In cartile de scoala, ca si in tablourile cu teme istorice, unu dintre domnitorii nostri - si sa-1 dam de exemplu numai pe Stefan cel Mare -  sint reprezentati invesmintati in somptuoase hlamide albe punctate cu negru. Aceasta scumpa si frumoasa imbracaminte era mesterita din pielicele de helge - caci asa se numea hermelina sau ermina odinioara - in par de iarna, iar petele negre nu erau altceva decit virfurile cozilor. Se pare ca in trecut hermelina era nu doar mai raspindita decit astazi, dar si mai cautata si deci mai cunoscuta.

Minunat adaptat la conditia de rapitor, corpul hermelinei este suplu, alungit, atingind 27 - 29 cm, la care se adauga coada, de 10 - 12 cm. Masculul cintareste intre 125 si 300 g, iar femela intre 80-200 g. Picioarele sint relativ scurte in comparatie cu corpul, astfel incit atunci cind animalul se deplaseaza in mers linistit lasa impresia ca se tiraste. Gitulestela fel de gros ca si trunchiul, iar urechile sint mici, de 14-24mmt cu virfurile rotunjite. Botul are vibrize lungi, cu rol senzitiv. La fiecare picior are cite cinci degete, cel de-al cincilea fiind mai mic si asezat late­ral. Unghiile sint ascutite si neretractile; ele nu servesc ia capturarea prazii ci la imobilizarea ei dupa capturare si in special la catarat si sapat. Pe talpi are peri scurti si aspri. Culoarea blanii variaza' dupa sezon, hermelina fiind un excelent exemplu de homeocromie. Vara, blana are culoarea brun-roscata, pe partea dorsala si pe laturile corpului, asemanatoare cu solul sau scoarta copacilor, iar pe partea ventrala si pe git este alba-galbuie. Delimitarea culorii dorsale de cea ventrala este foarte clara.

In toamnele care preced iernile grele, hermelina napirleste si din culoarea brun-roscata de peste vara, blana sa devine alba ca zapada, ceea ce face ca in timpul iernii sa fie practic imposibil de observat. in iernile mai blinde ori in zone mai sudice culoarea blanii nu se modifica. Indiferent de sezon, virful cozii ramine permanent negru, ceea ce consti­tuie un criteriu suplimentar si sigur de deosebire fata de nevastuica. Are simturi agere, in special auzul si mirosul. x2d7dh
Mai rara decit nevastuica, hermelina este totusi raspindita din Delta pina in golul de munte. Prefera terenurile cu tufisuri si maracinisuri si padurile batrine cu arbori scorburosi si cu poieni. in Delta este deosebit de frecventa, adaptindu-se perfect la conditiile de procurarea hranei in mediu acvatic. Dunarea limiteaza, la sud, aria sa de raspindire in Europa.

Animal exclusiv carnivor, hermelina se hraneste nurnai cu prazile pe care le captureaza, in special soareci. in lipsa acestora vineaza pasari, din cele mici cit o vrabie pina la cele de marimea unei gaini. De ase­menea, in lista sa de hrana mai apar ouale din cuiburile diferitelor pa­sari care cuibaresc la sol sau in arbori, pesti si broaste. Caracteristic pen­tru acest mustelid, deosebit de rapace, este faptul ca in lipsa hranei sale obisnuite nu se sfieste sa atace animale mai mari decit ea. Se cunosc cazuri cind hermelina a atacat iepuri adulti, iezi si chiar caprioare. Evident, aceste exemple constituie exceptii. Adesea este gasita in apropierea locuintelor omenesti, dar mai rar decit nevastuica. inoata si se catara excelent. Animal crepuscular si nocturn, hermelina este deci mai greu de semnalat intr-un teren. isi petrece ziua la adapostul galeriilor pe care le sapa singura, dar foloseste adesea si galeriile parasite ale altor ani­male, in anii bogati in soareci este a tiva tot timpul celor 24 de ore, vi-nind fara incetare. In atac, musca fulgerator ceafa victimei, fapt efrac-teristic. mustelidelor. Se deplaseazain salturi mici succesive, de 40-50cm, dar si de 75 cm.
In general, hermelina este un animal solitar, fiecare individ deli-mitindu-si un teritoriu prin secretia urit mirositoare a unei glande ex­terne circumanale. Aceeasi secretie serveste si la aparare. Dupa impe­rechere, care are loc pe la sfirsitul primaverii, cele doua sexe se despart. Dezvoltarea embrionului prezinta o particularitate/ deoarece pina in primavara urmatoare ramine intr-o stare de latenta, dezvoltarea pro-priu-zisa durind 3-4 saptamini. Gestatia totala se intinde deci pe o perioada de 280 zile. Puii, in numar de 4-7, ramin fara vedere timp de 6 saptamini, iar dupa 3-4 luni isi pot procura singuri hrana. Adesea femela isi insoteste puii pentru a-i deprinde sa vineze. Datoriti numa­rului mare de rozatoare pe care le distruge, hermelina este folositoare agriculturi^. Daunele pe care le produce in rindul pasarilor sint nein­semnate. Daca apare in fazanarii se combate cu pusca si cu capcane. Legislatia care reglementeaza vinatoarea o considera specie de vinat, a carei vinare este permisa tot timpul anului.
Din punct de vedere sistematic face parte din redutabila familie a Mustelidelor, alaturi de nevastuica, nurci, dihori, jderi si vidre si mai putin redutabilii viezuri.
Denumirea stiintifica este Mustela erminea aestiva, Kerr, 1792.
Numiri straine: cngl. stoal, ermine; fr. hermina; germ. Herrndin; it. ermelino; sp. armiho.