Maduva spinarii si-a pastrat organizarea metamerica fiind alcatuita din mai
multe segmente suprapuse, fiecare dintre ele inervand schematic un teritoriu
cutanat (dermatomer), muscular (miomer) si visceral. Macroscopic metameria este
indicata de locul de origine in succesiune regulata, al perechilor de
nervi spinali. Toate neuromerele functioneaza ca un tot sub actiunea coordonatoare
si controlul centrilor superiori.
Asezare si raporturi. Adapostita in canalul vertebral, maduva spinarii
are ca limita superioara un plan orizontal care trece pe marginea superioara
a arcului posterior al atlasului, iar ca limita inferioara un plan orizontal
care trece prin discul separator dintre prima si a doua vertebra lombara. Lungimea
ei este in medie de 43 cm la femeie si 45 cm la barbat. Maduva nu ocupa
in intregime lungimea si largimea canalului vertebral. In
largime maduva este separata de peretii ososi ai canalului printr-un spatiu
perimedular, impartit prin prezenta membranelor medulare de invelis,
meningele, intr-un spatiu epidural (cavum epidurale) cuprins intre peretele
osos si dura mater, un spatiu subdura; virtual situat intre dura mater
si arahnoida si un spatiu subcrahnoidian (cavum subarachnoideale) cuprins intre
arahnoida si pia mater in care se gaseste lichidul cerebrospinal (liquor
cerebrospinalis). In lungime, din cauza ca maduva se termina la nivelul
L2, nu exista o corespondenta intre segmentele medulare si cele ale coloanei
vertebrale: maduva cervicala (pars cervicalis) se intinde pana la
vertebra C6, maduva toracica (pars thoracica) pana la T9, maduva lombara
(pars lumbalisj pana la vertebra T11, iar maduva sacro-coccigiana pana
la L2. Ca o consecinta, radacinile nervilor spinali care se indreapta
spre orificiile intervertebrale pentru a parasi canalul vertebral iau o directie
cu atat mai oblica caudal cu cit distanta dintre neuromerul de origine
si orificiul intervertebral de acelasi numar, este mai mare. Astfel, in
regiunea cervicala inferioara diferenta este de doua vertebre, in regiunea
toracica superioara de trei vertebre, in regiunea toracica inferioara
de patru vertebre, in regiunea lombara inferioara de cinci vertebre, iar
in regiunea coccigiana de 11 vertebre. Asa se explica de ce incepand
din regiunea toracica inferioara radacinile devin din ce in ce mai lungi,
distanta intre originile lor foarte mica si de ce sint nevoite sa se apropie
una de alta de asa maniera incit ajung sa acopere si sa ascunda conul medular
si filum terminale, luand dispozitia numita in "coada de cal".
Configuratia externa. Maduva are infatisarea unui cilindru plin, usor
turtit in sens anteroposterior. In dreptul regiunilor cervicala
intre C3-4-D1-2 si lombara intre D10-L1, maduva prezinta doua regiuni
mai voluminoase, intumescenta cervicala (intumescentia cervicalis) si infumescenta
lombara (intumescentia lumbalis), ce corespund radacinilor membrelor si plexurilor
brahial si lombar. Intumescenta lombara se termina cu conul medular (conus medullaris)
continuat cu filum terminale, segment rudimentar al maduvei. Filum terminale
prezinta un segment superior inconjurat de cele trei membrane meningeale,
avand pe fata laterala cateva fascicule de fibre nervoase, care
probabil reprezinta radacinile nervilor coccigieni 2 si 3 si un segment inferior
fuzionat cu dura mater ce se intinde pana pe fata dorsala a primei
vertebre coccigiene. Canalul centrnl (canalis centralis) medular se continua
in filum terminale pe o distanta de 5-6 mm, apoi se dilata formand
ventriculul terminal (ventriculus terminalis). m5m5mu
Fata anterioaraa maduvei prezinta pe linia mediana un sant larg si adanc,
fisura mediana (fissura mediana), in profunzimea caruia se vede comisura
alba (commissura alba). In aceasta fisura, intr-o pasla de
tesut conjunctiv pial (linea splendens), se gasesc arterele perforante, ramuri
ale arterei spinale anterioare. De o parte si de alta a fisurii se gasesc cordoanele
anterioare medulare drept si stang (funiculus anterior), ce se intind
lateral pana la santul lateral ventral, locul de emergenta a radacinilor
anterioare ale nervilor spinali.
Fata posterioara prezinta pe linia mediana un sant putin adanc, santul
median posterior (sulcus medianus sive posterior) si lateral de acesta, de fiecare
parte, cate un cordon posterior (funiculus posterior) ce se intinde
pana la santul lateral posterior (sulcus lateralis posterior), locul de
intrare a radacinilor posterioare ale nervilor spinali. In regiunea cervicala
a maduvei, fiecare funicul posterior este divizat prin prezenta unui sant intermediar
(sulcus intermedius posterior) in doua fascicule. Intre santul lateral
anterior si cel lateral posterior se gaseste cordonul lateral (funitulus lateralis).
Configuratia interna. La interior maduva spinarii este alcatuita din substanta
alba (substantia alba), periferica, ce inconjoara substanta cenusie (substantia
grisea), centrala.
Substanta a1ba formata numai din axoni si glie interfasciculara corespunde fasciculelor
ascendente situate in general periferic, celor descendente situate intermediar
si celor de asociatie, asezate profund langa substanta cenusie. Periferic
este delimitata de membrana limitanta superficiala de natura gliala, originea
septului median posterior, rafeu nevroglic ce separa cele 2 cordoane posterioare
ajungand pana la substanta cenusie, si a unor prelungiri intinse
de-a lungul vaselor intramedulare. Intre vase si aceste prelungiri exista
spatii perivasculare ce comunica cu spatiul subarahnoidian. Prezenta septului
median posterior si a fisurii mediane imparte substanta alba in
doua jumatati unite intre ele prin comisura alba formata din fibrele incrucisate
ce conduc sensibilitatea termica si dureroasa, din fibrele motorii din cordonul
anterior destinate nucleilor din cornul anterior contralateral al substantei
cenusii. Substanta alba este divizata in cordoane sau funiculi (funiculi
medullae spinalis): intre septul median posterior si cornul posterior
al substantei cenusii se afla funiculul posterior alcatuit din fasciculul gracil
sau al lui Goll (fasciculus gracilis) si fasciculul cuneat sau al lui Burdach,
ambele ascendente, si cateva fascicule de asociatie (vezi maduva intersegmentara).
In cordonul lateral se gasesc urmatoarele tracturi ascendente: spinocerebelos
posterior (tractus spinocerebellaris posterior), spirtocerebelos anterior (tractus
spinocerebellaris anterior), spinotectal (tr. spinotectalis), spinotalamic lateral
(tr. spinothalamicus lateralis). Ca tracturi descendente exista : piramidal
sau corticospinal lateral (T. pyramidalis sau corticospinalis lateralis), fectospinal,
fibrele laterale (T. tactospinalis), reticulo-spinal (T. reticulospinalis),
rubrospinal (T. rubrospinalis), olivospinal, dorsolateral (T. dorsolateralis).
Fibrele de asociatie formeaza fasciculele proprii (fasciculi proprii). In
cordonul anterior sunt urmatoarele tracturi ascendente : spinotalamic anterior
(T. spinothalamicus anterior), spinoreticular anterior, spinovestibular anterior,
spinoolivar. Ca tracturi descendente se gasesc: piramidal sau corticospinal
anterior (T. pyramidalis sau corticospinalis anterior), vestlbulospinal (T.
vestibulospinalis), tectospinal medial, reticulospinal medial, tasciculul longitudinal
medial (fasciculus longitudinalis medialis). Ca fascicule de asociatie sunt
fasciculele proprii (fasciculi proprii medullae spinalis) cu rol in reflexele
intraspinale si intersegmentare.
Substanta cenusie: (substanta grisea), situata central, este sediul centrilor
nervosi medulari. In sectiunea transversala a maduvei ea are forma literei
H, doua bare laterale intinse in sens sagital in forma de
semiluna unite intre ele printr-o bara transversala in care se gaseste
canalul central (canalis centralis). Segmentul din bara laterala situat dorsal
de baza transversala este cornul posterior (cornu posterius) care de-a lungul
maduvei formeaza columna posterioara (columna posterior). Segmentul anterior
sau cornul inferior (cornu anterius) formeaza si el columna anterioara (columna
anterior). In regiunile cervicala inferioara si toracica, pe fata externa
a barei sagitale se gaseste o proemiuenta mica situata intre cele doua
coarne anterior si posterior, cornul lateral (cornu laterale) si respectiv columna
laterala (columna lateralis).
Intre cornul lateral si baza cornului posterior substanta cenusie trimite
o serie de prelungiri in substanta alba a cordonului lateral, unde formeaza
o retea, formatia reticulara (formatio reticularis) mai bine individualizata
in regiunea cervicala. In bara transversala, substanta cenusie din
vecinatatea canalului central formeaza substanta irtermediara centrala (substantia
intermedia centralis), care contine putine celule nervoase si numeroase celule
gliale. Semnificatia ei este neclara. Ea este impartita prin prezenta
canalului central in comisura cenusie anterioara si comisura cenusie posterioara.
Restul barei transversale constituie substanta intermediara laterala (substantia
intermedia lateralis). Substanta intermediara contine celule cu functii asociative
ce mediaza conexiunile dintre celulele senzitive si motorii si interneuionii
interpusi intre caile descendente si motoneuronii medulari.
Cornul anierior asociat functiei motorii este voluminos, prezentand un
cap si o baza. Cornul posterior asociat functiilor senzitive este mai complex
avand cap, gat si baza.