-proteina grasa: cartofi fierti cu unt (de evitat).

Asocierea amidon-glucide bogate in zaharuri I incompatibila
Motive:
1. zaharul inhiba secretia enzimei salivare necesara digestiei amidonului;
2. cele doua tipuri de glucide se digera in segmente diferite ale tubului di gestiv (stomac, respectiv intestin subtire);
3. se creeaza fermentatii gastro-intestinale, sursa arsurilor stomacale.
Exemplu de aliment total incompatibil: prajitura (amidon in faina, zahar in crema si sirop, unt in crema).
Exemplu de combinatie nefasta amidon-zahar: piure de cartofi indulcit.

Asocierea amidon-lipide I incompatibila
Motive:
1. consuma rezervele energetice necesare digestiei pentru ca sunt doua ti-puri de digestie in segmente diferite ale tubului digestiv;
2. creeaza depuneri de grasime in corp: glucida (amidonul) se transforma in glucoza, pancreasul secreta insulina. O parte din energia lipidei, care in mod nor mal ar fi fost evacuata, se transforma in prezenta insulinei in rezerva de grasime;
3. favorizeaza celulita si obezitatea.
Exemplu de aliment dezastruos: cartofi (amidon) prajiti (lipide malefice pen tru ca sunt prelucrate termic).
Exemplu de asociere complet otravitoare: cartofi prajiti cu friptura grasa (cascaval pane).

Asocierea amidon-fibre alimentare (celuloza) I foarte favorabila
Exemple: orice fel de combinatii cartofi fierti-salata de cruditati. Legume fierte cu cartofi copti in cuptor, tocanite de legume, orez fiert cu garnitura de legu me (crude sau fierte), orez cu salata de cruditati, orez cu sos de rosii, cereale inte grale fierte cu legume (orice stare).

Asocierea amidon-amidon I neutra
Exemplu: cartofi cu paine.
Atentie, favorizeaza uneori ingrasarea prin aport ridicat de energie care se transforma ulterior in grasime stocata.

Asocierile glucidelor bogate in zaharuri

Asociere zaharuri duble cu orice aliment I incompatibila!
Motive:
1. digestia dizaharidelor se realizeaza in intestinul subtire. Daca ele sunt in gerate singure, alimentele ajung rapid in intestinul subtire si sunt digerate foarte repede acolo;
2. daca in stomac mai este prezent un aliment, acesta va intarzia patrunde-rea dizaharidelor in intestin si va genera fermentarea acestora, alcool etc.

Alimentele care contin dizaharide: zahar de trestie, sfecla de zahar, siropuri cu zahar, dulceturi, jeleuri etc.
Cu alte cuvinte este de preferat sa evitam consumul de zahar, dar daca nu putem sa ne sustragem poftei de dulceata este indicat sa o consumam singura si in cantitate cat mai mica.

Asocierea zaharuri simple cu alte alimente I total incompatibila!
Motivele sunt aceleasi ca si la dizaharide, aceste mono-zaharide nu sufera nici o transformare pana in intestin, unde trebuie sa ajunga cat mai repede.
Alimentele care contin zaharuri simple sunt: mierea naturala, toate fructele.
Fructele se impart la randul lor in: a. acide: ananas, grapefruit, lamai, portocale, mandarine, zmeura, rodie; b. semi-acide: afine, capsuni, cirese, coacaze, fragi, mere, mure, pere, piersici,prune, visine, struguri; c. dulci: banane, curmale, pere dulci, smochine, stafide; d. uscate: gutui, prune uscate, curmale, smochine, stafide, banane; e. neutre: pepene verde, pepene galben.

Regula este deci simpla: fructele se consuma singure si nu se combina nici macar intre ele; cu alte cuvinte fructele dulci (banane) nu se consuma impreuna cu cele acide (portocale). Aceeasi regula este valabila si pentru sucul natural de fructe, care trebuie consumat singur (sau cu fructe) si niciodata in timpul unei mese obis nuite. Mierea se consuma de asemenea singura sau combinata cu fructe.

Digestia proteinelor

Alimente care contin proteine: carne, legume uscate (fasole, linte, mazare, naut, soia, bob), produse lactate (lapte, iaurt, branza, cascaval), alune, arahide,fis tic, migdale, masline, nuci, galbenus de ou, germeni de grau, ciuperci.
Proteinele sunt grase sau slabe, concentrate sau neconcentrate.
Asocierea proteina-amidon, proteine-zahar au fost deja expuse.

Asocierea proteina slaba-acid slab I semi-compatibila
Se indica a fi realizata cu moderatie si numai in cazul in care organismul be-neficiaza de o digestie foarte buna. In cazul problemelor digestive este bine sa fie evitata.
Exemple de combinatii de acest tip: iaurt (proteina slaba) cu fructe semi-aci de (mere).

Asocierea proteina grasa-acid tare I total incompatibila
Exemplu de asociere de acest fel: cascaval (proteina grasa) cu otet din salata
(acid tare) sau nuci (proteina grasa) cu portocale (fruct acid).

Asocierea proteina-lipide I semi-compatibila
Exemplu de asociere: galbenus de ou (proteina) cu unt (lipida), fasole (protei na) cu ulei (mai ales prajit), cascaval pane. Este recomandata de asemenea persoa-nelor cu digestie foarte buna si nu mai des de doua ori pe saptamana.

Asocierea proteina-legume verzi I foarte favorabila
De exemplu: fripturi cu garnitura de vinete, dovlecei, tocanite de legume sau salate. Atentie la otetul din salata, el este un acid puternic!
Alte exemple de asociere proteina-legume verzi: cascaval cu salata verde, spanac cu ou etc.

Asocierea proteine-proteine I semi-compatibila
Este de evitat in cazul devitalizarii sau persoanelor care vor sa slabeasca. De exemplu in cura de slabire nu se vor manca la aceeasi masa friptura cu cascaval sau oua cu sunca. Se poate incerca cascaval cu ou, dar cel mai bine este ca un tip de proteine sa constituie singura sursa de proteine din cadrul unei mese.

Digestia lipidelor

Alimente care contin lipide: uleiuri vegetale, smantana, untul, branza, car-nea grasa, pestele, masline, galbenus de ou, migdale, arahide, alune, nuci, fistic.
Asocierile lipide-amidon, zaharuri, proteine au fost expuse.

Asocierea lipide-legume verzi I foarte compatibila (recomandabila)
Legumele verzi favorizeaza digestia lipidelor prin aportul de apa si saruri minerale necesare hidrolizei acestor elemente.
Exemplu: salata de dovlecei cu maioneza (cu un singur galbenus de ou), vi nete cu ulei (sau maioneza fara ou), salata verde cu ulei de masline etc.

Asocierea lipide-acizi I semi-compatibila
Exemplu de asociere de acest tip: dresing-ul salatelor cu ulei, otet sau lama-ie. Este nerecomandata persoanelor obeze sau devitalizate.

Asocierea lipide-lipide I putin recomandabila
Lipidele in general sunt destul de greu de digerat. Combinatia lor la aceeasi masa face din aceasta o masa grea. Exemplu este unt cu nuci, soia cu ulei, galbenus de ou cu unt etc.
Prajirea lipidelor le face si mai greu digerabile creandu-se produse de oxida re care pot fi chiar toxice.

Digestia laptelui

Vom trata acest aliment separat pentru ca reprezinta o situatie controversa ta. Laptele este alimentul copilului mic care secreta special pentru digestia lui o en zima numita prezura. Aceasta enzima dispare cand sugarul devine copil si apare la nivelul pancreasului o alta enzima numita chimotripsina, care o substituie pe pri ma partial. Digestia laptelui la adulti se muta astfel in intestin si orice alt aliment ingerat alaturi de lapte va impiedica aceasta, generand fermentatie si uneori chiar indigestii severe. Orice asociere a laptelui cu altceva este cu totul nerecomandata.
El insusi prin continut de lipide, proteine si glucide simultan, este dificil de asimi-lat in unele situatii. Practic este mult mai usor de digerat branza alba de vaci sau iaurtul.

Digestia pepenilor

Deoarece sunt extrem de predispuse la putrefactie rapida combinatie pepe-nilor cu alte alimente este total nefasta producand fermentatie in tubul digestiv si tot cortegiul de afectiuni care rezulta. De aceea pepenii se consuma separat, cu mi nim o ora inainte de masa sau pot constitui o masa separata. Recomandarea este valabila si in cazul combinarii pepenilor rosii cu cei galbeni.

In organismele vii pot avea loc si alte fenomene de oxidare nedorite, exoter me, care favorizeaza intretinerea vietii unui microb. De aceea, cresterea excesiva a temperaturii corpului este un semnal de imbolnavire.