Importanta economica
 Sfecla furajera reprezinta un nutret suculent care se consuma si in 
  stare proaspata, si conservat prin insilozare. m3g3gh
  O tona de cereale contine 120 -; 127 unitati nutritive. In afara 
  de radacini se mai folosesc pentru furajele celelalte si frunzele proaspete 
  sau insilozate. Nutretul este bine consumat de toate speciile de animale. 
  Furajarea in perioada de stabulatie sporeste energia calorica cu ratie 
  si are efecte favorabile asupra productiei de lapte si taurine. 
  
  Particularitati botanice
 Sfecla furajera este o planta bienala, cu particularitati biologice asemanatoare 
  cu cele ale sfeclei de zahar. Frunzele reprezinta 20 -; 25 % din greutatea 
  radacinilor. Perioada de vegetatie in primul an este 20 -; 40 zile. 
  Inflorirea an cel de al doilea an dureaza 20 -; 40 zile. Spre deosebire 
  de sfecla de zahar radacinile se dezvolta in mare parte deasupra nivelului 
  solului.
 Soiurile
 In tara noastra au fost introduse in cultura solurile de sfecla 
  furajera monogermeni: Monoval, Monogal si Monovert, si Post. Titon Poly, Ursus 
  Poly, etc. 
  Soiul Polifurajer 26 a fost obtinut prin hibridare, radacina este de culoare 
  rosie, cu varful alb, de forma alungita-;ovala. Lungimea radacinii 
  este de 35 cm, din care 18 cm creste in afara din sol. 
  Culoarea miezului este alba cu urme slab roz. Numarul de frunze este cuprins 
  intre 10 -; 26. Soiul este rezistent la seceta si la atacul de cercosporioza. 
  Continutul mediu in substanta uscata este de 9,6 %. Soiul este foarte 
  reproductiv realizand intre 77 tone la hectar -; 140 tone la 
  hectar radacini.
  Soiul Polifurajer -; 2 are radacina cilindric ovala, de culoare galbena 
  cu nutret diferit. Se recolteaza foarte usor. Are o comportare foarte buna in 
  ceea ce priveste rezistenta la rasarire si cercosporioza.
  Continutul in substanta uscata este de 12,48 % . Acest soi are o capacitate 
  de productie cuprinsa intre 70 -; 100 tone la hectar. 
  
  Cerinte fata de clima si sol
  
  Cerinte fata de temperatura sunt mai ridicate decat ale sfeclei de zahar. 
  
  Brumele tarzii de primavara produc pagube destul de mari. Radacinile sunt 
  sensibile la temperaturi de -; 6 °C. Pentru primul an de vegetatie 
  necesita o suma a temperaturii de 2300 -; 2700 °C. Semintele incoltesc 
  la temperatura de 6 -; 8 °C. Radacinile se dezvolta bine la temperatura 
  solului de 18 -; 25 °C. Cerintele fata de apa sunt de asemenea mari.
  Culturile reusesc bine in regiunile cu precipitatii anuale de 550 -; 
  600 mm si uniform repartizate in cursul perioadei de vegetatie.
 
 Solurile
 Fata de soluri este mai putin pretentioasa. Se poate cultiva si pe soluri 
  slab acide sau usor saraturate, insa cele mai mari productii se obtin 
  pe cernoziomuri, soluri brune si brun roscate si aluviuni. 
 Tehnologia culturii
 Rotatia pentru sfecla furajera sunt bune premergatoare cerealele de toamna 
  si primavara, borceaguri si porumbul furajer, leguminoasele anuale si terenuri. 
  Nu sunt bune premergatoare porumbul pentru boabe, iarba de sudan, sorgurile. 
  Sfecla furajera se cultiva pe acelasi teren dupa o perioada de 5 -; 6 ani, 
  pentru a evita atacul de nematozi. Dupa sfecla furajera se pot cultiva cerealele, 
  leguminoase anuale, porumbul, iarba de sudan, sorg.
  Fertilizarea, gunoiul de grajd in doza de 30 -; 40 tone la hectar 
  este bine valorificat din sfecla furajera si de culturile care urmeaza in 
  rotatie. Pe cernoziomul se recomanda 50 -; 60 kilograme la hectar P2 O5, 
  iar pe solurile brun roscate 60 -; 70 kilograme la hectar P2 O5. Ingrasamintele 
  azotate sunt necesare in doze de 150 -; 200 kilograme|ha. Potasiul 
  este necesar pentru soiurile acide, amendate, in doze de 60 -; 80 
  kilograme la hectar K2 O.
 Lucrarile solului 
Aratura de toamna trebuie executata la adancime de peste 25 cm, iar patul 
  germinativ se pregateste cu grapa cu discuri, cu combinatorul de sfecla sau 
  grapa cu colti reglabili, in functie de gradul de maruntire a solului. 
  Cand solul este afanat pe o adancime de peste 5 -; 6 
  cm cea ce creeaza pericolul de incorporare a semintei la adancime 
  mai mare, terenul se tavalugeste inainte de semanat.
  Samanta si semanatul epoca optima de semanat corespunde cu momentul cand 
  temperatura solului ajunge la 6 -; 7 °C adica in a doua jumatatea 
  a lunii martie. Densitatea optima este 80000 -; 90000 plante la hectar 
  si se realizeaza prin semanatul la distanta intre randuri de 45 
  cm, iar intre urmatoarele rotatii de tractor de 60 -; 75 cm. In 
  acest mod se pot executa in bune conditii prasilele mecanice. Densitatea 
  dintre plante pe rand va fi de 20 -; 25 cm. Cantitatea de samanta 
  este de 15 -; 20 kilograme la hectar. Adancimea de semanat este de 
  2 -; 3 cm. La semanatoarea SPC -; 6 se monteaza patine la montare, 
  pentru a evita patrunderea semintelor la adancime mai mare.
  Lucrari de ingrijire
 Principalele lucrari de ingrijire care se aplica la cultura sfeclei 
  furajere sunt: prasila oarba, raritul, combaterea buruienilor, combaterea bolilor 
  si daunatorilor. 
  Prasila oarba se efectueaza in cazul cand a prins crusta inainte 
  de rasarirea plantelor. Lucrarea se executa cu cultivatoare CPPT -; 4 tinandu-se 
  seama de armele semanatorii, lasand o zona de protectie langa randuri 
  pentru a nu disloca plantele in curs de rasarire. Adancimea la care 
  se executa prasila oarba nu va depasi 4 -; 5 cm.
  Raritul se face in faza in care plantutele si-au format 2 -; 
  4 frunze adevarate, lasand intre plante distanta de 20 -; 22 
  cm astfel ca sa se realizeze densitatea optima.
  Combaterea buruienilor se realizeaza prin executarea prasilelor si prin aplicarea 
  erbicidelor. In perioada de vegetatie a sfeclei furajere, sunt necesare 
  4 prasile mecanice intre randuri, completate cu cel putin 2 prasile 
  manuale pe rand.
  In cazul aplicarii erbicidelor, este necesar sa se efectueze 2 -; 
  3 lucrari mecanice intre randuri si o lucrare manuala pe rand. 
  Erbicidarea sfeclei furajere se face inainte de semanat, folosind un amestec 
  din erbicidele Dual -; 500 (5 litri/ha) si Venzar (0,5 -; 1 kilograme 
  la hectar). Erbicidele se incorporeaza in sol cu combinatul sau 
  cu grapa usoara.
 Combaterea bolilor si daunatorilor
 
 Dintre boli, mai importante sunt: putrezirea plantutelor, care se combate 
  prin tratarea semintelor cu Tiradin (0,6 -; 0,8 kilograme la 100 kilograme 
  samanta), precum si cercosporioza sau patarea frunzelor de sfecla. Contra 
  acesteia se fac stropiri cu diferite produse (Brestan -; 60, Topsin N -; 
  70).
  Daunatori principali in special: gargarita sfeclei, viermi sarma, 
  se combat prin aplicare cu Lindatox, fie la sol, odata cu semanatul fie la planta, 
  in momentul aparitiei daunatorilor. Se foloseste de asemenea si tratarea 
  semintelor inainte de semanat cu Heptaclor (0,5 -; 0,6 kilograme 
  la 100 kilograme seminte).
 Irigarea culturii 
 Sfecla furajera reactioneaza puternic la irigare asigurand productii 
  maxime de radacinii.
 Tehnologia de cultivare a sfeclei furajere irigate
Este asemanatoare culturii neirigate, diferentiindu-se numai prin densitatea 
  plantelor la hectar, dozele de ingrasaminte aplicate, numarul lucrarilor 
  de ingrijire aplicate si prin udarile care se aplica in perioada 
  in care sfecla furajera are cel mai mare consum de apa.
  In regim de irigare, densitatea poate fi de 100.000 plante la hectar. 
  Cantitatea totala de ingrasaminte chimice poate sa ajunga la nivelurile 
  de 250 -; 400 kilograme la hectar substanta activa, din care ingrasamintele 
  pe baza de azot 180 -; 200 kilograme la hectar substanta activa, ingrasaminte 
  pe baza de fosfor 80 -; 100 kilograme la hectar substanta activa si ingrasamintele 
  pe baza de potasiu 80 -; 120 kilograme la hectar substanta activa.
  Udarile se aplica, de regula, in perioada in care sfecla are cel 
  mai ridicat consum de apa si care, calendaristic, corespunde cu lunile iunie, 
  iulie si august.
  Norma de udare trebuie sa mentina umiditatea solului de adancimea de 80 
  cm, la peste 50 % din intervalul umiditatii active, ceea ce se realizeaza cu 
  o cantitate de apa de 500 -; 600 m3 la hectar pentru fiecare udare. Se 
  aplica obisnuit 4 -; 8 udari, in functie de zona si de precipitatii 
  cazute.
 Recoltarea 
 Recoltarea sfeclei furajere poate sa inceapa in luna august cand 
  frunzele se ingalbenesc si se continua pana la caderea primelor 
  brume. Recoltarea sfeclei furajere se face manual, semimecanizat si mecanizat. 
  Recoltarea manuala consta in scoaterea sfeclelor cu furci speciale, strangerea 
  in gramezi mici si eliberarea de frunze ramase. Recoltarea complet mecanizata 
  se executa divizat sau direct. Pentru recoltarea mecanizata divizata se folosesc 
  masini care lucreaza pe trei si sase randuri. Setul de masini, care lucreaza 
  pe trei randuri este format dintr-o masina de decoletat E -; 725 
  si una pentru scosul radacinilor E -; 766. De randament sunt masinile, 
  care lucreaza pe sase randuri, masina de decoletat BM -; 6 si masina 
  de recoltat KS -; 6. 
  Recoltarea directa se efectueaza cu combina de constructie romaneasca 
  CRC -; 2, care lucreaza pe doua randuri. Combina executa la o singura 
  trecere decoletarea, scoaterea radacinilor din sol, curatirea de pamant 
  si strangerea coletelor si radacinilor in buncare separate. 
  Productiile directe care se obtin de la soiurile poliploide sunt de 60 -; 
  100 tone la hectar in culturile in regim de neirigare. In 
  culturile irigate se obtine productii de 140 -; 160 tone la hectar. Productie 
  de frunze este de 10 -; 20 tone la hectar.
 Tehnologia culturii pentru samanta 
 Samanta se obtine din butas, in anul al doilea de vegetatie, dupa 
  tehnologia producerii de samanta a sfeclei de zahar. Se poate obtine o 
  productie de 2000 -; 3000 kilograme samanta la hectar.