Daca n-ar fi fost atit de prolific, chitcanul de padure ar fi disparut de mult, deoarece figureaza cu prioritate pe lista de hrana a pasarilor de noapte si a vulpii. t4r3rf
In comparatie cu ceilalti chitcani este de talie mijlocie, cu lungi­mea corpului de pina la 8,7 cm, coada de 3,5-5.5 cm si greutatea pina la 14 g. Este interesanta prezenta unei dungi laterale brun-deschisa, care delimiteaza zona dorsala, brim-inchisa, de cea ventrala, gri-deschisa! Coada este subtire, de obicei bicolora si acoperita cu peri scurti si aspri. Urechile sint rotunjite la vlrf si pot avea uneori o nuanta alburie.

Chitcanul de padure este o subspecie comuna in mai toate regiunile tarii. Lipseste in Dobrogsa. Se pare ca nu este prea pretentios in alegerea Io3ului de trai fiind intilnit deopotriva in sosuri necultivate ca si in gradini, margini de padure, pentru ca iarna sa patrunda in grajduri si in podurile locuintelor. Prefera totusi locurile cu vegetatie densa si joasa. Este caracterizat printr-o vioiciune deosebita, avind o activitate continua, mai accentuata in timpul noptii. In decurs de 24 ore are cam 10 perioade de activitate intensa, intercalate cu pauze. Se misca rapid, alearga in salturi scurte, se catara si inoata cu usurinta. isi misca necontenit mustatile, foarte lungi, atunci cind isi cauta hrana in timpul scurtelor sale salturi. Prada este tinuta cu labele ante­rioare in timp ce o reteaza rapid cu dintii. Hrana sa este formata din viermi, paianjeni, larve, diverse insecte, seminte oleaginoase, mici ca­davre. Animal foarte vorace, consuma zilnic hrana echivalenta cu 1/2- 3/4 din greutatea sa. Avind nevoie de mari cantitati de hrana, indivizii din aceasta specie mor adesea in numar mare in perioadele in care hrana se imputineaza. Bea apa intr-un mod cu totul caracteristic, identic cu cel al pasarilor. Spre deosebire de ceilalti chitcani, este un animal foarte singuratic, care nu traieste in grup. Fiecare individ are un teritoriu propriu, delimitat cu precizie. Traseaza adevarate poteci in frunzisul uscat si in ierburi, iar galeriile le sapa, de obicei, superficial, ajutindu-se de bot si de labele de dinainte cu care arunca pamintul sapat.

Se imperecheaza din aprilie pina in septembrie si femela fata de trei ori pe an cite 5-8 pui, dupa o perioada de gestatie de 13 - 19 zile. La fatare puii au 0,5 g, iar femela ii alapteaza pina la virsta de 7 sapta-mini, cind ating greutatea de cea 7 g. Pentru fatare si cresterea puilor, pregateste un cuib globular, la suprafata solului, foarte rar subteran, dar care poate avea o iesire subterana.

Viata chitcanului de padure este scurta, de numai un an si juma­tate, adultii murind in cea de-a doua toamna a existentei lor. Nu este considerat daunator.
Denumirea stiintifica este Sorcx araneus tetraonurus, Hermann, 1780.
Numiri straine: engl. common shrew; fr. musaraigne carrelet; germ. Waldspitzmaus; it. loporagno comune; sp. musarana de cola.