o1m16mh
Continut
1.Poluarea: Ce? Cum? Cand?
1 Compozitia normala a aerului
2 Ce este poluarea?
2.Poluarea: Surse, Poluanti, Efecte
2 Principalele surse o Industria o Transporturile o Eruptiile vulcanice o Furtunile de praf o Incendiile naturale o Activitatile „casnice”
3 Principalele substante poluante o Gazul carbonic(CO2) o Praful, cenusa si fumul o Monoxidul de carbon(CO) o Dioxidul de sulf (SO2) o Azotul
4 Efecte si fenomene rezultate in urma poluarii o Smogul o Ploaia acida o Ozonul (O3) o Efectul de sera
3.Inventarul zonelor critice sub aspectul starii mediului
in Romania.
4.Poluarea si sanatatea
5 Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei
6 Meteorologia si efectele asupra sanatatii
5.Poluare: combatere
7 Controlarea poluarii atmosferice
8 Actiuni guvernamentale
9 Ce am putea face pentru mediul inconjurator
Poluarea: Ce? Cum? Cand?
Invelisul gazos al Pamantului reprezentat de atmosfera terestra
constituie unul dintre factorii esentiali existentei vietii pe planeta noastra.
Dintre componentii aerului, cel mai important este oxigenul (O2). Acesta este
indispensabil respiratiei vegetale si animale, oxidarea reprezentand principalul
proces din care rezulta energie in procesele vitale. Bioxidul de carbon
din aer (CO2) intervine in asimilarea „hranei” la plante,
iar azotul (N) atmosferic reprezinta una din verigile circuitului azotului in
natura.
Compozitia normala a aerului
Compozitia chimica normala a aerului (in volum procente atmosfera uscata):
azot 78,09%, oxigen 20,95%, argon 0,92%, bioxid de carbon 0,03%. Aceste gaze
reprezinta in total 99,99% din compozitia aerului. Restul de 0,01% este
alcatuit din alte gaze, cum ar fi: neon, heliu, metan, kripton, xenon, ozon,
hidrogen, radon. La toate acestea se adauga proportii variabile de vapor de
apa (0,2 - 3%).
Din punct de vedere al sanatatii prezinta o deosebita importanta oscilatiile
in concentratie ale CO2 si ale O2 din aer, aceste substante avand
un rol deosebit in metabolism, in principal in schimbul de
gaze la nivelul plamanilor.
Oxigenul poate influenta sanatatea prin scaderea concentratiei lui in
aer si prin scaderea presiunii atmosferice, efectul fiind determinat de scaderea
presiunii partiale la nivelul plamanilor, alterarea schimbului de gaze
(O2 siCO2) si a procesului de oxigenare a sangelui. Fenomenele care apar
sunt fenomene de hipoxie, sau anoxie, gravitatea lor fiind dependenta de gradul
de scadere a presiunii partiale.
Ce este poluarea?
Daca ne punem sa cautam definitii ale poluarii, vom gasi multe, ca de exemplu
aceasta: „Poluarea atmosferica implica emanarea de substante daunatoare
organismelor vii.” sau „ Intelegem prin poluarea aerului prezenta
in atmosfera a unor substante straine de componenta normala a aerului,
care in functie de concentratie si/sau timpul de actiune provoaca tulburari
ale sanatatii omului, creeaza disconfort populatiei dintr-un teritoriu, afecteaza
flora si fauna sau altereaza mediul de viata al omului”.
Cea mai potrivita si exacta mi se pare cea data de Organizatia Mondiala a Sanatatii
(O.M.S). Se vorbeste despre poluare atmosferica atunci cand una sau mai
multe substante sau amestecuri de substante sunt prezente in atmosfera
in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru oameni,
animale, sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea
activitatii sau bunastarii persoanelor”.
Poluarea, printre alte clasificari, este clasificata in poluare naturala
sau artificiala (antropogena).
Procesele de productie industriala si productia de energie a industriei, economiei
energetice, a focarelor sunt principalele surse ale poluarii atmosferice antropogene
dar la acestea putem adauga orice arderi (combustii) din care rezulta substante
poluante.
Sursele naturale principale ale poluarii sunt eruptiile vulcanice, furtunile
de praf, incendiile naturale ale padurilor si altele cum ar fi gheizerele sau
descompunerea unor substante organice.
Poluarea: Surse, Poluanti, Efecte
Principalele surse
Industria este, la momentul actual, principalul poluant la scara mondiala. Procesele
de productie industriala. Emisiile sunt substante eliberate in atmosfera
de catre uzine, sau alte centre. Procedeele de productie industriala elibereaza
emisiile, care se redepun in cazul in care nu exista filtre pentru
epurarea gazelor reziduale. Substantele specifice sunt atunci eliberate si pot
provoca local catastrofe.
In momentul procesului de combustie, substantele gazoase, lichide si solide
sunt eliberate in atmosfera de furnale. In functie de inaltimea
furnalelor si de conditiile atmosferice, gazele de esapament provenind din focare
se raspandesc local sau la distante medii, - uneori chiar si mari - cazand
din nou sub forma de particule mai fine decat poluarea atmosferica masurabila
in locurile de emisie.
Degajarile industriale in ultima instanta nimeresc in sol, e cunoscut
faptul ca in jurul uzinelor metalurgice in perimetrul a 30-40 km
in sol e crescuta concentratia de ingrediente ce intra in compozitia
degajatilor aeriene a acestor uzine.
Transporturile sunt, dupa cum bine stiti, o alta importanta sursa de poluare.
Astfel, in S.U.A. 60% din totalul emisiilor poluante provin de la autovehicule,
iar in unele localitati ajung chiar si pana la 90%. Autovehiculele
care functioneaza cu motor cu combustie, sunt un factor poluant care este luat
din ce in ce mai mult in seama. Orasele mari sau aglomeratiile urbane
dense sunt afectate in mare masura de transporturile cu eliberare de noxe.
Emisiile de poluanti ale autovehiculelor prezinta doua mari particularitati:
in primul rand eliminarea se face foarte aproape de sol, fapta care
duce la realizarea unor concentratii ridicate la inaltimi foarte mici,
chiar pentru gazele cu densitate mica si mare capacitate de difuziune in
atmosfera. In al doilea rand emisiile se fac pe intreaga suprafata
a localitatii, diferentele de concentratii depinzand de intensitatea traficului
si posibilitatile de ventilatie a strazii. Ca substante poluante, formate dintr-un
numar foarte mare (sute) de substante, pe primul rand se situeaza gazele
de esapament. Volumul, natura, si concentratia poluantilor emisi depind de tipul
de autovehicul, de natura combustibilului si de conditiile tehnice de functionare.
Dintre aceste substante poluante sunt demne de amintit particulele in
suspensie, dioxidul de sulf, plumbul, hidrocarburile poliaromatice, compusii
organici volatili (benzenul), azbestul, metanul si altele.
Los Angeles este o aglomerare urbana-suburbana cladita pe o coasta deluroasa,
avand in vecinatate la sud si la est Oceanul Pacific. Muntii se
intind la est si la nord; de asemenea la nord se gaseste San Fernando
Valley, o parte a orasului cu aproximativ o treime din populatia orasului. Los-Angeles-ul
face legatura intre regiunile sale prin intermediul unor mari autostrazi
de otel si beton, construite pentru transportul rapid, la mari viteze, dare
care este de obicei congestionat de trafic. Smogul produs de gazele de esapament
ale masinilor sau de alte surse este o problema continua a poluarii.
Eruptiile vulcanice genereaza produsi gazosi, lichizi si solizi care, schimba
local nu numai micro si mezorelieful zonei in care se manifesta, dar exercita
influente negative si asupra puritatii atmosferice. Cenusile vulcanice, impreuna
cu vaporii de apa, praful vulcanic si alte numeroase gaze, sunt suflate in
atmosfera, unde formeaza nori grosi, care pot pluti pana la mari distante
de locul de emitere. Timpul de remanenta in atmosfera a acestor suspensii
poate ajunge chiar la 1-2 ani. Unii cercetatori apreciaza ca, cea mai mare parte
a suspensiilor din atmosfera terestra provine din activitatea vulcanica. Aceste
pulberi se presupune ca au si influente asupra bilantului termic al atmosferei,
impiedicand dispersia energiei radiate de Pamant catre univers
si contribuind in acest fel, la accentuarea fenomenului de „efect
de sera”, produs de cresterea concentratiei de CO2 din atmosfera.
Furtunile de praf sunt si ele un important factor in poluarea aerului.
Terenurile afanate din regiunile de stepa, in perioadele lipsite
de precipitatii, pierd partea aeriana a vegetatiei si raman expuse actiunii
de eroziune a vantului. Vanturile continue, de durata, ridica de
pe sol o parte din particulele ce formeaza „scheletul mineral” si
le transforma in suspensii subaeriene, care sunt retinute in atmosfera
perioade lungi de timp. Depunerea acestor suspensii, ca urmare a procesului
de sedimentare sau a efectului de spalare exercitat de ploi, se poate produce
la mari distante fata de locul de unde au fost ridicate. Cercetari recente,
din satelit, au aratat ca eroziunea eoliana numai de pe continentul African
ajunge la 100-400 milioane tone/an. In acest context, se pare ca desertul
Sahara inainteaza in fiecare an cu 1.5 pana la 10 km. Furtuni
de praf se produc si in alte zone ale globului. Astfel, in mai 1934,
numai intr-o singura zi, un vant de o violenta neobisnuita a produs
un intens proces de eroziune eoliana pe teritoriile statelor Texas, Kansas,
Oklahoma si Colorado. Norii negrii, care cuprindeau circa 300 milioane de tone
de praf, dupa ce au parcurs 2/3 din teritoriul S.U.A., au intunecat Washington-ul
si New York-ul si s-au deplasat mai departe catre Atlantic. In 1928, la
26 si 27 aprilie, o furtuna a produs erodarea unui strat de sol cu o grosime
de 12 - 25 mm pe o suprafata de 400 000 km2, situata in zona precaspica.
Evaluarile facute cu acest prilej au aratat ca, numai pe teritoriul tarii noastre
s-au depus circa 148 milioane m3 de praf, din cantitatea totala ridicata.
Incendiile naturale, o importanta sursa de fum si cenusa, se produc atunci cand
umiditatea climatului scade natural sub pragul critic. Fenomenul este deosebit
de raspandit, mai ales in zona tropicala, desi, in general,
gradul de umiditate al padurilor din aceasta zona nu este de natura sa favorizeze
izbucnirea incendiului. La sfarsitul anului 1982 si inceputul anului
1983, pe insula Borneo a Indoneziei si Malayesiei au avut loc 7 incendii care
au mistuit circa 3,5 milioane hectare de paduri tropicale. In coasta de
Fildes, in 1983, focul a distrus circa 450 000 ha, iar in Ghana,
in timpul aceleiasi secete, a fost distrusa prin foc o mare suprafata
de paduri si circa 10% din plantatiile de cacao. In anii deosebit de secetosi,
chiar si in zonele temperate, se produc dese incendii ale padurilor. Astfel,
in 1992, dupa o succesiune de ani secetosi, au izbucnit incendii devastatoare
chiar si in padurile Frantei si ale Poloniei. Se pare ca situatia climatica
din deceniul 80 a extins mult suprafetele de paduri vulnerabile la incendii
pe intregul glob.
Activitatile „casnice” sunt, fie ca vrem, fie ca nu, o sursa de
poluare. Astazi, in multe tari in curs de dezvoltare, asa cum este
si tara noastra, lemnul de foc este la fel de vital ca si elementele, iar ca
pret, in unele locuri, are un ritm de crestere mai mare decat alimentele.
Cauza cresterii zi de zi a pretului este restrangerea suprafetelor de
padure. Multe tari care fusesera candva exportatoare de material lemnos,
au devenit importatoare, in masura in care nu s-au preocupat de
regenerarea fondului forestier. In S.U.A. si India se ard anul circa 130
milioane de tone de lemn de foc; in S.U.A. aceasta cantitate asigura doar
3% din consumul de energie, in timp ce in India, aceiasi cantitate
asigura 25% din consum. Deci, pentru tarile in curs de dezvoltare, lemnul
de foc constituie o necesitate legata de satisfacerea consumurilor energetice.
Dar nu numai pentru aceste tari consumul de lemn este o necesitate; tari ca
Suedia, Danemarca, Finlanda au ca obiectiv, in politica lor economica,
reducerea consumului de petrol si, in compensatie, cresterea contributiei
energetice a lemnului de foc. Chiar in S.U.A., acolo unde pretul altor
surse de energie a crescut considerabil, s-a produs o orientare spectaculoasa
catre folosirea lemnului. Se apreciaza, de exemplu, ca in aceasta tara,
dupa 1973, folosirea energiei obtinute din lemn, in sectorul casnic, a
sporit de doua ori. Vanzarile anuale de sobe, intre 1972 si 1979,
au sporit de noua ori, iar in 1981 s-au vandut pe teritoriul Statelor
Unite circa 2 milioane de sobe pentru incalzirea locuintelor cu lemne.
Fumul emis de sobele cu lemne are o culoare albastra fumurie si contine o cantitate
insemnata de materii organice, care se apreciaza ca pot fi cancerigene.
Dar in scopuri casnice nu se ard numai lemn, ci si cantitati enorme de
carbuni, petrol, si gaze naturale, din care rezulta de asemenea substante toxice.
Principalele substante poluante
Substantele poluante din atmosfera sunt substante gazoase, lichide sau solide,
care ii modifica compozitia.
Gazul carbonic(CO2) , numit stiintific dioxid de carbon, este cel mai important
din ciclul carbonului este inofensiv si aduce clorul pentru fotosinteza. CO2,
sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca undele scurte ale radiatiei solare
in atmosfera si absoarbe undele lungi ale radiatiilor Pamantului,
ceea ce provoaca o reancalzire a aerului, efectul de sera. Pe Venus, intr-o
atmosfera foarte bogata in CO2, temperatura atinge 470° C.
Bioxidul de carbon intalnit in atmosfera in proportie
de 0,03% nu produce tulburari manifestate decat in situatiile in
care este impiedicata trecerea gazului din sangele venos in
alveola pulmonara si eliminarea lui prin aerul expirat. De fapt fenomenele toxice
apar in momentul in care presiunea partiala a CO2 din aer creste
atat de mult incat impiedica eliminarea acestui catabolit.
Initial apare o crestere a CO2 din sange (hipercapnie) mai putin datorita
patrunderii lui din aerul exterior, cat datorita autointoxicarii organismului.
Pe masura ce creste concentratia in aerul atmosferic, intervine si solubilizarea
lui in plasma sanguina datorita presiunii partiale crescute; la autointoxicare
se asociaza intoxicatia exogena.
Primele tulburari apar in jurul concentratiei de 3% manifestata prin tulburari
respiratorii (accelerarea respiratiei), apare apoi cianoza, urmata de tulburari
respiratorii si circulatorii insotite de fenomene legate de dezechilibrul
acido-bazic.
Praful, cenusa si fumul au o proportie destul de mare in totalitatea poluantilor
care exista in atmosfera. „Praful provine din diviziunea materiei
fine in particule aproape coloidale de 10-100 nm. Fumul este un amestec
de particule solide si coloidale cu picaturi lichide. Sursele artificiale generatoare
de praf, cenusa si fum cuprind, in general, toate activitatile omenesti
bazate pe arderea combustibililor lichizi, solizi sau gazosi. O importanta sursa
industriala, in special de praf, o reprezinta industria materialelor de
constructie, care are la baza prelucrarea unor roci naturale (silicati, argile,
calcar, magnezit, ghips etc.). Din cadrul larg al industriei materialelor de
constructii se detaseaza, sub aspectul impactului exercitat asupra mediului
ambiant, industria cimentului. Materialele de baza, care intra in fabricarea
cimentului, sunt piatra calcaroasa amestecata cu magme sau cu argile. Sunt cunoscute
si aplicate doua procedee de fabricare: - procedeul uscat, in care materiile
prime sunt deshidratate, faramitate in mori speciale si trecute
apoi in cuptoare rotative lungi, unde sunt tratate la temperaturi inalte;
- procedeul umed, in care materiile prime se amesteca cu apa, apoi in
stare umeda se macina in mori speciale, dupa care, partea rezultata este
trecuta la randul ei in cuptoare rotative, unde procesul este acelasi
ca la procedeul uscat; Temperaturile din cuptoare determina mai intai
faramitarea materialului, cu formare de clincher iar apoi, prin macinare,
se obtin particule foarte fine, care constituie cimentul propriu-zis. Procesele
tehnologice descrise produc cantitati mari de praf, in toate verigile
lantului tehnologic: uscatoare, mori de materii prime, cuptoare, procese intermediare.
Din uscatoare se elimina in atmosfera aproximativ 10% din cantitatea introdusa,
in mori, 1-3% din cantitatea prelucrata, in cuptoarele rotative,
10%, iar in procesele intermediare, intre 2 si 4%. In total
se pierde intre 20 si 25% din materia prima prelucrata la procedeul uscat
si 10-45% la procedeul umed. Praful rezultat din industria cimentului este imprastiat
pana la distanta de peste 3 km fata de sursa, concentratia acestuia in
apropierea surselor, variind intre 500 si 2 000 t/km2/an. Fumul constituie
partea invizibila a substantelor ce se elimina prin cosurile intreprinderilor
industriale si este constituit din vapori de apa, gaze, produsi incomplet arsi
(carbune, hidrocarburi, gudroane etc.) si alte impuritati inglobate si
eliberate cu ocazia arderii. Fumul are o culoare albicioasa daca arderea este
completa. Culoarea neagra indica o ardere incompleta, datorita lipsei de aer,
precum si prezentei in cantitate mare a carbunelui si a funinginii. Culoarea
fumului rar poate fi roscata, cenusie sau bruna, dupa cum carbunele contine
fier, aluminiu sau mangan. Particulele de fum au dimensiuni submicronice (<0,075m).
Cenusa rezulta in exclusivitate din combustibili solizi. Proportia sa
variaza intre 5-15% la antracit (carbune superior, deci cu ardere mai
completa) si 40-50% la carbunii inferiori (lignit, turba, etc.). Cenusa se compune
din: - compusi minerali puternic inglobati in masa carbunelui. In
aceasta categorie sunt cuprinsi compusii de Si, Al, Fe, Ca, Mg si/sau S; - impuritati
(cenusa mecanica) provenite din roca in care se afla inglobat zacamantul.
Cenusa ramane in cea mai mare parte in focar si este indepartata
prin procedee mecanice sau hidraulice. Restul este antrenat spre cos de catre
puternicul curent de aer format in camera de ardere. In marile centrale
termoelectrice, la trecerea prin cos, cenusa este captata aproape in totalitate.”
Monoxidul de carbon(CO) este un gaz foarte periculos, ce are o pondere din ce
in ce mai mare printre poluantii devastatori. Toate materiile primare
energetice folosite pentru combustie contin carbon sub forma de combinatii chimice,
care se oxideaza, transformandu-se in gaz carbonic (CO2) sau in
oxid de carbon (CO) daca combustia este incompleta.
Monoxidul de carbon se formeaza in mod natural in metabolismul microorganismelor
si in cel al anumitor plante; este un compus al gazului natural. El se
raspandeste in atmosfera sau se formeaza in stratosfera sub
efectul razelor UV.
CO este produs in lant de decompozitie troposferica a metanului prin intermediul
radicalului OH.
O cantitate echivalenta de CO se formeaza prin actiunea omului in momentul
combustiei carbonului si hidrocarburilor. 67% din CO provine de la vehicule,
combustia nefiind completa decat daca motoarele merg in plina viteza.
Anumite plante cu flori, precum morcovul, pot fixa CO. Mari cantitati sunt fixate
in sol si sunt degradate de microorganisme. Cantitatile reziduale se ridica
in straturile mai inalte ale atmosferei.
CO este un gaz toxic pentru oameni si animale. El patrunde in organism
prin plamani si blocheaza fixarea oxigenului prin atomul central de Fe
al hemoglobinei (HbCO): puterea sa de fixare este de 240 de ori mai important
decat cel al oxigenului. Nivelul de otravire depinde de saturatia sanguina,
de cantitatea de CO din aer si volumul respirat.
Dioxidul de sulf (SO2), produs in principal de arderea carbunelui dar
prezent si in emisiile motoarelor diesel, se combina cu apa din atmosfera
si provoaca ploile acide care distrug vegetatia si cladirile.
Azotul; compusii azotului contribuie constant la poluarea atmosferei, bioxidul
de azot NO2 este unul din cei mai periculosi poluanti.
Sursa principala a acestui gaz o reprezinta motoarele cu ardere interna, in
special a automobilelor. NO2 se formeaza la temperatura ridicata din tevile
de esapament. Cantitati importante de NO2 dau nastere si la arderea carbunilor.
In afara de faptul ca NO2 este toxic ca atare la anumite concentratii,
el contribuie nemijlocit la formarea smogului - fotochimic, un produs complex
alcatuit din diversi compusi chimici si avand ca substrat fizic particule
de aerosoli (suspensii solide sau lichide din atmosfera).
Sub influenta razelor solare mai ales ultraviolete (UV) intre acesti compusi
se produc reactii secundare si tertiare din care iau nastere alte substante,
ca ozon, PAN, acroleina, formaldehida, peroxiacetilnitrati, etc. Dintre acestea
PAN si ozonul au efecte toxice deosebit de puternice.
Bioxidul de azot sub actiunea razelor UV reactioneaza si da oxid de azot si
oxigen atomic. O parte din acesta se combina cu oxidul de azot regenerand
NO2, proces ce duce la mentinerea NO2 in atmosfera. Alta parte a oxigenului
atomic se combina cu O2 si da ozonul, foarte reactiv si puternic oxidant. Ozonul
reactioneaza cu resturile de hidrocarburi care apoi se combina cu PAN. PAN are
puternice efecte toxice asupra plantelor, chiar la concentratii mici producand
necroze ale tesuturilor frunzelor, inhiba fotosinteza.
Efecte si fenomene rezultate in urma poluarii
1. Smogul
Ceata este formata din picaturi de marime variabila. Daca diametrul lor nu depaseste
10 mm. se numesc mist, in engleza (ceata fina), iar daca este mai mare,
se numesc fog (ceata deasa). Cuvantul smog este format pornind de la doua
cuvinte englezesti smoke si fog, deci smogul este un amestec de ceata solida
sau lichida si particule de fum formate cand umiditatea este crescuta,
iar aerul este atat de calm incat fumul si emanatiile se acumuleaza
langa sursele lor. Smogul se formeaza in arealele urbane, in
acele locuri in care exista un mare numar de automobile, cand dioxidul
de azot este descompus de razele solare, eliberandu-se ozonul, aldehide
ai cetone. Smogul poate cauza severe probleme medicale. Smogul reduce vizibilitatea
naturala si adesea irita ochii si caile respiratorii, si se stie ca este cauza
a mii de decese anual. In asezarile urbane cu densitate crescuta, rata
mortalitatii poate sa creasca in mod considerabil in timpul perioadelor
prelungite de expunere la smog, mai ales cand procesul de inversie termica
realizeaza un plafon de smog deasupra orasului.
Smogul fotochimic este o ceata toxica produsa prin interactia chimica intre
emisiile poluante si radiatiile solare. Cel mai intalnit produs
al acestei reactii este ozonul. In timpul orelor de varf in
zonele urbane concentratia atmosferica de oxizi de azot si hidrocarburi creste
rapid pe masura ce aceste substante sunt emise de automobile sau de alte vehicule.
In acelasi timp cantitatea de dioxid de azot din atmosfera scade datorita
faptului ca lumina solara cauzeaza descompunerea acestuia in oxid de azot
si atomi de oxigen. Atomii de oxigen combinati cu oxigenul molecular formeaza
ozonul. Hidrocarburile se oxideaza prin reactia cu O2, si reactioneaza cu oxidul
de azot pentru a produce dioxidul de azot. Pe masura ce se apropie mijlocul
zilei, concentratia de ozon devine maxima, cuplat cu un minimum de oxid de azot.
Aceasta combinatie produce un nor toxic de culoare galbuie cunoscut drept smog
fotochimic. Smogul apare adesea in zonele oraselor de coasta si este o
adevarata problema a poluarii aerului in mari orase precum Atena, Los
Angeles, Tokyo.
Tokyo este capitala si cel mai mare oras al Japoniei, precum si unul dintre
cele mai populate orase ale lumii, dupa statisticile din anul 1993, metropola
insumand 11 631 901 de persoane. Orasul este centrul cultural, economic
si industrial al Japoniei. Industria este concentrata in zona Golfului
Tokyo, extinzandu-se spre Yokohama, producand aproape o cincime
din totalul de produse economice, acestea cuprinzand: industria grea (cu
mai mult de doua treimi din total), si industria usoara, care este foarte diversificata:
produse alimentare, textile, produse electronice si optice, masini, chimicale,
etc. Aceasta vasta dezvoltare economica implica si un grad ridicat al poluarii,
datorat emanarii de substante nocive in atmosfera in urma proceselor
de productie. De asemenea, numarul mare de autovehicule contribuie la cresterea
cantitatii de noxe din atmosfera. Pentru a se reduce gradul de poluare, autoritatile
locale incurajeaza folosirea transportului in comun, cum sunt metrourile
si trenurile de mare viteza, care fac legatura dintre diferitele parti ale orasului.
De asemenea, se recurge la modernizarea sistemului de sosele pentru a se evita
aglomerarile si blocajele rutiere. Totusi mai sunt prezente probleme in
traficul rutier in anumite zone ale metropolei.
Mexico City este capitala statului Mexic, fiind cel mai mare oras al acestei
tari. Este, totodata, si cel mai oras al emisferei vestice si reprezinta centrul
cultural, economic si politic al tarii, avand o populatie de 8 236 960
de locuitori, conform statisticilor facute in anul 1990. In acest
oras se produce aproximativ o jumatate din productia economica a Mexicului,
aceasta fiind reprezentata de: industria textila, chimica si farmaceutica, electrica
si electrotehnica, precum si o dezvoltata industrie; aditional la acestea se
mai dezvolta si industria usoara, industria alimentara si cea textila.
2. Ploaia acida
Ploaia acida este un tip de poluare atmosferica, formata cand oxizii de
sulf si cei de azot se combina cu vaporii de apa din atmosfera, rezultand
acizi sulfurici si acizi azotici, care pot fi transportati la distante mari
de locul originar producerii, si care pot precipita sub forma de ploaie. Ploaia
acida este in prezent un important subiect de controversa datorita actiunii
sale pe areale largi si posibilitatii de a se raspandi si in alte
zone decat cele initiale formarii. Intre interactiunile sale daunatoare
se numara: erodarea structurilor, distrugerea culturilor agricole si a plantatiilor
forestiere, amenintarea speciilor de animale terestre dar si acvatice, deoarece
putine specii pot rezista unor astfel de conditii, deci in general distrugerea
ecosistemelor.
Problema poluarii acide isi are inceputurile in timpul Revolutiei
Industriale, si efectele acesteia continua sa creasca din ce in ce mai mult.
Severitatea efectelor poluarii acide a fost de mult recunoscuta pe plan local,
exemplificata fiind de smog-urile acide din zonele puternic industrializate,
dar problema s-a ridicat si in plan global. Oricum, efectele distructive pe
areale in continua crestere a ploii acide au crescut mai mult in
ultimele decenii. Zona care a primit o atentie deosebita din punct de vedere
al studierii sale, o reprezinta Europa nord-vestica. In 1984, de exemplu, raporturi
privind mediul ambiant indica faptul ca aproape o jumatate din masa forestiera
a Padurii Negre din Germania, a fost afectata de ploi acide. Nord-estul Statelor
Unite si estul Canadei au fost de asemenea afectate in special de aceasta
forma de poluare.
Emisiile industriale au fost invinuite ca fiind cauza majora a formarii
ploii acide. Datorita faptului ca reactiile chimice ce decurg in cadrul
formarii ploii acide sunt complexe si inca putin intelese, industriile
au tendinta sa ia masuri impotriva ridicarii gradului de poluare a acestora,
si de asemenea s-a incercat strangerea fondurilor necesare studiilor
fenomenului, fonduri pe care guvernele statelor in cauza si-au asumat
raspunderea sa le suporte. Astfel de studii eliberate de guvernul Statelor Unite
in anii ’80, implica industria ca fiind principala sursa poluanta ce ajuta
la formarea ploii acide in estul Statelor Unite si Canada. In 1988
o parte a Natiunilor Unite, Statele Unite ale Americii si alte 24 de natiuni
au ratificat un protocol ce obliga stoparea ratei de emisie in atmosfera
a oxizilor de azot, la nivelul celei din 1987. Amendamentele din 1990 la Actul
privind reducerea poluarii atmosferice, act ce a fost semnat inca din
1967, pun in vigoare reguli stricte in vederea reducerii emisiilor
de dioxid de sulf din cadrul uzinelor energetice, in jurul a 10 milioane
de tone pe an pana pe data de 1 Ianuarie,2000. Aceasta cifra reprezinta
aproape jumatate din totalul emisiilor din anul 1990.
Studii publicate in 1996 sugereaza faptul ca padurile si solul forestier sunt
cu mult mai afectate de ploaia acida decat se credea prin anii ’80,
si redresarea efectelor este foarte lenta. In lumina acestor informatii,
multi cercetatori cred ca amendamentele din 1990 in vederea reducerii
poluarii si a purificari aerului, nu vor fi suficiente pentru a proteja lacurile
si solurile forestiere de viitoarele ploi acide.
3. Ozonul (O3)
Ozonul (03) este un gaz avand molecula formata din trei atomi de oxigen.
Este situat in straturile superioare ale atmosferei la altitudine peste
10-50 km, avand o concentratie maxima la circa 30 km. Se estimeaza ca
la ora actuala exista circa 3 miliarde de tone de ozon. Daca tot ozonul ar fi
concentrat in forma pura atunci ar avea un strat in jurul pamantului
doar de 3 mm.
Misiunea principala a ozonului in straturile superioare ale atmosferei
este de a proteja Terra de razele ulrtavilolete ale soarelui. De-a lungul timpului
viata vegetala de pe pamant s-a adaptat la un anumit nivel de radiatii
UV. Sporirea cantitatii de radiatie poate provoca distrugerea treptata a lumii
vii.
Stratul de ozon este o regiune a atmosferei de la 19 pana la 48 km altitudine.
Concentratia maxima de ozon de pana la 10 parti pe milion are loc in
stratul de ozon. Asadar ozonul se formeaza prin actiunea razelor solare asupra
oxigenului. Aceasta actiune are loc de cateva milioane de ani, dar compusii
naturali de azot din atmosfera se pare ca au mentinut concentratia de ozon la
un nivel stabil. In straturile de jos ale atmosferei ozonul are un rol
distrugator, el ataca celulele plantelor prin inhibitia fotosintezei, intensifica
procesele nocive ale smogului. Concentratii ridicate la nivelul solului sunt
periculoase si pot provoca boli pulmonare. Cu toate acestea insa, datorita
faptului ca stratul de ozon din atmosfera protejeaza viata pe Pamant de
radiatiile solare, acesta este de o importanta critica.
De aceea, in anul l985 oamenii de stiinta au publicat un raport in
care se mentiona ca incepand din anii ’70, produsele chimice
numite cloro-fluoro-carburi folosite indelung ca refrigerenti si in
spray-urile cu aerosoli sunt o posibila amenintare a stratului de ozon. Eliberate
in atmosfera, aceste chimicale se ridica si sunt descompuse de lumina
solara, clorul reactionand si distrugand moleculele de ozon - pana
la 100.000 de molecule de ozon la o singura molecula de C.F.C. O cauza majora
a disparitiei ozonului conform parerii multor specialisti se considera rachetele
cosmice; de exemplu o racheta cosmica cu utilizare multipla ( gen Shuttle) elimina
pana la 190 tone de clorura de hidrogen, distrugator activ al statului
de ozon. Un aport deosebit in nimicirea ozonului o are si aviatia supersonica.
Gazele avioanelor contin oxizi ai azotului. Din aceasta cauza folosirea acestor
tipuri de compusi chimici a fost partial interzisa in Statele Unite si
nu numai. Alte chimicale, ca de exemplu halocarburile bromurate ca si oxizii
de azot din ingrasaminte, pot de asemenea ataca stratul de ozon. Distrugerea
stratului de ozon ar putea cauza cresterea numarului de cancer de piele si a
cataractelor, distrugerea de anumite culturi, a planctonului si cresterea cantitatii
de dioxid de carbon datorita scaderii vegetatiei.
Incepand din anii ’70 cercetatorii stiintifici care lucrau
in Antarctica au detectat o pierdere periodica a stratului de ozon din atmosfera.
Studiile conduse cu baloane de inalta altitudine si sateliti meteorologici
indica faptul ca procentul total de ozon de deasupra zonei Antarctice este in
declin. Zborurile pe deasupra regiunilor Arctice au descoperit o problema asemanatoare.
In 1988 suprafata gaurii de ozon de asupra Antarctidei avea 10 milioane de km2.
Gauri ale stratului de ozon s-au observat si deasupra altor regiuni. In
ultimii ani nivelul de ozon de deasupra emisferei de nord s-a redus cu circa
10%.
Influenta radiatiei UV asupra organismului uman este bine studiata. Reducerea
nivelului de ozon cu un procent duce la aparitia a peste 10 000 cazuri de cancer
al pielii.
Subtierea stratului de ozon pune in pericol existenta omenirii ca atare.
De aceea in 1985 a fost format - Comitetul de Coordonare pentru protectia
stratului de ozon. Au fost luate masuri drastice, pana la interzicerea
folosirii freonului si a altor agenti. Masurile intreprinse au permis
incetinirea ritmului de progresare a gaurilor de ozon, dar nu au oprit
definitiv procesul.
4. Efectul de sera
Gazul carbonic cel mai important din ciclul carbonului este inofensiv si aduce
carbonul pentru fotosinteza. CO2, sub forma de vapori de apa, lasa sa treaca
undele scurte ale radiatiei solare in atmosfera si absoarbe undele lungi
ale radiatiilor Pamantului, ceea ce provoaca o reancalzire
a aerului, efectul de sera. Cresterea pe scara mondiala a consumului de petrol
si carbune inca din anii ’40 au condus la cresteri substantiale
de dioxid de carbon. Efectul de sera ce rezulta din aceasta crestere de CO2
, ce permite energiei solare sa patrunda in atmosfera dar reduce reemisia
de raze infrarosii de la nivelul Pamantului, poate influenta tendinta
de incalzire a atmosferei, si poate afecta climatul global. Pe Venus,
intr-o atmosfera foarte bogata in CO2, temperatura atinge 470°
C.
Principalii poluanti care produc efectul de sera si care sunt emisi in
mare parte de autovehicule sunt dioxidul de carbon (CO2), oxidul azotos (N2O),
metanul (NH4) alaturi de alti compusi chimici care provin din alte surse, in
special industriale
Consecintele cele mai importante vor fi transferurile zonelor climatice cu largirea
regiunilor aride, restrangerea zonelor subtropicale cu ploi hibernale
si reducerea precipitatiilor in latitudinile mediane cu consecinte catastrofice
pentru aprovizionarea cu apa a tarilor industrializate.
Rezultatul efectului de sera este cresterea temperaturii planetei care duce
la schimbari climatice si de relief, datorita in primul rand topirii
calotelor glaciare de la poli.
O posibila marire a paturii de nori sau o marire a absorbtiei excesului de CO2
de catre Oceanul Planetar, ar putea stopa partial efectul de sera, inainte
ca el sa ajunga in stadiul de topire a calotei glaciare. Oricum, rapoarte
de cercetare ale SUA, eliberate in anii ’80 indica faptul ca efectul
de sera este in crestere si ca natiunile lumii ar trebui sa faca ceva
in aceasta privinta.
Inventarul zonelor critice sub aspectul starii mediului in Romania.
Inventarul zonelor critice sub aspectul starii mediului in Romania
si zonele critice din Romania sub aspectul poluarii atmosferice, poluarii
apelor si poluarii solurilor:
Zone critice sub aspectul poluarii atmosferice:
-Copsa Mica, Zlatna, Baia Mare - zone poluate in special cu metale grele
(cupru, plumb, cadmiu), dioxid de sulf si pulberi in suspensie proveniti
din industria metalurgica neferoasa;
-Hunedoara, Calan, Galati - zone poluate in special cu oxizi de fier,
metale neferoase si pulberi sedimentabile provenite din siderurgie;
-Ramnicu Valcea, Onesti, Savinesti, Stolnicei, Ploiesti - zone poluate
in special cu acid clorhidric, clor si compusi organici volatili proveniti
din industria chimica si petrochimica;
Targu Mures - zona poluata in special cu amoniac si oxizi de azot
proveniti din industria de ingrasaminte chimice;
-Braila, Suceava, Dej, Savinesti, Borzesti - zone poluate in special cu
dioxid de sulf, sulfura de carbon, hidrogen sulfurat, mercaptan, provenite din
industria de celuloza, hartie si fibre sintetice.
Obiective industriale a caror activitate determina frecvente depasiri ale concentratiilor
maxim admise la indicatorii de calitate ai atmosferei: Bucuresti - Automatica,
Acumulatorul, Platforma chimica Dudesti, Faur, Griro, Aeroport; Ploiesti - Petrotel,
Astra, Derolever, Vega; Brasov - Sofert; Bacau - CCH Letea; Turda - Cimentul,
UCT Turda; Baia Mare - Phoenix, Romplumb; Craiova - SC Doljchim, CET Isalnita;
Neamt - Pergodur; Constanta-Oil Terminal; Cluj - Terapia; Zlatna - Ampellum;
Hunedoara - Siderurgica; Oradea - Sinteza; Pitesti - Arpechim; Tirgu Jiu - Romcin;
Braila - Celhart Chiscani; Calarasi - Siderca; Galati - Sidex; Giurgiu - Verachim;
Ramnicu Valcea - Oltchim; Resita - Combinatul Siderurgic; Copsa
Mica - Sometra; Slatina - Platforma Industriala Slatina; Slobozia - Amonil;
Suceava- Ambro; Targoviste - COS; Targu Mures - Azomures; Timisoara
- Solventul; Vaslui - Moldosin; Popesti Leordeni - Danubiana; Brazi - Petrobrazi;
Onesti - Carom; Borzesti - Chimcomplex; Codlea - Colorom; Fagaras - Nitramonia;
Bizac - Moldocim; Savinesti - Platforma Chimica Savinesti; Tasca - Fabrica de
Ciment; Navodari - Petromidia; Medgidia - Romcim; Ocna Mures - UPS; Paroseni
- Renel FE Paroseni; Ales Chistag - Romcim; Campulung Muscel - Aro; Rovinari
- CET Rovinari”
Poluarea si sanatatea
Actiunea poluarii aerului asupra sanatatii populatiei
In cursul unui act respirator, omul in repaus trece prin plamani
o cantitate de 500 cm3 de aer, volum care creste mult in cazul efectuarii
unui efort fizic, fiind direct proportional cu acest efort. In 24 ore
in mediu omul respira circa 15-25 m3 de aer. Luand comparativ cu
consumul de alimente si apa, in timp de 24 ore, omul inhaleaza in
medie 15 kg de aer in timp ce consumul de apa nu depaseste de obicei 2,5
kg, iar cel de alimente 1,5 kg. Rezulta din aceste date importanta pentru sanatate
a compozitiei aerului atmosferic, la care se adauga si faptul ca bariera pulmonara
retine numai in mica masura substantele patrunse pana la nivelul
alveolei, odata cu aerul inspirat.
Din punct de vedere al igienei, aerul influenteaza sanatatea atat prin
compozitia sa chimica, cat si prin proprietatile sale fizice (temperatura,
umiditate, curenti de aer, radiatii, presiune).
In ceea ce priveste compozitia chimica distingem influenta exercitata
asupra sanatatii de variatii in concentratia componentilor normali, cat
si actiunea pe care o exercita prezenta in aer a unor compusi straini.
Efectele directe sunt reprezentate de modificarile care apar in starea
de sanatate a populatiei ca urmare a expunerii la agenti poluanti. Aceste modificari
se pot traduce in ordinea gravitatii prin: cresterea mortalitatii, cresterea
morbiditatii, aparitia unor simptome sau modificarii fizio-patologice, aparitia
unor modificari fiziologice directe si/sau incarcarea organismului cu
agentul sau agentii poluanti.
Efectele de lunga durata sunt caracterizate prin aparitia unor fenomene patologice
in urma expunerii prelungite la poluantii atmosferici. Aceste efecte pot
fi rezultatul acumularii poluantilor in organism, in situatia poluantilor
cumulativi (Pb, F etc.), pana cand incarcarea atinge pragul
toxic. De asemenea modificarile patologice pot fi determinate de impactul repetat
al agentului nociv asupra anumitor organe sau sisteme. Efectele de lunga durata
apar dupa intervale lungi de timp de expunere care pot fi de ani sau chiar de
zeci de ani. Manifestarile patologice pot imbraca aspecte specifice poluantilor
(intoxicatii cronice, fenomene algerice, efecte carcinogene, mutagene si teratogene)
sau pot fi caracterizate prin aparitia unor imbolnaviri cu etimologie
multipla, in care poluantii sa reprezinte unul dintre agentii etimologici
determinanti sau agravanti (boli respiratorii acute si cronice, anemii etc.).
Poluantii iritanti realizeaza efecte iritative asupra mucoasei oculare si indeosebi
asupra aparatului respirator. In aceasta grupa intra pulberile netoxice,
precum si o suma de gaze si vapori ca bioxidul de sulf, bioxidul de azot, ozonul
si substantele oxidante, clorul, amoniacul etc. Poluarea iritanta constitue
cea mai raspandita dintre tipurile de poluare, rezultand in
primul rand din procesele de ardere a combustibilului, dar si de celelalte
surse de poluari.
Poluantii fibrozanti produc modificari fibroase la nivelul aparatului respirator.
Printre cei mai raspanditi sunt bioxidul de siliciu, azbestul, si oxizii
de fier, la care se adauga compusii de cobalt, bariu etc. Sunt mult mai agresivi
in mediul industrial unde determina imbolnaviri specifice care sunt
exceptionale in conditii de poluare a aerului. Totusi poluarea intensa
cu pulberi poate duce la modificari fibroase pulmonare.
Poluantii alergenici din atmosfera sunt cunoscuti de multa vreme. Indeosebi
este cazul poluantilor naturali (polen, fungi, insecte) precum si a prafului
din casa, responsabili de un numar foarte mare de alergii respiratorii sau cutanate.
Pe langa acestea se adauga poluantii proveniti din surse artificiale -
in special industriale - care pot emite in atmosfera o suma de alergeni
completi sau incompleti. Pe primul loc din acest punct de vedere, se gaseste
industria chimica (industria maselor plastice, industria farmaceutica, fabricile
de insecticide etc.). Sunt semnalate si situatii cu aparitia unor fenomene alergice
in masa, ca cel de la New Orleans din 1958 in care alergenul a fost
identificat in praful provenit de la deseuri industriale depuse in
holde.
Poluanti cancerigeni. Exista foarte dificultati in estimarea rolului poluantilor
atmosferici ca factori etiologici ai cancerului. Totusi cresterea frecventei
cancerului indeosebi in mediul urban, a impus luarea in considerare
si a poluantilor atmosferici ca agenti cauzali posibili, cu atat mai mult
cu cat in zonele poluate au fost identificate in aer substante
cert carcinogene. Putem clasifica substantele cancerigene prezente in
aer in substante organice si substante anorganice.
Dintre poluantii organici cancerigeni din aer, cei mai raspanditi sunt
hidrocarburile policiclice aromatice ca enzopiren, benzontracen, benzofluoranten
etc. Cel mai raspandit este benzoopirenul, provenind din procese de combustie
atat fixe cat si mobile. Ia nastere in timpul arderii, se
volatilizeaza la temperatura ridicata si condenseaza rapid pe elementele in
suspensie. Substanta cancerigena este cunoscuta de multa vreme, iar prezenta
in aer indica un risc crescut de cancer pulmonar. Efecte cancerigene se
atribuie si insecticidelor organoclorurate precum si unor monomeri folositi
la fabricarea maselor practice.
Mai sunt incriminati ca agenti cancerigeni dibenzacridina, epoxizii, precum
si nitrosaminele in aer putand fi prezenti precursorii acestora
(nitritii si aminele secundare).
Dintre poluantii cancerigeni anorganici mentionam azbestul, arsenul, cromul,
cobaltul, beriliul, nichelul si seleniul. Mai frecvent intalnita
in mediul industrial, prezenta lor in aer a fost semnalata si in
zonele din apropierea industriilor.
Un aspect deosebit il prezinta azbestul, mai periculos decat se
presupunea cu cativa ani in urma si a carui prezenta a fost demonstrata
atat in atmosfera urbana cit si in plamanii (corpi azbestizici
pulmonari) unui procent apreciabil din populatia urbana neexpusa profesional.
Meteorologia si efectele asupra sanatatii
Produsele concentrate poluante sunt reduse chimic de amestecurile moleculare
din atmosfera, ce depind de conditiile atmosferice, ca de exemplu temperatura,
viteza vantului si miscarile sistemelor depresionare care interactioneaza
cu topografia locala, modeland muntii si vaile. In mod normal, temperatura
descreste odata cu cresterea altitudinii. Dar cand o patura atmosferica
de aer rece se pozitioneaza sub o patura de aer mai cald, producandu-se
o inversiune termica, amestecurile chimice atmosferice intre componentele
atmosferice si poluanti sunt incetinite, la fel ca si procesele reducatoare,
iar poluantii se pot acumula la altitudini joase, aproape de nivelul solului.
Aceste inversiuni termice pot surveni sub un front atmosferic stationar de presiune
ridicata cuplat cu viteze scazute ale vantului.
Perioade de numai trei zile cu astfel de conditii pot duce la aparitia unor
concentratii periculoase de materiale poluante, in arealele in care
exista un grad ridicat de poluare si, in conditii severe pot rezulta maladii
sau chiar moartea.. Severe cazuri de poluare in Londra au luat intre
3500 si 4000 de vieti in 1952 si alte 700 in 1962. Degajari de izocianat
de metil in aer in timpul unei inversiune termica a cauzat dezastrul
din India, din Decembrie 1984, cand s-au produs peste 3300 de decese si
alte 20.000 de imbolnaviri.
Cei mai expusi pericolului unei imbolnaviri din cauza poluarii sunt cei
foarte tineri, batranii, fumatorii, cei care muncesc intr-un mediu
in care sunt expusi direct la materialele poluante, si mai ales persoanele
cu afectiuni cardiace sau pulmonare. Alte efecte negative ale poluarii sunt
deteriorarea culturilor agricole si chiar imbolnavirea animalelor. Primele
efecte vizibile ale poluarii sunt cele estetice care nu sunt neaparat periculoase
si care includ scaderea vizibilitatii datorita acumularilor de particule pe
praf aflate in suspensie in aer, mirosul urat produs de hidrogenul
sulforos emanat din fabricile de celuloza si hartie etc.
Poluare: combatere
Colapsul global al mediului inconjurator este inevitabil. Statele dezvoltate
ar trebui sa lucreze alaturi de statele in curs de dezvoltare pentru a
se sigura faptul ca economiile acestor tari nu contribuie la accentuarea problemelor
legate de poluare. Politicienii din zilele noastre ar trebui sa se gandeasca
mai degraba la sustinerea programelor de reducere a poluarii decat la
o extindere cat mai mare a industrializarii. Strategiile de conservare
a mediului ar trebui sa fie acceptate pe scara mondiala, si oamenii ar trebui
sa inceapa sa se gandeasca la reducerea considerabila a consumului
energetic fara a se sacrifica insa confortul. Cu alte cuvinte, avand
la dispozitie tehnologia actuala, distrugerea globala a mediului inconjurator
ar putea fi stopata.
Controlarea poluarii atmosferice
Cele mai sensibile strategii de control ale poluarii atmosferice implica metode
ce reduc, colecteaza, capteaza sau retin poluanti inainte ca ei sa intre
in atmosfera. Din punct de vedere ecologic, reducand emisiile poluante
cu o marire a randamentului energetic si prin masuri de conservare, precum arderea
de mai putin combustibil este strategia preferata. Influentand oamenii
sa foloseasca transportul in comun in locul autovehiculelor personale
ajuta de asemenea la imbunatatirea calitatii aerului urban.
Potentiali poluanti pot exista in materialele ce intra in procese
chimice sau in procese de combustie (ca de exemplu plumbul din benzina).
Metode de controlare a poluarii atmosferice includ si indepartarea materialelor
poluante direct din produsul brut, inainte ca acesta sa fie folosit, sau
imediat dupa ce s-a format, dar si alterarea proceselor chimice ce duc l-a obtinerea
produsului finit, astfel incat produsii poluanti sa nu se formeze
sau sa se formeze la nivele scazute. Reducerea emisiilor de gaze din arderea
combustibililor folositi de catre automobile este posibila si prin realizarea
unei combustii cat mai complete a carburantului sau prin recircularea
gazelor provenite de la rezervor, carburator si motor, dar si prin descompunerea
gazelor in elemente putin poluante cu ajutorul proceselor catalitice.
Poluantii industriali pot fi la randul lor captati in filtre, precipitatori
electrostatici.
Actiuni guvernamentale
Diferite tari au impus standarde in legislatie cu privire la nivelele
de concentratie ce se cred a fi suficient de scazute pentru a proteja sanatatea
publica. Standardele privind sursele de emisie au de asemenea specificate limitele
de emisie a substantelor poluante in atmosfera astfel incat
standardele de calitate ale aerului sa fie atinse. Cu toate acestea insa,
natura problemei necesita implementarea tratatelor internationale ale mediului,
si pana in acest moment 49 de tari au aprobat in Martie 1985
conventia Natiunilor Unite cu privire la stratul de ozon. “Protocolul
de la Montreal”, ata cum a fost numita aceasta conventie renegociata in
1990 apela la indepartarea anumitor clorocarburi si fluorocarburi pana
la sfarsitul secolului si asigura ajutor in vederea dezvoltarii
tarilor in realizarea acestor tranzitii. in plus, mai multe tratate
internationale au fost semnate in scopul reducerii incidentei ploii acide.
In Statele Unite, Actul Aerului Curat din 1967, asa cum a fost amendat in
1970, 1977 si 1990 este baza legala a controlarii poluarii atmosferice. Agentia
de Protectie a Mediului are ca responsabilitate primara indeplinirea cererilor
acestui act, care specifica sa se stabileasca standarde privind calitatea aerului
in cazul diferitelor substante. Actul a fost de asemenea destinat prevenirii
deteriorarii calitatii aerului in arealele unde aerul este in prezent
mai curat decat impun standardele. Amendamentele din 1990 identifica ozonul,
monoxidul de carbon, ploaia acida si noxele atmosferice ca fiind cele mai grave
probleme ale poluarii aerului.
Ce am putea face pentru mediul inconjurator
Am putea stopa criza energetica folosind energia intr-un mod rational.
Cateva din lucrurile pe care le-ar putea face pentru a salva energie sunt:
Folosirea mai rara a automobilelor: mersul, ciclismul, sau transporturile publice.
Evitarea cumpararii bunurilor care sunt impachetate excesiv. Este necesara
energie pentru a confectiona ambalajele, dar si de a le recicla.
Evitarea pierderilor: redu ceea ce folosesti, refoloseste lucrurile in
loc sa cumperi altele noi, repara obiectele stricate in loc sa le arunci,
si recicleaza cat mai mult posibil. Afla ce facilitati de reciclare sunt
disponibile in zona ta. Incearca sa nu arunci lucrurile daca acestea
ar mai putea avea o alta folosinta.
Izoleaza-ti casa: cauta crapaturile din usi, ferestre, si asigura-te ca podul
este suficient izolat pentru a pastra caldura casei.
Foloseste aparatura electrica casnica care nu consuma multa energie: cand
cumperi noi aparate electrocasnice intreaba care modele consuma mai putina
energie. Foloseste becuri cu un consum scazut de energie si baterii reincarcabile.
Economiseste apa: este necesara o mare cantitate de energie pentru a purifica
apa. Un robinet stricat poate consuma aproximativ 30 de litri de apa pe zi.
Invata cat mai mult posibil despre problemele energetice ale Pamantului
si cauzele ce le determina. Afla daca sunt grupari ecologice in zona ta
care te-ar putea informa.
