Nasterea unui copil este un proces natural. Vom urmari diferitele stadii ale nasterii,
de la primele simptome ale acesteia, pana la sosirea copilului pe lume.
Dupa noua luni de la conceptie, dezvoltarea copilului ajunge la faza in
care acesta poate supravietui in afara uterului. Nu se stie exact care
este factorul ce declanseaza procesul nasterii, dar in mod cert acesta
este legat de faza de maturitate pe care o atinge fatul. n5t9tp
Pregatirile pentru sarcina incep in cursul ultimilor saptamani
de sarcina. Hormonii din sangele mamei inmoaie muschii si ligamentele
organelor solicitate la nastere, facand astfel posibila dilatarea in
timpul nasterii. Copilul se pregateste si el pentru acest eveniment, folosindu-se
de hormoni speciali, denumiti corticosteroizi, produsi de glandele suprarenale.
Corticosteroizii pregatesc plamanii copilului, determinand organismul
sa produca o substanta care impiedica deteriorarea alveolelor pulmonare
fragile; copii nascuti prematur, inainte ca aceasta substanta sa se formeze,
nu pot respira singuri mult timp dupa ce se nasc. De asemenea, corticosteroizii
provoaca depozitarea unor mari cantitati de carbohidrat glicogen, in diferite
regiuni ale corpului. O parte este depozitat in muschii inimii, ajutand
mai tarziu inima sa bata, cand cantitatea de oxigen este diminuata
in timpul nasterii.
Fatul gata pentru nastere
Pozitia fatului in uter reprezinta un semn ca acesta este gata pentru
nastere. In primele stadii ale dezvoltarii sale, copilul se misca liber
in interiorul uterului, insa in ultimele saptamani acesta
nu se mai poate misca, deoarece uterul inceteaza sa mai creasca. In
aceasta faza, copilul se fixeaza de obicei in pozitia de nastere, cu capul
in jos, indreptat spre cervix. Apoi, in ultima luna, copilul
“cade” in cavitatea pelviana a mamei. Acest lucru este cunoscut
sub numele de angajare a capului.
Copilul incepe acum sa intinda peretii uterului. Acest lucru irita
muschii uterini ai mamei; in acest timp coborarea copilului in
pelvis stimuleaza hipofiza mamei sa produca contractia hormonul oxitocina, care
provoaca contractia muschilor uterului. In acest stadiu, mama are contractii
de tip Braxton-Hicks. Acestea au loc la diferite intervale de timp si, desi
sunt uneori destul de puternice, nu sunt dureroase. Spre deosebire de adevaratele
contractii, cele de tip Braxton-Hicks cedeaza rapid.
Prima faza a nasterii
Procesul nasterii cuprinde trei etape. In prima etapa, cele mai multe
eforturi sunt depuse in deschiderea, sau a dilatarii gatului uterului,
sau a cervixului, care, de la complet inchis, ajunge sa se deschida aproximativ
10 cm. In acest timp, copilul se sprijina cu capul pe piept si se deplaseaza
mai adanc in cavitatea pelviana.
Simptomele ca nasterea va avea loc in curand atunci cand femeia
gravida incepe sa aiba contractii persistente care cresc in durata,
frecventa si intensitate. Largirea uterului joaca un rol in declansarea
contractiilor, la fel ca producerea de oxitocina. Muschii uterului devin din
ce in ce mai sensibili la acest hormon, iar contractiile pot fi stimulate
atunci cand cantitatea de oxitocina din sange atinge un nivel critic.
Uneori medicii folosesc oxitocina sintetica pentru a declansa travaliul.
Prima etapa a travaliului este a travaliului este cea mai lunga si poate dura
multe ore. Aceasta etapa ia sfarsit odata cu “ruperea apei”,
care are loc in momentul in care membranele ce inconjoara
copilul se rup, eliberand lichidul amniotic. Totusi, acest lucru se poate
intampla mai devreme, iar in unele cazuri, cand sarcina
este suprapurtata, travaliul poate fi declansat prin ruperea membranelor pe
cale artificiala.
Etapa a doua si a treia
A doua etapa a nasterii este cea in timpul careia are loc nasterea propriu-zisa.
In general, aceasta dureaza aproximativ o ora, rar depasind doua ore.
Acum, cand cervixul este complet dilatat, datorita contractiilor puternice
si regulate, partea superioara a uterului (fundus) incepe sa se contracte.
Aceste contractii sunt stimulate de oxitocina eliberata de hipofiza mamei si
imping copilul prin canalul nasterii, format din uter, cervix dilatat
si vagin. Mama poate contribui si ea la acest proces, impingand
de fiecare data cand are loc o contractie.
A treia si ultima etapa a nasterii consta in eliminarea placentei si a
membranelor care inconjurau copilul in uter. Placenta se separa
de uter, curand dupa nasterea copilului, cand acesta nu mai are
nevoie de oxigen de la mama sa. Placenta este de obicei expulzata cu ajutorul
contractiilor uterului, dupa aproximativ 20 minute de la nastere. Uneori, asistenta
poate usura acest proces, apasand abdomenul mamei in timpul contractiilor.
Copilul nou-nascut
La nastere, copilul nu este prea placut la vedere. Este acoperit cu o substanta
vascoasa alba denumita vernix, iar pielea sa pare vinetie. Insa,
la cateva minute dupa ce respira prima data, pielea sa capata culoarea
roz.
Primul suflu nu este usor, deoarece exista de obicei o cantitate de lichid ramasa
in plamani, iar fiecare din milioanele de alveole fragile trebuie
umflate. S-a constatat ca prima respiratie necesita de cinci ori mai mult efort
decat respiratia ulterioara. Medicii si asistentele folosesc diverse metode
pentru a stimula respiratia copilului, dar in majoritatea cazurilor acest
lucru nu este necesar. Lipsa de oxigen si aerul rece din afara uterului declanseaza
de obicei primul suflu.
