Peste 19.000 de specii de plante si 5.000 de specii de animale de pe Glob sunt clasificate ca fiind pe cale de disparitie. Alte cateva mii de speciii ajung in pragul disparitiei in fiecare an inainte ca biologii sa le poata identifica. y4x9xr
Principalele cauze ale disparitiei speciilor de plante si animale sunt: distrugerea habitatelor, exploatarea comerciala (colectarea de plante, vanatul irational si braconajul), distrugerile produse de catre speciile aclimatizate si poluarea. Dintre aceste cauze, distrugerea habitatelor reprezinta cea mai mare amenintare pentru aceste specii.
De-a lungul erelor geologice, diferitele specii de plante si animale au evoluat incet si au disparut din cauza schimbarilor climatice radicale si a imposibilitatii de a se adapta competitiei pentru supravietuire. Totusi, din anii 1600, rata de disparitie a crescut progresiv, odata cu cresterea populatiei umane si consumarea resurselor naturale.
Multi oameni de stiinta considera ca de la disparitia dinozaurilor, in urma cu 65 de milioane de ani, astazi ne aflam in mijlocul celei mai mari perioade critice, de distrugere ireversibila a numeroase specii de plante si animale.
Mentinerea ecosistemelor actuale, precum padurile, recifurile de corali sau mlastinile, depinde in mare masura de biodiversitatea lor. Disparitia uneia dintre speciile care alcatuiesc un astfel de lant trofic poate duce la declinul ecosistemului respectiv.
Scaderea ireversibila a biodiversitatii are un impact serios asupra nivelului de trai al oamenilor.
Ecosistemele sanatoase asigura hrana, aer curat, apa si soluri fertile pentru agricultura. De asemenea, 40% din medicamentele moderne provin de la plante si animale.

Cauzele disparitiei speciilor sunt diverse:
- Distrugerea habitatelor de catre activitatile umane este cauza primara a disparitiei unor specii de plante si animale. Pe masura ce vietuitoarele evolueaza, ele se adapteaza unor habitate specifice, care le asigura conditiile optime de viata de care au nevoie. Poluarea, drenarea mlastinilor, defrisarea padurilor, urbanizarea si constructia de drumuri (Transamazonianul, Transsiberianul) duc la distrugerea sau fragmentarea acestor medii de viata. Astfel, speciile pierd contactul cu celelalte populatii, reducandu-se astfel diversitatea genetica si adaptandu-se mai greu la conditiile climatice schimbatoare. In unele cazuri, habitatul fragmentat devine o zona prea restransa pentru a suporta o populatie mare.
- In ultimii 400 de ani, exploatarea comerciala mondiala a animalelor pentru hrana si alte produse a crescut simtitor. Multe specii de balene au ajuns in pragul disparitiei dupa ce au fost pur si simplu macelarite pentru ulei si carne. Un alt exemplu concludent este rinocerul negru african, ucis pe scara larga pentru cornul sau, care este pretuit ca medicament si afrodisiac. De asemenea, familii intregi de cactusi si orhidee sunt amenintate cu disparitia din cauza culegerii lor irationale.
- Speciile aclimatizate introduse unui nou ecosistem au cauzat, de multe ori, declinul speciilor native. In 1959, colonistii britanici au introdus bibanul de Nil in lacul Victoria in Africa de Est. Acest peste de prada a redus drastic populatiile native de pesti si a cauzat disparitia a nu mai putin de 200 de specii endemice, care se hraneau cu alge. Astfel, vegetatia acvatica din lacul Victoria a crescut extrem de mult si echilibrul natural a fost dereglat, ireversibil pana in ziua de astazi.
- O alta cauza majora care a dus si duce la diminuarea drastica a faunei si florei este poluarea mediului. Diferite chimicale toxice s-au raspandit tot mai mult in circuitul hranei in cadrul ecosistemelor. Poluarea apei si temperaturile ridicate ale apei au facut sa dispara numeroase specii de pesti endemici. Ploile acide au distrus, pana la sfarsitul sec.XX, 118 milioane m3 de material lemnos in Europa. De asemenea, deversarile chimice au afectat pentru mult timp si fundul oceanic.
Lista de specii de plante si animale recunoscute ca fiind pe cale de disparitie este destul de mare. Exemple mai concludente sunt:
- Porumbelul pasager detinea candva suprematia absoluta ca numar de exemplare intre pasari si mamifere. In anul 1813, s-au numarat peste 1 miliard de porumbei in statul american Kentucky; peste un secol, in acelasi stat, a incetat din viata ultimul exemplar din aceasta specie.
- Pasarea “dodo”, asemanatoare porumbelului, dar nezburatoare, a fost zarita prima oara in anul 1598, in insula Mauritius din Oceanul Indian; ultimul exemplar a disparut in jurul anului 1681.
- Condorul californian, considerat ca cea mai mare pasare pe cale de disparitie, a intrat in atentia specialistilor care au luat ultimele exemplare din mediul lor natural si le-au trecut in rezervatii speciale, unde se incearca inmultirea lor.
- Vulturul plesuv, cu capul alb si acoperit de pene, in ciuda numelui sau, a fost declarat in anul 1782 ca pasare simbol a S.U.A. Existenta sa a fost pusa in mare dificultate din cauza poluarii excesive, dar in urma masurilor energice luate de specialisti, numarul lui s-a redresat simtitor.

Multi papagali sunt grav amenintati de distrugerea nemiloasa a padurilor din habitatele lor tropicale si subtropicale, si de cererea mare de pasari de colivie. Printre speciile amenintate este ara lui Spix, din nord-estul Braziliei, din care se crede ca doar un singur mascul mai traieste in salbaticie. Kakapo din Noua Zeelanda este alt papagal amenintat, impins aproape la disparitie de pradatori ca hermeline, pisici, sobolani introdusi in habitatul lor de colonistii europeni.
Dintre cele 4600 specii de mamifere cunoscute, se considera ca peste 1000 de specii sunt puternic afectate, multe fiind pe cale de disparitie, printre care:
- Lupul tasmanian, al carui ultim exemplar a murit in captivitate in anul 1936.
- Ursul panda urias din China a devenit simbolul mondial al animalelor pe cale de disparitie si se fac eforturi pentru prezervarea lui.
- Irbisul (leopardul zapezilor), avand habitatul in Himalaya si in zonele invecinate, isi are existenta pusa in pericol din cauza vanarii excesive pentru blana sa valoroasa.
- Yakul tibetan, candva in numar foarte mare, a fost redus simtitor ca numar de exemplare datorita vanarii lui extensive.
- Fiind vanate fara mila pentru pielea lor deosebita, speciile de crocodil american si crocodil de Nil isi vad astazi existenta periclitata.
- Elefantii sunt la randul lor amenintati cu disparitia datorita comerciantilor de fildes care pun mare pret pe acest produs. In 1979 in Afica mai traiau in salbaticie 1,3 milioane de elefanti dar din cauza braconajului acest numar a scazut la 600.000 in 1989. Elefantul indian -ca specie- este intr-o situatie mult mai grea. Din cauza reducerii habitatului, in salbaticie mai traiesc 35000-54000 de exemplare, majoritatea lor in India. Alte 16000 de exemplare sunt tinute ca animale domestice in diferite tari din Asia.
- Rinocerul s-a aflat si el mult timp in tinat vanatorilor, ceea ce a dus la o scadere drastica a numarului de exeplare ale speciilor lui. Rinocerul alb, rinocerul de Sumatera si de Borneo, rinocerul de Java si cel african se gasesc acum numai in cateva sute de exemplare
- Focile sunt de asemenea amenintate datorita vanatorilor, care erau interesati doar de pielea si blana animalelor. Populatia de foci inelate a ajuns de la catev asute de mii la doar 10000 de exemplare in regiunea arctica-canadiana. Foca calugar, care traieste in ape calde, este cea mai rara dintre foci, in unele regiuni ea fiind deja disparuta.
- Primatele se afla si ele pe lunga lista a animalelor amenintate cu disparitia, fapt datorat reducerii suprafetelor ocupate cu paduri tropicale. Specia cea mai periclitata este urangutanul. Numarul gorilelor de munte a scazut si el la doar 350 de indivizi ramasi in salbaticie.
Alte animale pe cale de extinctie sunt vidrele marine si cele uriase, soparla de Komodo, balenele ucigase si cele cu cocoasa, tigrul siberian, unele specii de hiene, jaguarul si unele specii de reptile si amfibieni, cum ar fi broasca testoasa uriasa de Galapagos, broasca aurie, tuatara sau iguana.
Situatia nu sta mai bine nici in tara noastra. Odinioara in numar foarte mare, bourul si acvila au mai ramas doar ca simboluri pe stema Moldovei si a Munteniei. Zimbrul nu mai figureaza decat in legendele legate de Dragos-Voda. Falnicul zagan a ramas doar in toponimia muntelui Zaganu. Dropia, care odinioara impanzea Campia Baraganului, a fost redusa numeric la cateva exemplare existente astazi in Dobrogea. Rasul, capra neagra si cocosul de munte sunt astazi animale ocrotite de lege. In acelasi regim legislativ se afla si multe plante din patria noastra, reduse multe cantitativ, printre care: floarea de colt, garofita Pietrei-Craiului, tisa, bujorul romanesc, sangele voinicului si altele.

PASAREA DODO

Pasarea dodo a fost descoperita de navigatorii olandezi care au debarcat pe insula Mauritius in 1598. Ei au fost uimiti de aceasta pasare plinuta, cu cioc urat, incapabila sa zboare.Lor li s-a parut o pasare exotica. Si pentru ca fusesera abatuti de la curs, iar foamea pusese stapanire pe ei, marinarii s-au gandit sa o manance. Asa a inceput tristul destin al pasarii dodo. In numai 150 de ani specia fiind stearsa de pe fata pamantului.
Acum "Extinct" calatoreste alaturi de Dr Julian Hume in Mauritius pentru a afla ce s-a intamplat. Cu ajutorul unor schelete el confirma ca Dodo apartinea unei rase de porumbei uriasi, ce depaseau dimensiunile unui curcan! Este posibil ca pasarea Dodo sa fi supravietuit timp de 3 milioane de ani si sa se fi adaptat perfect insulei sale de bastina, lipsite de pradatori naturali.
Julian ajunge la Universitatea Oxford - unde se afla singurele mostre de carne si tesut ale unui exemplar de dodo. ADN-ul acestui specimen a fost prelevat de catre Dr Beth Schapiro, rezultatele analizei au dezvaluit ca pasarea a evoluat acum cateva milioane de ani din porumbelul indonezian.
In Mauritius, arheologul Pieter Floore a descoperit dovada clara care arata ca disparitia pasarii nu s-a datorat in exclusivitate faptului ca a ajuns pe lista de bucate a olandezilor. Floore a descoperit sute de oase de porc ceea ce demonstreaza ca olandezii mancau mai degraba carnea acestui animal, decat pe cea de dodo.
Dar tocmai introducerea porcilor domestici, care umblau liberi prin padurile de pe insula, a pecetluit soarta pasarilor dodo. Incapabile sa lupte cu acest competitor, populatia de dodo a intrat in scurt timp in declin. Asa s-a scris sfarsitul unei povesti vechi de 3 milioane de ani.
TIGRUL TASMANIAN
A fost un animal pe care strabunicii nostri s-ar putea sa-l fa vazut si sa se fi minunat in fata maretiei lui. Pentru ca a trait pana in anii 30'. Dar ignoranta si lacomia oamenilor au dus la disparitia sa.
Disparitia tigrului tasmanian se numara printre cele mai tragice si mai usor de evitat evenimente de acest gen din toate timpurile.
Tigrul tasmanian este un pradator marsupial unic. O creatura care a evoluat izolata in Australasia pentru a deveni in cele din urma un vanator de top.
Era un vanator bine camuflat, cu corpul vargat, fapt ce i-a si adus denumirea de tigru.
Stim precis acest lucru pentru ca a trait in Tasmania pana in anii 1930. Inca exista specimene impaiate si chiar un film vechi in care este prezentat un exemplar dintr-o gradina zoologica.
Tasmania nu a fost colonizata de britanici decat in secolul 19. Ce avea sa urmeze a insemnat violenta si varsare de sange. Nativii din regiune au fost exterminati prin violenta, dar si de maladiile aduse de albi.
Colonistii britanici au vrut pamantul pentru cresterea oilor. Iar tigrul a fost vazut ca o amenintare pentru ferme.
Dar cercetarile lui Nick Mooney si ale altor oameni de stiinta sugereaza ca tigrul nu a fost decat un tap ispasitor. Numarul de oi ucise de tigri in comparatie cu cel al oilor pierdute era gratie proastei organizari.
In ciuda acestui lucru, pentru fiecare tigru prins si ucis se platea o recompensa. In scurt timp s-a declansat un adevarat macel. Pana in 1910 tigrul ajunsese deja pe lista animalelor amenintate cu disparitia.
In mod ironic, vanatoarea nu a dus la exterminare lor completa. Iar picatura care avea sa umple paharul demonstreaza cum poate cum poate actiona extinctia asupra unei populatii de animale aflate deja sub presiune.
MARELE PINGUIN NORDIC
Pe Terra traiau cateva milioane de pinguini nordici uriasi, dar numarul mare de exemplare nu a reprezentat o pavaza in fata extinctiei. Alca uriasa s-a intalnit cu omul, lucru care s-a dovedit fatal.
Daca ati fi navigat pe Atlantic acum 500 de ani, v-ati fi intalnit cu siguranta cu colonii uriase de pinguini. In prezent ele au disparut in totalitate.
Povestea marilor pinguini nordici ne arata cat de vulnerabila este o specie in fata extinctiei chiar si atunci cand numara milioane de indivizi.
Alca uriasa semana putin cu pinguinul din emisfera nordica. O pasare de mare, incapabila de zbor care sta in pozitie verticala - ea a evoluat timp de milioane de ani.
Era un saritor extraordinar; se numara printre cele mai performante animalele din toate timpurile in ceea ce priveste adancimea si durata scufundarilor. De asemenea era foarte bine adaptat pentru prinderea pestilor.
Procesul de disparitie a inceput in anii 1500 cand europenii au inceput sa exploreze Lumea Noua si sa exploateze resursele bogate de cod din largul coastelor canadiene. Din intamplare aici se gaseau si cele mai importante locuri de imperechere ale alcai uriase.
Pinguinii traiau pe mici insule stancoase din largul coastei. Ei au devenit foarte repede o sursa de mancare, pene si grasime.
Au urmat secole de macel, alimentate de rezerva aparent inepuizabila de pasari. Cu toate acestea in secolul 19 numarul lor se redusese dramatic.
In timp ce numarul lor scadea cercetatorii si naturalistii deveneau din ce in ce mai fascinati de ei. Colectorii de oua, furau ouale stiind ca vor obtine bani buni pe acestea.
Pana in anii 1840 aceste vietati aproape disparusera. Asa ca o serie de expeditii stiintifice oficiale au fost trimise sa vada ce se intampla.
Dar ironia soartei a facut ca eforturile sa fie prea tarzii, ultimele exemplare de pinguini fiind ucise chiar de vanatorii aflati in slujba naturalistilor. Disparitia lor datorandu-se mai degraba interesului stiintific decat celui economic.
Situatia a devenit de-a dreptul dramatica. Specialistii considera ca astazi dispar zilnic de pe suprafata Pamantului numeroase specii de plante si animale, multe dintre acestea chiar inainte de a fi cunoscute de om.
Pentru a se curma aceasta stare intolerabil de fapte, atat pe plan mondial, cat si pe plan national, au fost elaborate o multitudine de acte normative care sa conduca la impiedicarea degradarii mediului, a ecosistemelor si implicit sa salveze de la pieire numeroase specii de plante si animale, printre care:
- In anul 1973, 125 de natiuni au semnat Conventia Internationala privind Protectia Faunei si Florei aflate pe cale de disparitie (CITES);
- Sub egida Natiunilor Unite, au fost constituite numeroase rezervatii naturale;
- Au fost constituite organizatii (Greenpeace) si partide politice (partidele ecologiste) care militeaza impotriva poluarii mediului inconjurator si pentru salvarea faunei si florei, practic a planetei noastre, de la pieire.
- Exista o tot mai mare presiune de a impune o interdictie totala asupra importului de papagali salbatici, si orcine vrea sa cumpere un papagal ar trebui sa se asigure ca a fost crescut in captivitate.
- Din cauza ingrijorarii mondiale privind soarta soarta elefantilor in 1989 s-au introdus restrictii internationale privind comertul cu fildesul. Ca urmare a acestei masuri, numarul elefantilor africani care traiau in salbaticie a fost de 600000 in 1995.