![]() | |
![]() |
![]() ![]() |
Politica de confidentialitate |
|
![]() | |
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
![]() |
![]() |
||||||
SOBOLANII - SOBOLANUL | ||||||
![]() |
||||||
|
||||||
Adaptati
la medii si conditii de viata diferite, fiind in mod obisnuit, locuitorii nevazuti
ai multor asezari omenesti, in care patrund cu curaj, adesea singerosi si rozind
tot ce poate fi ros, purtatori ai unor boli periculoase pentru om, sobolanii
sau guzganii, oriunde s-ar afla, sint daunatori si trebuie combatuti fara teama
ca disparitia lor totala - de altfel imposibila - ar provoca vreun deranjament
in uriasul angrenaj al naturii, in care
fiecare fiinta are un rol bine determinat.
SOBOLAN
DE APA
Din cele trei subspecii de sobolani de apa de la noi, acesta este cel mai mare, cu corpiil in lungime de 16,2-22 cm si coada de 10 - 14,5 cm. Greutatea obisnuita este de 150-200 g, dar poate atinge si 280 g. Blana este de culoare roscata pe partea dorsala si alba-murdar pe partea ventrala. Vibrizele sint lungi, de 5 - 7 cm, iar urechile sint mici, dar vizibile din blana. Este cel mai raspindit sobolan de apa. Fara a fi prea sociabil, se asociaza in grupuri mici, de citeva exemplare. Cauta vecinatatea apelor statatoare sau curgatoare cu curentul slab, cu maluri bogate in vegetatie. In desisurile ierboase isi croieste poteci bine batatorite, care se pot distinge cu usurinta. Sapa galerii in maluri, cu intrare sub apa. La capatul acestora se afla o incapere destinata proviziilor. Este deosebit de activ ziua si noaptea. Excelent inotator, se serveste de toate cele 4 picioare pentru a inota. Se hraneste cu tot felul de tulpini si radacini de plante cultivate si salbatice. Astfel. in lista sa de hrana intra, printre altele, sfecla, morcovii,ceapa,cartofii. Consuma icre si chiar pesti mici. Provoaca daune prin roaderea radacinilor pomilor si ale arborilor forestieri. Are o perioada lunga de imperechere, din luna martie pina in luna septembrie, cu 2 - 4 fatari pe an, acite 2-7 pui. Este considerat daunator. Denumirea
stiintifica uzuala este Arvicola terresiris amphibius, Linne, 1758.
Vechea denumire stiintifica azi iesita din uz, era Arvicola
sapi
dus.
Numiri
straine: engl. watcr voie: fr. campagnol ampldbie. rut d'eau:
germ.
Wcstschermaus, Wasserratte; sp. iopo de aqua.
SOBOLAN
DE APA DE CIMPIE
Este
mai putin raspindit decit precedentul, dar este comun in toata
tara pina la altitudinea de 300 m. Este o subspecie de ses, care evita
insa vecinatatea apelor, astfel
incil denumirea de ..sobolan de apa" apare
improprie. Se numeste totusi astfel deoarece, impreuna cu urma toarea
subspecie, formeaza «rupul celor 3 subspecii prin care este reprezentata
la noi specia tipica de sobolan de apa sau guzgan rosu, Arvicola tcrrcstris,
Linne, 1738. In literatura straina insa aceasta specie esle
numita sobolan de pamint, numele
popular fiind derivat corect din denumirea stiintifica.
Exceptind aversiunea pentru mediul acvatic, are acelasi mod de
viata ca si subspecia precedenta. Ca un element caracteristic, semnalam
prezenta unor musuroaie de pamint, asemanatoare celor ale lirtitei,
de-a
lungul galeriilor.
Denumirea
stiintifica este Arvicola terrestris terresiris, Linne, 1758.
Numiri
straine: engl. watcr voie; fr. campagnol aquatique; germ. Schennaus.
SOBOLAN
DE APA DE MUNTE
Are
dimensiunile corpului si culoarea asemanatoare celor ale primei subspecii.
Este raspindit de o parte si de alta a lantului carpatic intre altitudinile
de 400 si 1 500 m. Cauta de preferinta pasunile si pajistile,
livezile
si trifoistile cu sol umed. Se hraneste cu radacinile plantelor cultivate.
Este mai putin vioi decit primele doua subspecii. Sapa foarte bine, facind
galerii lungi, pe traseul carora se vad la suprafata musuroaie de pamint ca
si la subspecia precedenta si la cirtita, dar mai mici. Experiente facute
pe exemplare marcate cu cobalt radioactiv au dovedit ca galeriile pot atinge
lungimea de 80 m. Apare adesea la suprafata solului, fara a se departa prea
mult de intrarea in galerii. Este daunator datorita faptului ca distruge radacinile
plantelor cultivate si cele ale pomilor fructiferi.
Denumirea
stiintifica este Arvicola terrestris, Scherman si Schaw, 1801.
SOBOLAN
NEGRU
Este mai mare decit precedentii, avind lungimea corpului de 24 cm, iar coada de 24-28 cm, fiind alcatuita din 200 - 260 inele solzoase. Greutatea medie este de 250 g. Botul este ascutit, vibrizele lungi, o;hii si urechile mari. Culoarea blanii este cafenie-negricioasa pe partea dorsala si cenusie-negricioasa pe cea ventrala, fara ca intre cele doua zone sa existe o linie de demarcatie. Destul de rar la noi, este intilnit numai in sudul tarii, de-a lungul teritoriului, si in Dobrogea. Se stabileste adesea pe linga locuinte, silozuri, depozite de seminte si fructe. Este omnivor, dar hrana vegetala predomina. Consuma in primul rind cereale, dar si larve, insecte adulte si vertebrate mici. Fata de 3 - 4 ori pe an cite 7 - 9 pui. Nu isi face galerii, cuibul fiind adesea injghebat la suprafata solului sub gramezi de lemne, in magazii si depozite. Devine matur din punct de vedere sexual la virsta de 3 luni. Este daunator prin cantitatile mari de cereale pe care le consuma si periculos prin germenii unor boli transmisibile la om si animale, pe care ii poarta. Se mai numeste sobolan negru de casa, guzgan negru. Denumirea
stiintifica uzuala este Rattus rattus rattus, Linne,, 1758, iar cele
astazi nefolosite sint: Mus rattus, Bielz, 1888 si Epimys rattus
raltus, Vasiliu, 1937.
Numiri
straine: engl. black rat, house rat; fr. rat noir; germ. Haus-ratte;
it. ratto nero; sp. rata negra.
SOBOLAN DE CASA CENUSIU Este mai mare decit precedentul si, spre deosebire de acesta, nu are coada mai lunga decit corpul. Astfel lungimea corpului este de 27 cm, iar a cozii de 18-20 cm. Greutatea atinge 500 g. Pe spate blana are o culoare cenusie, iar pe abdomen alburie. Urechile sint scurte, lipsite de par pe fata interna si au virful rotund. Ochii sint mari si vibrizele lungi. A aparut in Europa in anul 1732, punind repede stapinire pe un areal vast. La noi este raspindit in toata tara, mai putin in zona de munte. Spre deosebire de precedentul, sobolanul de casa cenusiu este iubitor de locuri umede, fiind intilnit in grajduri, in beciuri, in gunoaie, instalatii de canalizare si pe malul apelor. Nu se sfieste sa intre in apa, fiind un foarte bun inotator. Este omnivor, mincind cereale, dar si cadavre. Foarte vorace, cind duce lipsa de hrana isi maninca proprii pui. Fata de 4-5 ori pe an, cite 8-10 pui, care devin apti de reproducere la virsta de 3 luni. Este deosebit de daunator prin pagubele pe care le produce si periculos ca purtator virtual al germenilor unor boli grave cum ar fi, ciuma, lepra, tifosul si turbarea. Se mai numeste sobolan calator. Denumirea
stiintifica uzuala este Rattus norvegicus norvegicus, Berkenhout,
1769, iar vechile denumiri stiintifice, azi nefolosite, sint: Mus decumans,
Bielz, 1888 si Rattus rattus norvegicus, Vasiliu, 1959.
Numiri
straine: engl. brown rat, norway rat; fr. surmulat, rat brun;
germ. V\'anderratte; it. surmolotto; sp. rata comun.,
SOBOLAN
EGIPTEAN
Ca
aspect se aseamana cu precedentul, avind insa o coloratie mai cenusie.
Modul de viata este la fel cu cel al sobolanului de casa cenusiu. La noi
este raspindit numai in jurul municipiului Constanta, patrunzind in
tara prin port, adus de vapoare din Egipt. Este daunator.
Denumirea
stiintifica este Rattus rattus alexandrinus, Desmarest, 1819.
SOBOLANUL DE CAMP Este mult mai mic decit "ceilalti sobolani, corpul avind lungimea de 9-11 cm si coada de aceeasi dimensiune, fiind formata din 120-140 inele solzoase. Greutatea ajunge la 25 g. Urechile sint scurte dar vizibile si stau aplecate spre inapoi. Botul este ascutit si vibrizele lungi. Blana este de culoare roscata-cenusie pe partea dorsala si alba cenusie deschis pe partea ventrala, intre cele doua zone de culoare existind o linie clara de demarcatie. Dorsal, are o dunga neagra longitudinala, care pleaca din crestet pina la radacina cozii. Aceasta dunga este caracteristica. Este raspindit in toata tara, inclusiv in,Delta, dar nu a fost identificat la munte. Traieste in cimpul cultivat, lizierele de paduri. Poate fi intilnit in hambare, grajduri, magazii si depozite, mai ales in timpul iernii. isi desfasoara activitatea mai mult in timpul noptii. Sapa galerii nu prea adinci, care au incaperi pentru cuib si pentru depozitarea hranei. Consuma cereale, diferite seminte si insecte. Se imperecheaza de 3-4 ori pe an din luna aprilie pina in luna septembrie, avind 4-8 pui la fiecare fatare. Este daunator. Figureaza pe lista de hrana a multor rapitoare de zi si de noapte. Denumirea
stiintifica actuala este Apodemus agrarius agrarius, Pallas, 1771,
iar cea iesita azi din uz este Mus agrarius.
Numiri
straine: engl. striped field mouss; fr. mulot raye; germ. Brandmaus.
|
||||||
![]() |
||||||
![]() |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
![]() |
|