|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
Buburuza - un an din viaţa unei buburuze |
||||||
|
||||||
colorată este cunoscută sub numele de ladybird, care înseamnă pasărea doamnei. In ţara noastră, i se spune buburuză sau mămăruţă. Deşi gândacii nu se numără prin¬tre insectele noastre preferate, buburuzele fac excepţie, fiind, de obicei, privite cu drag. Ele îi fascinează pe copii, iar grădinarii şi agricultorii le primesc cu braţele deschise. De ce sunt ele atât de îndrăgite? De ce sunt îndrăgite In general, buburuzelor le place la nebu¬nie să mănânce afide, sau păduchi-de-plante, nişte in¬secte minuscule, cu corpul moale, care devorează culturile din grădini şi de pe câmp. Unele buburuze adulte pot consuma în timpul vieţii lor mii de afide; chiar şi larvele lor au mare poftă de mâncare. In plus, buburu¬za se hrăneşte cu multe alte insecte dăunătoare. Există specii care se ospătează chiar cu diverse ciuperci ce atacă plantele. Prin urmare, nu ne miră de ce grădinarii şi agricultorii îndrăgesc bu¬buruza! Spre sfârşitul secolului al XIX-lea, păduche¬le australian (Icerya purchasi) a fost adus în¬tâmplător în California (SUA). Acest dăunător s-a înmulţit aşa de repede, încât ameninţa să distrugă toate live¬zile de citrice şi industria afe¬rentă. Ştiind că, în ţara lui de origine, acest păduche nu punea în pericol culturi¬le, un entomolog a mers în Australia să-i caute duşma¬nul natural. Acesta era gândacul Rodolia cardinalis, din familia buburuzelor. Au fost aduse în California cu vaporul circa 500 de exemplare, iar într-un an păduchele aproape că dispăruse. Astfel livezile de citrice au fost sal¬vate. Un an din viaţa unei buburuze Micuţele buburuze, atât de îndrăgite, sunt fie rotunde, fie ovale, corpul lor având formă semi¬sferică. Deşi au o nepotolită poftă de mâncare, majoritatea nu depăşesc 12 mm în lungime. De¬licatele aripi posterioare cu care zboară sunt aco¬perite de elitre, aripi tari lucioase, cu modele co¬lorate, după care recunoaştem buburuzele. Când insecta vrea să zboare, elitrele se deschid în sus, şi astfel ea poate da din aripi. Deşi, în general, bu¬buruzele sunt cunoscute ca fiind roşii cu puncte negre, cele aproximativ 5000 de specii se diferen¬ţiază printr-o varietate de combinaţii de culori. Unele sunt portocalii sau galbene cu puncte ne¬gre. Altele sunt negre cu puncte roşii. Există şi buburuze fără puncte, iar unele au dungi sau pă¬trăţele cum sunt cele de pe tabla de şah. Ciclul de viaţă al multor specii nu durează mai mult de un an. Iarna, exemplarele adulte hiber¬nează în locuri uscate, ferite. Când vremea se încălzeşte, ele se trezesc şi încep să zboare în căutare de plante pline de afide. După împerechere, femela depune pe partea de dedesubt a unei frunze, lângă o rezervă bună de afide, un ciorchine de ouă galbe¬ne minuscule. Din fiecare ou iese o lar¬vă cu şase picioare care seamănă mai mult cu un mic aligator fio¬ros, din care nu te-ai aştepta să iasă o buburuză. Intrucât mănân¬că întruna afide, larva creşte în scurt timp aşa de mult că nu mai încape în piele, iar după ce nă¬pârleşte de mai multe ori, se prinde de o plantă şi produce învelişul de pupă. In interiorul pupei, larva continuă să crească, până când în final iese adult. La început are corpul moale şi fără culoa¬re şi de aceea rămâne pe plantă până când aces¬ta i se întăreşte. Punctele caracteristice apar într-o singură zi. Duşmanii nu vor să aibă de-a face cu colorata buburuză. Când este ameninţată, buburuza îm¬proaşcă de la încheieturi un lichid galben, urât mirositor şi cu un gust îngrozitor. Prădătorii, cum ar fi păsările sau păianjenii, nu uită nicio¬dată prima lor întâlnire cu buburuza. Culorile ei vii le amintesc mereu de neplăcuta întâlnire! O buburuză care dă multă bătaie de cap O specie de buburuză, iniţial folosită la com¬baterea dăunătorilor, se dovedeşte a fi ea însăşi un fel de dăunător. Harmonia axyridis, numită şi buburuza asiatică multicoloră, trăieşte în pace alături de alte specii de buburuze în habitatul ei natural din nord-estul Asiei. Intrucât se ştia că are o poftă de mâncare ieşită din comun hrănindu-se nu numai cu afide, ci şi cu alţi dăunători ai plantelor, această buburuză a fost introdusă re¬cent în America de Nord şi în Europa. Din ne¬fericire însă, ea a ajuns o ameninţare pentru bu¬buruzele de aici mâncându-le toată mâncarea. Mai grav, când sursa ei de hrană preferată se epuizează şi pentru că nu are duşmani naturali, flămânda insectă începe să devoreze buburuze¬le indigene şi alte insecte folositoare agricul¬turii. Entomologii sunt îngrijoraţi cu pri¬vire la viitorul buburuzelor, prezicând chiar dispariţia unor specii. In plus, această buburuză asiatică devine tot mai ne¬populară deoarece se înfruptă cu lăcomie din fructele coapte, gata de cules, şi pentru că toam¬na, ca să scape de frigul iernii, invadează casele. Există alte câteva specii de buburuză care se hrănesc cu importante plante de cultură în loc de insecte dăunătoare agriculturii. Din fericire însă, marea majoritate sunt o bucurie pentru grădinari. Invitaţi-le în grădină! Cum puteţi atrage buburuzele în grădina voas¬tră? Plantele cu flori sunt o sursă îmbietoare de polen şi nectar. Un petic de pământ plin de bu¬ruieni, dar şi o farfurie cu apă pot fi o ispită pen¬tru ele. Dacă este posibil, nu folosiţi pesticide. Câteva frunze moarte lăsate pe plante ori pe sol în timpul iernii le pot oferi buburuzelor locuri plăcute de hibernare. Nu striviţi orice gândăcel sau ouă pe care le găsiţi în grădină. Aţi putea uci¬de chiar următoarea generaţie de buburuze! Nu uitaţi că veţi putea ţine dăunătorii depar¬te de grădină, fără a apela la pesticide, cu ajuto¬rul doar a câtorva dintre aceste drăgălaşe insec¬te. Dacă veţi avea grijă de ele, vă vor răsplăti. |
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|