![]() | |
![]() |
![]() ![]() |
Politica de confidentialitate |
|
![]() | |
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
![]() |
![]() |
||||||
ARICI DUNAREAN | ||||||
![]() |
||||||
|
||||||
Se
ghemuise-n poarta un arici Si ne privea fricos cu ochii mici. Tu
mina gingas ai dorit sa pui Si
sa o plimbi usor pe spinii lui. Vazut-ai cum adine se-fiora Ariciul
mic sub mingiierea ta?
(MIHAI
EENIUC, ARICIUL)
Desi
prezent in multe din povestile copilariei, recunoscut pe data de oricine, fara
putinta de asemuire cu vreun alt animal, ariciul stir-neste intotdeauna prin
aparitia sa, rara si neasteptata, o senzatie de simpatie, dublata de curiozitate.
Popularitatea
sa se datoreaza faptului ca are corpul acoperit cu tepi
tari si ascutiti (in numar de aproximativ 16 000), lungi de aproape 2
cm, de culoare brun-neagra la virf si alba la mijloc, care constituie o adevarata
platosa. Pe partea ventrala insa, corpul este acoperit cu o blana din peri lungi
si aspri, alb-gilbui.
La
prima vedere, datorita trupului sau foar
Fara
a fi numeros, ariciul este intilnit in toata tara, din zona de cimpie
pina in cea montana, in paduri, spinarii, maracinisuri, uneori in gradini.
Intilnirile
cu ariciul sint rare si datorita modului sau de viata. Este un animal crepuscular,
avind in decurs de 24 de ore 3 perioade de activitate
distincte, intrerupte de pauze. Astfel, o prima perioada este de la caderea
serii, de obicei intre orele 18-20; o a doua dupa miezul noptii, intre orele
1-2 si o a treia perioada dimineata, devreme, intre orele 4-6. isi petrece ziua
intr-un cuib ascuns in desisuri, rareori subteran. Se hraneste mai ales cu
insecte si larvele acestora, melci, uneori broaste,
oua si chiar pasari din speciile care cuibaresc la sol.
Prin
lista sa de hrana este deci omnivor. Este mare mester in vina-rea serpilor si
a viperelor si s-a dovedit imun la veninul acestora din urma.
Mai mult chiar, poseda, in general, o neobisnuita rezistenta la
otraviri.
De pilda, rezista pina la o doza de 5 g de cianura de potasiu, cunoscuta
drept una din cele mai puternice substante toxice.
Ariciul
este un animal tipic hibernant. inainte de hibernare, care incepe toamna in
O3tombrie si se termina in martie-aprilie, ajunge sa-si dubleze greutatea
prin acumulari de grasime, atingind 1 000 - 1 200 g. in timpul hibernarii,
pe care o petrece intr-un cuib subteran, bine captusit
cu frunze si deosebit de curat, numarul de missari respiratorii scade
la 6-8 pe minut, fata de 40 - 50 miscari din timpul vietii normale. Uneori,
in timpul hibernarii acestea se reduc complet pentru o perioada de 5 - 10
minute. De asemenea, in acest timp se reduce si ritmul
cardiac de la 230 la 24 contractii pe minut.
Daca
un arici aflat in hibernare este introdus in apa, se trezeste dupa o
Imperecherea
are loo imediat dupa hibernare, in lunile aprilie-mai, iar dupa o gestatie
de 25 - 28 zile, apar 2-7 pui, in lungime de cea 5 cm, cu trupul acoperit
cu peri moi, care curind devin tepi. in, mai putin de o luna de la fatare,
puii isi urmeaza mama pretutindeni. La virsta de trei luni sint complet dezvoltati
corporal, dar ajung la maturitate sexuala abia
in vara anului urmator.
Ariciul
este un animal singuratic. Are putini dusmani, ca bufnita si vulpea, rareori
dihorul care-1 vineaza osazional. Cind este atacat, datorita unei musculaturi
inelare speciale, se face ghem, cu toti tepii ridicati. Se spune ca intr-o
atare situatie, vxdpea il rostogoleste pina la o apa sau il stropeste cu urina,
pentru a-1 sili astfel sa se desfaca si sa-1 poata
inhata de pintece, zona vulnerabila a corpului sau.
Informatia,
insuficient verificata, o semnalam ca pe-un posibil sireUic al vulpii.
Ariciul,
acest animal posac si singuratic, se poate domestici cu usurinta, urmindu-si
stapinul cu pasi mici si repezi, motiv pentru care a
fost adesea tinut pe linga casa.
Sa
adaugam la aceasta si faptul ca prin numarul mare de coropis-nite si alte
insecte si serpi pe care le maninca, ariciul este deosebit de folositor, mai
ales pentru legumicultura, astfel ineit merita din plin simpatia noastra si
ocrotirea pe care trebuie sa i-o acordam ori de cite ori il intilnim.
Denumirea
stiintifica este JErinaceus roumanicus roumanicus, Barett Hamilton,
1900, subspecie endemica pentru Romania, semnalat prima data la Gageni (Prahova).
Vechi
denumiri stiintifice: Erinaceus danubicus, Erinaceus roumanicus, Erinaceus
europaeus roumanicus.
Numiri
straine: engl. hedgehog; fr. herisson; germ. Igel; it.
riceio; sp. erizo.
|
||||||
![]() |
||||||
![]() |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
![]() |
|