 | |
 | |
  |
| Politica de confidentialitate |
|
|
 | |
| • domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
| |
 |
||||||
| Acvilele (pajurele) | ||||||
|
||||||
|
||||||
|
Denumite
impropriu, dupa infatisare; vulturi - sunt un grup de pasari rapitoare care
traiesc la munte, cat si la deal si ses.
Dintre
acvile sau pajure la noi traiesc: Acvila de munte;
Acvila de camp, Acvila mica si Acvila uliganul pescar.
Aceste
pasari rapitoare sunt numite dupa locul unde traiesc. Au corpul acoperit cu
pene pana la picioare, privirea lor este agera. Penajul lor este in general
cafeniu, brun, putin mai deschis la acvila mica iar cea de camp are pete albe
la baza aripilor si dungi transversale la coada. Ciocul si ghearele sunt lungi
si curbate, aripile au anvergura maxima pana la 2 metri. Se hranesc cu rozatoare
(iepuri, harciogi, popandai) si unele pasari (cocosi de munte).
Prind
prada in zbor si o omoara cu lovituri de cioc, exceptie face Uliganul pescar
care traieste pe langa lacuri, de unde prinde pesti mari plonjand in apa, apoi
ii duce la mal ca sa se ospateze.
Acvila
de munte traieste in politele stancilor, iar celelalte isi fac cuibul in arbori
ma
Azi
numarul lor, la noi, este in diminuare.
Intr-o
zi frumoasa de vara, acum cativa ani niste parinti impreuna cu cei doi copii
Minai si Alec-Codrut, au facut o excursie pe Muntii Bucegi, urcand cu telecabina
de la Sinaia pana sus la Cabana "Babele", iar mai departe mersera
pe jos pana la crucea de pe Caraiman.
Pe
traseu, urcand admirau decorul verde al padurilor de brazi si molizi, ale caror
ramuri pareau candelabre ceresti indreptate catre pamant. Aerul proaspat ozonizat.
mirosul de rasina le-a dat o buna dispozitie - nemaipomenita. Trecand in zona
pasunilor alpine priveau curiosi siluetele "Babelor la sfat" asemenea
cu niste ciuperci modelate in stanci.
In
zare se profila pe cer tivitura zimtuita a stancilor intre care se ivea Varful
"Omu". inalt de 2239 m; cate legende n-au nascut aceste locuri pline
de basm.
Deodata
o mare pasare de prada se rotea in cercuri la inaltimi tinand ceva in gheare.
Copiii
au cerut repede binoclul sa vada ce pasare este aceea si s-au lamurit ca este
un vultur, cu un pui de caprioara in gheare si ca, dintr-o data, repezit ca
o sageata a coborat pe stanci, unde cuibarea vulturoaica un singur ou.
Copiii
stiau ceva despre vulturi de la lectiile de Stiintele Naturii, dar nu stiau
ca aceasta pasare rapitoare este Acvila de munte (de stanca) care cu
ciocul si ghearele ei puternice, curbate, rapeste animale si pasari, cu care
se hraneste.
Parintii
le-au explicat ca vulturii au cioc si gheare incapabile sa prinda prada si
se hranesc cu cadavre de animale din padure; ei au disparut de mai bine de
50 de ani din tara noastra. Ajunsi acasa discutiile au continuat.
Curiosi
copiii au constatat diferenta dintre vulturi si acvile redata in atlasul zoologic
pe care-1 aveau cadou de la parinti. Alec-Codrut a cerut parintilor sa le
spuna o poveste despre vulturi. Bucurosi, parintii le-au spus o poveste auzita
de la un turist si pe care copiii nu o cunosteau.
Povestea
spune ca patria de origine a vulturilor este in podisul Tibet, situat la poalele
muntilor Himalaia, cei mai inalti munti de pe Pamant, acoperiti vesnic cu
zapada, care despart India de Asia centrala. Muntii inchid un podis numit
"acoperisul lumii", inalt de 4000 m ce are o clima aspra continentala,
cu veri calde si uscate si ierni aspre cu zapada putina. El este inconjurat
de podisuri mai mici si vai favorabile agriculturii.
Terenurile
agricole apartineau mosierilor, care dadeau pamantul in arenda, cate 10 ha,
la mai multe familii de tarani; acestia lucrau din greu sa obtina doua recolte
in timpul verii. Se intampla de mai multe ori ca din cauza secetei prelungite,
recolta sa fie compromisa, iar bietii tarani erau pedepsiti pentru aceasta,
torturati, aruncati in inchisori, ori le erau luati copiii si erau vanduti
ca sclavi.
In
disperarea lor, doi tineri (sot si sotie) erau decisi sa-si curme viata.
Iata
insa ca a intervenit o minune si i-a salvat: intr-o seara cu luna plina, cei
doi tineri soti nu puteau sa doarma framantati de ganduri negre.
Cum
razele lunii patrundeau in odaia lor, ei au observat cum din lutul dusumelei
din odaia lor. spre tavan se inalta un copacel. Dimineata mare le-a fost mirarea
ca acest copacel a strabatut acoperisul de paie al casei, crescand uimitor
spre inaltul cerului. Din loc in loc porneau ramuri laterale, iar de la acestea
radacini de fixare in pamant. "Mare minune" zisera sotii! Se pare
ca acesta este arborele sfant al pagodelor (smochinul sfant al budistilor),
aparut pe neasteptate sa ne salveze viata.
-
Vino,, sa ne urcam in copac, zise sbtul catre sotie, s-ar putea sa ajungem
in imparatia vesnica "deasupra norilor" sa imploram ajutorul divin
de la marele Preot Dalai-Lama.
Zis
si facut! Cu speranta in inimi, urcand, a
In
fata lor a aparut un barbat intr-o haina alba tesuta cu fir de aur. Cei doi
pamanteni au cazut in genunchi, incercand sa-i sarute poala aurita a odajdiilor
divine, dar au fost opriti si intampinati cu vorbe bune astfel:
- Cunosc
dorinta voastra, de a avea un trai mai usor, si de azi inainte veti fi preschimbati
in vulturi, stapanind cele mai inalte piscuri din lume. Veti urmari ce se
intampla pe pamant, veti fi mesageri intre pamanteni si imparatia vesnica!
Daca o data la an veti face baie de
purificare in apa Iordanului, vetijntinerii si veti deveni nemuritori.
Mana
Domnului i-a atins pe cap cu o bagheta stralucitoare si, deodata, s-au inaltat
in vazduh doua pasari
uriase
indreptandu-se spre munti si adapostindu-se in crapaturile stancilor.
Cu
timpul, vulturii, s-au inmultit, zburand la mari departari, peste muntii
din lumea intreaga.
Neamul
pasaresc, vazand aceste pasari uriase, le-au denumit "imparatii
pasarilor zburatoare".
Copiii
au ascultat cu atentie povestea vulturilor si mai doreau sa stie cate ceva
din viata lor. Mama le-a mai povestit ca se spune ca vulturii au fost fi
de imparati, transformati de o vrajitoare in pasari. Este vorba de acvila
sau pajura, un vultur ceva mai mic care mereu scoate tipete de jale cu glas
de om, cand se roteste in cerc deasupra unui loc despre care se presupune
ca a fost castelul imparatesc. Aceasta a primit numele de acvila tipatoare.
Acum,
,va povestesc o intamplare auzita de la un soldat care a luat parte la lupte
in al doilea razboi mondial.
Se
crede ca vulturul este o pasare care duce niste mesaje, prin tare aduce
la indeplinire anumite dorinti transmise unui pamantean de la o fiinta plecata
in lumea vesniciei.
.
Un
ofiter reintors de pe front ne-a povestit urmatoarele: "Eram in transee
cu alti camarazi de arme, nelinistiti pentru ca a doua zi urma batalia decisiva.
Cum am-atipit mi s-a parut ca aud un falfait de aripi si o voce care seamana
cu a bunicii mele (dare era moarta de doi ani), spunea asa:
-
Viorel, dragul bunicii, maine se va
da batalia decisiva; sa nu-ti fie frica, nici un glont nu te va atinge,
eu te voi apara! Trebuie sa va spun ca fiind orfan de parinti, Viorel a
fost crescut de bunica lui.
"Acest
mesaj mi-a dat curaj", spuse ofiterul, care a scapat nevatamat, neatins
de gloante. Ba mai mult el a indemnat soldatii cu cuvinte de incurajare!
-
Dupa mine, camarazi; nu va temeti, vom invinge! Toate acestea s-au implinit!
Alte
intamplari despre vulturi se povestesc in mitologia indo-europeana; astfel
se crede ca vulturul intruchipeaza un personaj sarac De asemeni pe mormintele
unor neamuri, vulturul este simbolul sufletului si eternitatii. Anumite
triburi se numeau "fii ai vulturului".
Pajura
"vulturul imperial" figureaza pe stema unor tari, pe monede, ca
simbol al puterii. in balade, vulturul indeamna poporul la lupta pentru
libertate, independenta.
in
trecutul nostru istoric Imnul zilei de "10 Mai" incepea asa:
"Un
vultur veni din munte Si ne-a zis popor roman...
|
||||||
|
||||||
 |
||||||
|
||||||
|
||||||
| Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
|
|||||
|
|
