![]() | |
![]() |
![]() | |
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
![]() |
![]() |
||||||
SEXUALITATEA | ||||||
![]() |
||||||
|
||||||
1. SEXUALITATEA-;LATURA IMPORTANTA A PERSONALITII UMANE
Sexualitatea este un aspect cheie al „umanitaii” fiintei umane.
Faptul ca oamenii gandesc, simt, cred, se intreaba, iau decizii
-; ii diferentiaza de animale. Spre deosebire de acestea, sexualitatea
umana este o laturi complexa a personalitatii fiecaruia dintre noi, care se
bazeaza pe educatie, pe experientele fiecaruia, si nu in ultimul rand
pe mediul social si familial in care s-a format fiecare persoana. g6y20yz Statisticile spun ca varsta la care copiii isi incep viata sexuala a scazut in ultimii ani, iar aceasta tendinta se observa peste tot in lume. Chiar la noi in tara, in 1996 , la o maternitate din Iasi , o fetita de 9 ani a nascut un copil sanatos , pe care parintii fetei l-au infiat ca sa-l poata inregistra la starea civila. Specialistii in psihologie infantila sunt de parere ca aceasta lipsa de inhibitie a copiilor de a-si incepe mai devreme viata sexuala este rezultatul influentelor de tot felul care se exercita asupra lor prin intermediul televiziunii, cinematografiei si presei, iar necesitatea de a li se explica riscurile aparitiei unei sarcini nedorite sau a contractarii unei boli cu transmitere sexuala se impune tot mai stringent. Sexualitatea constituie o parte normala si sanatoasa a fiecarui om, de-a lungul intregii sale vieti, iar de felul cum inteleg copiii acest lucru depinde dezvoltarea lor ulterioara , sanatatea si comportamentul sexual de mai tarziu. Avand informatii corecte , folosind cunostintele de anatomie si sexologie dobandite, ei vor putea decide asupra momentului inceperii vietii sexuale, vor putea intelege diferenta intre dorinta sexuala , contact sexual si dragoste. Manualul de biologie de clasa a VII-a prezinta chiar in primele lectii functia de reproducere, prezentand organele de reproducere ale oamenilor, femei si barbati, si importanta acestei functii in perpetuarea speciei umane. Dar oamenii sunt fiinte complexe, ei traiesc dupa anumite reguli trasate de religia pe care o impartasesc, de etica si morala comunitatii in care traiesc. Ei au sentimente care ii anima, printre ele cel mai important sentiment este dragostea. Cuplurile de indragostiti, casatoriti sau nu, concep copiii care, la varsta adulta vor concepe si ei , la randul lor copii. Sexualitatea cuprinde valorile personale ale individului , atitudinile si credintele despre propria persoana, ca femeie sau ca barbat ; relatiile cu alti oameni (prin prietenii, relatii intime, dragoste, afectiune si contacte sexuale) ; increderea in sine si imaginea despre propriul corp ; sanatatea sexuala si reproductiva ; comportamentul sau , deciziile pe care le ia, modul in care actioneaza in cadrul posibilitatilor sexuale. Omul ajunge la maturitate intr-un timp destul de lung 20-25 de ani, trecand prin mai multe etape : nou-nascut, sugar, copil, puber, adolescent, tanar si abia apoi matur. Fiecare etapa are rolul ei in formarea individului, dar in fiecare dintre ele este prezenta sexualitatea, cu deosebiri de la o etapa la alta. Faptul ca fiecare om trece prin aceste etape adunand experiente de viata diferite, intamplari care isi pun amprenta pe caracterul fiecaruia in mod diferit face ca omenirea sa prezinte atatea caractere cati oameni exista in acel moment pe pamant, fiecare om fiind diferit de altul, caracterologic vorbind, si reactionand in chip diferit la acelasi stimul. 1.2. PUBERTATEA SAU TRECEREA DE LA COPILARIE LA ADOLESCENTA Chiar de la 2-3 ani, copiii stiu deja diferenta dintre o fetita si un baiat. Pana mai tarziu, la 6-8 ani, se joaca impreuna. Intre 8-13 ani preferintele se indreapta catre partenerii de acelasi sex, cu care discuta dar mai ales se joaca. La inceputul adolescentei 13-15 ani, se constata o perioada in care gruparile preferentiale cuprind si fete si baieti. Se distreaza impreuna, participa la diferite jocuri sportive sau de societate, asculta muzica, danseaza, incep sa se studieze reciproc cu tot mai mult interes, urmand apoi primele sentimente, intalniri si experiente sexuale (de obicei sarut, mangaiere). Pubertatea, numita si varsta critica, este o perioada in care organismul uman trece prin transformari majore, fizice, emotionale, mentale si sociale. Debuteaza in jurul varstei de 10-11 ani la fete si la 13-14 ani la baieti, avand o durata de 2-3 ani . Unele dintre aceste modificari sunt influentate de inceperea functionarii gonadelor sub actiunea fipofizei si a producerii de hormoni sexuali, conferind caracterele sexuale secundare organismului tinerilor puberi. Alte modificari apar ca rezultat al realitatilor sociale , cel mai adesea legate de o nevoie mai mare de independenta. Schimbarile survenite in organismul fetelor sunt datorate hormonului
sexual feminin primar, numit estrogen . Sanii incep sa se dezvolte,
apare parul axilar, pubian si pe picioare. Incepe sa se produca menstruatia,
ca urmare a eliberarii lunare a unui ovul de catre ovar (ovulatia). Fetitele
se nasc cu toate ovulele pe care le vor avea in cursul vietii (aprox.
200 000 in fecare ovar). Din acest moment fata poate procrea, dar organismul
nu este destul de matur si nu este recomandata sarcina la aceasta varsta.
De asemenea apar modificari ale corpului: soldurile si coapsele se dezvolta
mai mult in comparatie cu talia. Fetita capata aspect de femeie. Schimbarile ce survin in organismul baietilor la pubertate se datoreaza hormonului sexual masculin numit testosteron . El determina cresterea parului axilar, pubian, pe tors si pe fata. Apar modificari ale vocii, care se ingroasa, ale musculaturii si osaturii, care se dezvolta mai mult in regiunea umerilor si toracelui. Ei observa ca penisul si scrotul se maresc iar noaptea au polutii nocturne, ca urmare a eliberarii in timpul somnului a unei cantitati de sperma, lucru normal de altfel, care indica maturarea testicolelor si inceperea procesului de spermatogeneza. Atunci cand au vise erotice apare erectia. Tot in aceasta perioada apare masturbarea sau onania, ca urmare a incercarii de a-si cunoaste corpul si de a descoperi propriile trairi sexuale. Ei sunt din ce in ce mai interesati de persoanele de celalalt sex ca parteneri in dragoste, afectiune, intimitate si sex. Unii pot manifesta aceste sentimente pentru cei de acelasi sex, aceasta putand fi doar o curiozitate sau insemnand ca orientarea lor sexuala este homosexuala. 1.3. CE TREBUIE SA STII INAINTEA INCEPERII VIETII SEXUALE ?Spre deosebire de animale, pe care doar instinctul le face sa aiba contact
sexual si sa procreeze, oamenii, fiinte complexe din punct de vedere afectiv,
sunt animati de emotii, sentimente, care se regasesc si in dragostea fizica,
practicata ca dorinta de a oferi si de a primi placere, fara scopul precis de
a procrea. Un lucru deosebit de important este cunoasterea propriului corp,
dar si al corpului partenerului, a zonelor erogene, a receptorilor sexuali (pielea,
mameloanele, organele genitale) . 1.3. ORGANELE GENITALE SI SCHIMBARILE CE SURVIN IN TIMPUL ACTULUI SEXUAL In trecut, se credea ca in unirea sexuala numai barbatul are rol activ, rolul femeii fiind pasiv, opinie care s-a dovedit a fi absolut gresita. Numai un analfabet in problemele sexului poate sustine ca „femeia poate mereu” sau ca organele ei sunt in orice moment apte pentru act sexual ! Atitudinea activa, in urma careia creste sensibilitatea receptorilor nervosi, se regleaza activitatea muschilor, se accelereaza sau se intarzie vasocongestia organelor genitale , este posibila in aceeasi masura la femeie, cat si la barbat.Sexologii au ajuns la concluzia ca actul sexual poate fi „impartit” in patru faze : excitatie, platou, orgasm si rezolutie. Aceste faze sunt insotite de modificari ale organelor genitale atat la barbat cat si la femeie. Dar pentru a intelege aceste modificari trebuie sa cunoastem anatomia organelor sexuale, masculine si feminine. Schemele urmatoare vor ajuta la intelegerea acestor faze . Privind desenul schematic al organului sexual feminin extern ( vulva ) se
observa : simfiza pubiana, de latimea degetului mare, indoita ca un arc
deasupra orificiului vaginal. Mai jos de simfiza se afla clitorisul, asezat
vertical in directia vaginului. Grosimea si lungimea lui sunt variate,
de la grosimea unui creion pana la grosimea degetului mare. El se constituie
din corpul clitorisului terminat cu glandul, acoperit in stare de repaus
de preputul clitoridian legat de ambele parti cu labiile mici. Glandul clitorisului
este fixat la baza printr-o cuta ingusta de mucoasa, numita frau
clitoridian. Aceasta cuta aminteste fraul preputial aflat in partea
ventrala a penisului. Clitorisul, fixat destul de lejer pe un tesut conjunctiv
moale si acoperit cu pliuri usor culisante, prezinta o mobilitate destul de
mare. Acest lucru este important, deoarece in timpul actului i se schimba
pozitia. Sa analizam acum structura si fiziologia organelor sexuale masculine. Penisul
este un organ musculos, care cuprinde in interiorul sau corpi cavernosi
constituiti din increngaturi de vase sanguine, ce formeaza rezervoare
elastice de sange. Sub influenta excitatiei ele se umplu cu sange
determinand cresterea, intarirea si rigiditatea penisului ( erectia
). Vasele sanguine ce conduc sangele in corpii cavernosi prezinta
valvule speciale ce nu mai permit sangelui sa se retraga, inchizandu-se
in momentul umplerii complete si scotand din circuitul sanguin aceasta
parte a vaselor. La capatul penisului, in jurul orificiului uretral, corpii
cavernosi alcatuiesc o formatiune ca o pernita, numita gland . In partea
inferioara glandul are o margine cilindrica, numita coroana glandului, iar imediat
sub ea continua pielea preputului . Iata acum schimbarile ce apar in timpul actului sexual. Am amintit mai inainte ca sexologii au constatat existenta a patru faze distincte. Faza I -; excitatia -; este produsa de stimuli de natura fizica (atingeri,
mangaieri, dansul, sarutul) sau psihica (lectura excitanta, imaginea
persoanei iubite, activitatea imaginatiei). Faza a II-a -; platou -; incepe la sfarsitul fazei de
excitatie. Faza a IV-a -; rezolutia -; se caracterizeaza prin revenirea organelor
genitale la starea de nestimulare. Dupa ce am aratat multitudinea de „mecanisme” ale corpului uman
ce conlucreaza in timpul actului sexual cu cele patru faze ale sale, este
usor de inteles de ce este importanta participarea activa psihica si fizica
a ambilor parteneri . In general, se considera ca partenerilor le este
permisa orice fel de atingere sau mangaiere atata timp cat
ambii sunt de acord cu ea si le produce placere. In cazul in care
insa femeia sau barbatul nu accepta un anumit fel de atingere sau o anume
practica sexuala, incercarea de a obliga partenerul sa o accepte inseamna
perversiune sexuala. Supunerea la perversiuni sexuale a unei persoane (copil,
femeie sau barbat) este considerata abuz sexual si este pedepsita de lege. 1.4 DRAGOSTE, ATRACTIE SEXUALA SI CONTACT SEXUAL Multi oameni, tineri sau varstnici deosebesc cu dificultate sentimentele
de dragoste, atractie sexuala si dorinta sexuala. Unii le confunda intre
ele. Unii cred ca daca simti si traiesti unul dintre ele trebuie sa le traiesti
si pe celelalte. Altii spun ca daca nu iubesti nu ar trebui sa faci dragoste.
Altii spun ca ar trebui sa ai contact sexual pentru a descoperi ce simt unul
pentru celalalt. Parerile sunt deci foarte impartite. 1.5 CONTRACEPTIA Daca omenirea n-ar fi invatat sa controleze intr-un fel sau altul
numarul nasterilor, fiecare familie ar fi trebuit sa aiba peste 10 copii. Azi
contraceptia a devenit un lucru absolut indispensabil atat pentru tinerii
care intretin relatii sexuale inainte de casatorie, cat si
pentru cei casatoriti. Sa vedem acum care sunt cele mai folosite metode de contraceptie, cu avantajele si dezavantajele lor. Abstinenta -; decizia de a nu avea contact sexual este singura metoda cu eficienta 100% in prevenirea sarcinii. Actul intrerupt ( coitus interruptus) este unul din procedeele de prevenire a sarcinii cunoscut si practicat de mii de ani. Tehnica anticonceptionala a actului intrerupt consta in faptul ca barbatul nu permite ca sperma sa ajunga in vagin, retragandu-se promt inainte de a ejacula. Dezavantaje : 1. Nu toata doza de sperma este eliminata in timpul ejacularii. Exista un procent de barbati la care cateva picaturi de sperma se scurg din veziculele seminale chiar in timpul actului, amestecandu-se cu secretia emanata din uretra. 2. Folosirea acestei metode necesita o anumita experienta, fiind greu de aplicat in cazul barbatilor foarte excitabili si nervosi, intrucat cere o stapanire de sine ceva mai ferma si sesizarea lucida a momentului de varf . Metoda calendarului -; este o metoda foarte raspandita, bazata pe calculul perioadelor fertile si nefertile in ciclul menstrual al femeii. Se preconizeaza ca in majoritatea cazurilor ovulatia se produce la jumatatea ciclului. Luind in considerare vitalitatea ovulului (4-5 zile) si a spermatozoizilor (tot cateva zile), se stabileste ca perioada nefertila primele zile dupa menstruatie, aproximativ pana in a opta zi, calculand din prima zi de menstruatie. Intervalul de opt zile care urmeaza (pana in a saisprezecea zi), femeia se afla in perioada fertila, deci raportul sexual poate duce la conceptie. Perioada urmatoare, pana la urmatoarea menstra este din nou perioada nefertila. Schematic acest calendar ar arata asa : 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 NOTA : „x” reprezinta perioda de menstruatie. Dezavantaje : toate femeile au uneori dereglari ale ciclului care induc intarzieri
sau devansari ale ovulatiei, in aceste cazuri instalandu-se sarcina
chiar intr-o perioada considerata nefertila. Metode chirurgicale de contraceptie : Contraceptia este deci o problema de responsabilitate care ii priveste pe oameni, femei si barbati, deopotriva. Este gresita parerea ca primul contact sexual nu se poate solda cu o sarcina . Daca exista un ovul si contactul sexual a adus in vagin spermatozoizi, acestia isi vor lua rolul in serios, vor fecunda ovulul si rezultatul va fi sarcina ! Este deci necesar ca metodele de contraceptie sa fie cunoscute si aplicate, tinand cont de multitudinea de metode cunoscute, din care fiecare persoana poate alege ceea ce convine cel mai bine posibilitatilor materiale si starii de sanatate. In cadrul policlinicilor exista cabinete de „Planificare familiala”, cu medici specialisti, unde se pot primi informatii si retete de pilule contraceptive, si unde se pot efectua consultatii la cerere. 2. BOLILE CU TRANSMITERE SEXUALA (B.T.S.) In majoritatea tarilor dezvoltate predarea educatiei sexuale in scoli este obligatorie, in unele cazuri chiar din clasa intai, fiind o componenta a programei de igiena. Tendinta din ultimii este ca tinerii sa-si intemeieze o familie la o varsta ceva mai mare, iar distanta dintre varsta primului contact sexual si cea a primei casatorii s-a prelungit, riscurile aparitiei unui copil nedorit, ale unui avort sau ale contactarii unei boli cu transmitere sexuala au sporit de asemenea. Astfel tinerii (si mai ales fetele) pot sa-si pericliteze sanatatea, sa abandoneze scoala, ceea ce le limiteaza sansele de realizare profesionala, condamnandu-i la saracie cronica.Cea mai sanatoasa ar fi abstinenta, oricat de invechit suna. Daca insa exista hotararea de a incepe viata sexuala, trebuie ca persoana respectiva (femeie sau barbat) sa stie la ce riscuri se expune. In afara sarcinii nedorite exista mai multe boli cu transmitere sexuala, pe care le poate contracta daca nu se protejaza corespunzator : folosirea prezervativului (pentru barbati) sau a diafragmei (pentru femei) . Daca o persoana a inceput viata sexuala si nu se protejaza, daca isi imagineaza ca asta li se poate intampla numai altora, atunci este un adevarat pericol pentru ea si posibilii ei parteneri , dar si pentru copilul pe care dorindu-l nestiind ca este infectata, l-ar putea avea . Cea mai afectata grupa de varsta o constituie adolescentii activi din punct de vedere sexual, 25% dintre ei contractand o boala cu transmitere sexuala inainte de a termina liceul. Nu intotdeauna o persoana bolnava isi protejaza partenerii si, de altfel, nu intotdeauna isi da seama ca este bolnava. La barbati, simptomele sunt, de obicei, mai pregnante, insa de regula, la femei simptomele sunt atat de discrete incat ea poate sa fie bolnava fara sa stie. Adapostite in interiorul organismului feminin, bacteriile sau virusurile se raspandesc catre uter, trompe, uretra, provocand afectiuni greu de tratat. Sifilisul ( luesul) -; este cauzat de o bacterie numita Treponema pallidum.
Din punct de vedere clinic infectia evolueaza in trei stadii : Gonoreea (blenoragia) -; e provocata de o bacterie -; Neisseria gonorrhoeae. Este una din cele mai frecvente B.T.S., incidenta sa fiind de 3 ori mai mare la barbati decat la femei. (In Romania, gonoreea si sifilisul sunt cele mai raspandite boli.) Calea de contaminare este contactul sexual neprotejat, pentru adulti, si contactul nou-nascutului cu secretiile vaginale infectate ale mamei, la nastere. Perioada de incubatie a bolii este de 2-5 zile. Din punct de vedere clinic, boala se manifesta in principal prin aparitia unei secretii vaginale abundente, de culoare alba, neplacut mirositoare (leucoree) . Nou-nascutul dintr-o gravida bolnava de gonoree se poate naste prematur, poate avea la nastere conjuctivita purulenta, artrita (afectarea articulatiilor), meningita sau chiar septicemie. Pentru tratament exista mai multe tipuri de antibiotice, cele mai eficiente fiind cele din generatia a treia. Tricomoniaza -; este o infectie data de un parazit- Trichomonas vaginalis - care provoaca la femeie inflamarea vulvei si a vaginului (vulvovaginita), asociata cu o secretie vaginala spumoasa, galben-verzuie, si dureri la contactul sexual (dispareunie). Infectia coexista frecvent cu gonoreea. Tratamentul se face cu Metronidazol, administrat oral si intravaginal. In cazul gravidelor, metronidazolul este contraindicat pe tot parcursul sarcinii, dar mai ales in primul trimestru, fiind inlocuit cu Clotrimazol, administrat numai intravaginal. Vulvovaginita candidozica -; este frecventa in sarcina si in perioadele premenstruale. Se caracterizeaza prin prezenta unei secretii albicioase, cremoase, sensibilitate si prurit vulvar (mancarime). Copiii nascuti din gravide cu candidoza vaginala pot avea dermatite si afectiuni ale mucoasei bucale (stomatite micotice). Tratamentul se adreseaza direct cauzei, constand in antifungice administrate oral sau vaginal. Pentru o mai buna eficienta a tratamentului local, este indicat ca acesta sa fie precedat de spalaturi vaginale cu o solutie de apa bicarbonata. Chlamidia -; este o categorie aparte de infectii transmisibile pe cale sexuala provocata de Clamidia trachomatis . Majoritatea infectiilor sunt asimptomatice, de aceea boala e dificil de diagnosticat, in schimb avand avantajul de a fi relativ usor de tratat. In S.U.A. se apreciaza ca inflamatiileacute pelviene cu Clamidia trachomatis numara aproape un milion de cazuri pe an. Implicatiile pentru femeie sunt considerabile, intrucat infectia cronica duce la sterilitate, favorizeaza sarcina extrauterina si complicatiile dupa nastere sau avort. Cel mai eficient tratament este cel cu tetraciclina. Herpesul -; infectia cu virusul Herpes simplex (HSV) este, dupa gonoree, cea mai frecvenata BTS. La femei infectia se localizeaza in majoritatea cazurilor pe colul uerin (fiind implicat in geneza cancerului de col), pe vulva si in vagin. Apare o vulvovaginita dureroasa, insotita de febra si stare generala alterata. Leziunea caracteristica are aspectul unor vezicule, grupate in buchete, care pot invada colul si vaginul. Gravidele care au infectie herpetica pot avorta spontan, pot naste prematur, iar copiii pot avea sistemul nervos central afectat. Tratamentul se face cu Acyclovir, iar pentru prevenirea complicatiilor la nou-nascuti se recomanda efectuarea unei operatii cezariene. Hepatita B -; se transmite frecvent prin transfuzii de sange, instrumente medicale nesterilizate, dar si prin contact sexual. Se considera ca rata de transmitere pe cale sexuala este mai crescuta decat cea a HIV. Spre deosebire de celelalte BTS, ai caror agenti patogeni se transmit de la om la om, virusul hepatitei B este rezistent timp indelungat chiar si in mediul exterior corpului. Vegetatiile veneriene -; afectiune genitala produsa de virusul Condilloma acuminatat si reprezentata de formatiuni conopidiforme (forme de conopida), de culoare rosu aprins si de marimi variabile - intre 1milimetru si cativa centimetri -; localizate in regiunea ano-genitala. Majoritatea leziunilor sunt asimptomatice, dar ocazional pot provoca usturimi, dureri locale sau chiar sangerari. In 25% din cazuri pot regresa spontan in aproximativ 3 luni, dar in rest, ca tratament se foloseste cauterizarea (arderea) formatiunilor tumorale. SIDA, AIDS -; Sindromul de Imunodeficienta Dobandit -; este
considerata cea mai grava infectie transmisibila pe cale sexuala (dar nu numai),
datorata virusului imunodeficientei umane HIV. La ora actuala nu exista tratament
care sa vindece infectia cu HIV, aceasta conducand, intr-un interval
de timp variabil, la deces, iar un vaccin nu se preconizeaza a fi descoperit
in viitorul apropiat. Virusul HIV face parte din familia Retroviridae, subfamilia Lentivirine. Se conosc doua specii de HIV , notate cu HIV-1 si HIV-2. Acestea infecteaza si distrug celulele care prezinta la suprafata lor receptorul CD4 : limfocitele T4, macrofagele, celulele stem din maduva hematopoetica si neuronii. Virusul determina raspuns imun, cu aparitia de anticorpi specifici, care insa nu servesc decat la efectuarea testelor de diagnostic, ei nefiind capabili sa neutralizeze virusul; el se sustrage actiunii anticorpilor prin existenta la suprafata a unei proteine detasabile care le impiedica aderenta si prin modificari antigenice ce survin la suprafata particulei virale , destul de repede , in cursul generatiilor virale. Invadarea limfocitelor T4 , denumite si „helper”, explica manifestarile clinice favorizate de sindromul imunodepresiv rezultat din distrugerea acestor celule , ce au rol central in reglarea si coordonarea sistemului imun. Odata intrat in celula, virusul ramane linistit timp indelungat, ani de zile, fiind integrat in genomul gazdei. Reluarea replicarii virale se produce cand are loc activarea acestor celule prin diversi stimuli infectiosi sau alogeni ( din sange, sperma, alogrefe, etc.) Replicarea virala duce la distrugerea celulei, cu eliberarea de noi particule virale ce vor parazita alte celule; astfel procesul repetat duce la scaderea limfocitelor „helper” si la prabusirea rezistentei fata de diversi agenti infectiosi (virusuri, bacterii, fungi, protozoare), de obicei saprofiti nepatogeni fata de o gazda imunocompetenta, dar foarte agresivi fata de bolnavul de SIDA. In acelasi fel se explica si aparitia unor neoplasme (sarcomul Kaposi, limfome), tot prin dereglare imuna. Manifestarile neuropsihice din SIDA se datoresc insusi agentului cauzal - HIV - care, patruns in sistemul nervos, odata cu macrofagele invadate de virus (macrofagele avand rolul „calului troian”), determina o gama larga de alterari, prin parazitarea neuronilor. Rezistenta HIV la mediul extern este slaba; este distrus de dezinfectantele uzuale (alcool, apa oxigenata, detergenti, etc.) si de temperaturi peste 570 C. Sursa de infectie este omul infectat cu HIV, cu sau fara manifestari clinice, care ramane contagios pana la sfarsitul vietii; in acest fel se acumuleaza neincetat un numar tot mai mare de persoane periculoase, constituind un imens rezervor de virus. In unele tari centrafricane procentul purtatorilor de virus a crescut dramatic (pana la 20% in unele zone), ceea ce va duce la nasterea multor copii infectati. Caile de transmitere sunt: calea sexuala, inocularea cu sange si derivate de sange (nu numai prin transfuzii ci si prin utilizarea instrumentarului medical contaminat si nesterilizat) si transmiterea verticala (de la mama la fat) . S-au discutat si alte posibile modalitati : contact apropiat (nu sexual) cu bolnavul si secretiile sale, eventual imbolnaviri la contactii de familie si personalul de ingrijire, chiar rolul insectelor (care nu a fost insa dovedit). HIV a fost izolat din sange (si toate serozitatile ce contin sange), din sperma si din secretia vaginala; in aceste produse cantitatea de virus este mare, deci si contagiozitatea lor este deosebit de periculoasa; prezenta HIV a fost dovedita si in lichid cefalo-rahidian, saliva, lacrimi, urina si lapte, cu rol epidemiogen mai redus. Calea sexuala este modul principal de transmitere, din aceasta cauza SIDA fiind considerata o boala cu transmitere sexuala. 60% din imbolnavirile adultilor in tarile occidentale se datoreaza practicilor homosexuale, urmeaza raporturile heterosexuale cu parteneri multipli sau necontrolati (prostitutia necontrolata are rol epidemiogen in Africa). Transmiterea prin sange a afectat in mare masura hemofilicii, care necesita repetate transfuzii. Continua insa sa se transmita boala prin seringi contaminate, in cadrul autoinjectarii de droguri intravenoase si, din nefericire, in cadrul unor institutii sanitare, prin instrumentar medical nesterilizat corect. Tatuajul -; practica nemedicala -; are si el rol epidemiologic. Transmiterea de la mama la copil survine de regula , transplacentar, in
cursul nasterii prin contactul cu sangele infectat al mamei, dar si prin
alaptare. Copiii fac boala in primii ani de viata, cu o evolutie mai rapida
decat la adulti. S-au mai descris cazuri de SIDA prin transplant de organe de la donatori infectati, prin inseminare cu sperma infectata si prin accidente profesionale (intepatura cu ac contaminat, atingerea unor leziuni preexistente cu sange sau secretii de la un bolnav de SIDA) la personalul medico-sanitar. Evolutia bolii . Spre deosebire de alte infectii, cea cu HIV are o evolutie
particulara. Dupa contactul sexual (sau nesexual) infectant urmeaza o perioada
de 6-8 saptamani in care testele serologice pentru depistarea infectiei
pot fi negative, fapt ce nu exclude existenta virusului in organism si
posibilitatea transmiterii lui. De aceea, in cazul suspiciunii unei infectari,
un test de depistare trebuie repetat la o luna, trei luni, sase luni, apoi la
un an de la momentul posibilei infectii. (Am explicat anterior ca testul HIV
descopera de fapt anticorpii specifici, nu virusul in sine.) Tratamentul aplicat consta din asocierea mai multor medicamente (antiretrovirale), care nu vindeca boala, dar ii incetinesc evolutia . Acest tratament trebuie administrat pe toata durata vietii bolnavului de SIDA, costand intre 8-12 000 dolari/an. Bolile transmisibile sexual -; BTS -; sunt boli ale tinerilor, mai
ales. Doua treimi din femeile infestate cu HIV au sub 30 de ani. Cum faza latenta
a bolii se intinde pe o perioada de 5-10 ani, este clar ca ele au fost
contaminate in jurul varstei de 20 de ani. Femeile sunt de doua
ori mai expuse decat barbatii contaminarii cu BTS. Comportamental insa,
barbatii sunt cei mai expusi. A avea o relatie „monogama” cu un
baiat, peste cateva luni alta cu altcineva, nu inseamna a fi in
siguranta, din punct de vedere medical ! Si cum este mai usor a preveni decat
a vindeca, singura solutie este ca fiecare sa se apere pe sine , folosind banalele
prezervative , diafragme, sau, de ce nu, abstinenta. |
||||||
![]() |
||||||
![]() |
||||||
|
||||||
|
||||||
Copyright© 2005 - 2025 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite |
![]() |