Stare naturala si metode de obtinere: Azotul este foarte raspandit in natura in afara de faptul ca se gaseste in scoarta pamantului in cantitate de 3x10-2%, el este de asemenea, un component principal al aerului, care, dupa cum se stie, consta din 78% (in volume) azot liber. Cea mai mare parte din azotul din scoarta pamantului se gaseste sub forma de combinatii organice, in timp ce combinatiile anorganice ale azotului, (cu exceptia azotatului NaNO3) nu se intalnesc in cantitati mari in natura. Metodele industriale de obtinere a azotului se bazeaza pe separarea azotului de oxigen prin evaporarea aerului lichid in instaltii speciale. In conditiile de laborator azotul foarte pur se obtine din combinatiile lui, de exemplu prin trecerea unui curent de amoniac peste oxid de cupru inrosit sau prin descopunerea azotitului de amoniu NH4NO2 la cald.

Proprietati fizice: In conditiile obisnuite de temperatura si persiune, azotul este un gaz incolor, inodor si insipid; un litru de azot cantaerste 1,2506 g. La racire puternica si persiune inalta, azotul trece mai intai intr-un lichid incolor, cu punctul de fierbere -195,8 OC, iar apoi intr-o substanta solida ce cristalizeaza in sistemul cubic si se topeste la -210,1OC. Densitatea azotului lichid este 0,88g/cm2. Azotul gazos are o conductivitate termica mai mica decat cel lichid.

Proprietati chimice: La temeraturi joase azotul este putin activ; in conditiile de elaborare a aliajelor azotul este un element care se combina energrtic cu metalele si metaloizii. Mai importante sunt combinatiile hidrogenate ale azotului, in primul rand amonacul, deoarece prin actiunea acestuia asupra anumitor metale sau a oxizilor lor se formeaza nitruri-combinatii, care se obtin la temperaturi ridicate si sunt stabile la cald. Azotul si hidrogenul. La trecerea unei descarcari electrice printr-un amestec de hidrogen si azot se formeaza amoniac:N2+3H 2U2NH3; deoarece aceasta reactie este exoterma si este insotita la temperatura obisnuita de o degajare de 11,89 kcal/mol NH3, desigur prin marirea temperaturii se va micsora concentratia de amoniac. Azotul si fosforul. Fosforul nu se combina la temperatura obisnuita; nu se combina nici prin incalzira fosforului la 300OC in azot si in amoniac. Nitura de fosfor - PN - se formeaza la trecerea unor scantei electrice prin vapori de fosfor si azot. Niturile metalelor. Combinatiile metalelor cu azotul se formeazaprin actiunea azotului sau a amoniacului. Litiul, magneziul, borul si aluminiul, in tip ce reactioneaza cu oxigenul din aer se combina si cu azotul. Litiul, calciul, strontiul, bariul, magneziul, borul, aluminiul, pamanturile rare, siliciul, titanul, zirconiul, ceriul, toriul, manganul se combina direct cu azotul prin incalzire. La incalzirea in amonic se formeaza nituri:potasiul, cuprul, bariul, magneziul, zincul, aluminiul titanul, manganul, fierul. .

Intrebuintarea azotului: Azotul pur se utilizeaza in umplerea lampilor electrice. Dintre combinatiile azotului, cea mai utilizata in tehnica este amoniacul (NH3) care se foloseste in indusria frigului, la obtinerea ghetii artificiale, la fabricarea acidului azotic si a ingrasamintelor cu azot sintetic. De o deosebita imprtanta tehnica este acidul azotic (HNO3), utilizat pe scara larga in industria chimica. Se mai foloseste la fabricarea colorantilor, a medicamentelor, obtinerea explozivilor.