h5r21rf
Abia tarziu in cursul evolutiei, mult dupa ce a aparut viata pe uscat, mult dupa ce iarba a acoperit campiile si au aparut fiintele care mancau iarba, abia dupa toate acestea si-au facut aparitia niste animale infricosatoare. Erau creaturile care atacau alte animale: carnivorele. Printre cele mai feroce se numara si marile feline.
Pe campiile Serengeti din estul Africii, imensele turme de ierbivore migratoare coexista cu cel mai rapid animal de pe uscat -; ghepardul -;, cu cea mai retrasa dintre feline -; leopardul -; si cu preferatul tuturor, regele junglei -; leul.
Se poate observa cu usurinta cine este seful. Numai leii isi permit sa leneveasca in Serengeti ziua in amiaza mare. Leii sunt extrem de puternici si sunt si cele mai mari feline din Africa. De asemenea, sunt singurele feline care traiesc in grupuri de familie , avand o structura sociala complexa.
Un grup de lei este constituit, de obicei, din leoaice (adesea surori) si puii acestora. Masculii adulti lupta pentru stapanirea unui teritoriu si pentru posibilitatea de a se imperechea cu leoaicele.
Leii au ajuns sa domine spatiile deschise ale Africii, fiind temuti pana si de alte feline. Ei au multe in comun cu un alt fel de mamifere, care au evoluat cu succes din maimute si au ajuns sa domine planeta -; oamenii. Ne e de mirare ca avem atatea afinitati cu leii. Aflam la ei propria noastra fire contradictorie. De la intimitatea legaturii lor de familie pana la brutalitatea stilului lor de viata.
Si totusi, cea mai ostentativa trasatura a leilor a constituit pana nu demult un mister -; masculii, prin coama lor, arata cu totul altfel decat femelele. Acest lucru este unic printre feline. De ce are leul mascul coama? Ea nu protejeaza in caz de lupta. De fapt, poate chiar sa constituie o piedica. In timp ce leoaicele sunt perfect camuflate printre ierburile uscate ale savanei (pentru ca blana lor are aceeasi culoare cu acestea), masculii poarta un ornament paros in jurul gatului, care este un “avertisment” vizibil pentru toate fiintele din apropiere. Femelele ucid si pentru masculi. Ele trebuie sa se straduiasca din greu pentru a supravietui. Adesea vaneaza impreuna ca sa procure hrana pentru intreaga familie. Masculii sunt trantori. Nu numai ca lenevesc majoritatea timpului, dar atrag si atentia nedorita asupra grupului. Oare coamele lor ostentative reprezinta vreu avantaj misterios? Este o forma foarte rara de podoaba care nu poate fi explicata prea usor. Specialistii s-au intrebat daca este ceva care ar putea placea femelelor sau care sa intimideze masculii rivali, dar pentru mult timp nu s-a stiut sigur…

Felinele s-au raspandit aproape peste tot in lume. De le padurile tropicale ale Amazonului, unde traieste jaguarul, la cele doua Americi, unde poate fi intalnita peste tot puma, si de la padurea nord-american temperata -; habitat al rasului, marile feline au ajuns in toate colturile pamantului. In Himalaya traieste una dintre cele mai retrase feline: legendarul leopard al zapezilor, iar in vaile aflate in sudul masivului traiesc ultimii tigri bengalezi, poate cele mai temute feline mari.

De la dungile blanii tigrului la rotocoalele leopardului, blana felinelor poate avea o mare varietate de modele. In prezent se crede ca pete ca ale ghepardului erau la origine modelul de pe blana tuturor felinelor si ca celelalte cerculete si chiar dungile au evoluat de la aceste prime pete. Chiar si leii -; care aparent nu au nici o pata -; au evoluat din aceste fiinte cu pete circulare, ascendent pe care il dovedesc formele de pe blana puilor. Felinele au diverse dimensiuni, de la tigrul siberian de 4 m lungime si 400 kg, pana la pisica cu picioare negre, lunga de 50 cm si cantarind … 800 g.
Dar oricare ar fi marimea sau modelul de pe blana, felinele au ceva in comun: sunt niste ucigase innascute.
Care sunt trasaturile principale ale unei feline ucigase? Mai intai, vederea foarte buna. Ochiul unui leu este de trei ori mai mare decat ochiul omului, deci sensibilitatea sa este tripla. Leul vede cel mai bine pe o campie neteda, unde poate urmari miscarea turmei de ierbivore. El isi poate alege prada, un animal mai slab, mai tanar sau mai incet, inainte de a porni la atac.
Dar simtul vazului la feline se manifesta cel mai bine noaptea. Ochii acestor animale seamana cu niste faruri, deoarece se pot folosi de orice sursa de lumina la indemana, chiar si de lumina stelelor. Razele luminoase sunt reflectate de o membrana speciala aflata in spatele retinei. Aceasta reflectare actioneaza pentru a doua oara anumite celule fotosensibile din fata membranei, imbunatatind astfel vederea nocturna.

Felinele sunt deosebite si datorita fortei si vitezei lor. Iar ghepardul este cel mai impresionant alergator dintre ele. Aceasta felina asteapta rabdatoare sa se apropie un animal pe care sa-l poata vana. Ghearele ei nu sunt retractile, constituind un fel de crampoane. Pernitele de pe labe au cute transversale care maresc aderenta la sol. Viteza cu care accelereaza este ametitoare. Poate atinge 90 km/h in aproximativ 4 secunde, din repaus, adica mai repede decat majoritatea masinilor. Viteza maxima a ghepardului este de 113 km/h. conformatia vertebrelor sale actioneaza ca un arc, ceea ce face ca ghepardul sa se deplaseze in sarituri si salturi. Dar inima lui este doar cat 1/3 din inima omului, in proportie cu corpul sau, ceea ce inseamna ca ghepardul are o rezistenta mai mica la effort. Nu poate utiliza aceasta viteza formidabila decat pe perioade scurte. Se pare ca imensa coada a ghepardului actioneaza ca un giroscop, ajutandu-l sa-si mentina echilibrul cand coteste brusc sau cand alearga foarte repede.

Majoritatea felinelor au dinti specializati, perfect adaptati prazii predilecte. Caninii, care sunt adesea enormi, se potrivesc pe vertebrele animalului care constituie in general prada, iar felinele pot despica coloana vertebrala a “victimei” cu precizia unui bisturiu chirurgical.
In ciuda tuturor acestor lucruri, aceste animale, care sunt prin natura lor niste ucigasi, nu sunt intotdeauna in stare sa prinda prada. Un ghepard reuseste sa prinda vanatul o data la sase incercari si are de invatat multe pana sa devina un animal de prada eficient.
Desi evolutia a dus la aparitia unor animale de prada periculoase, legitima aparare nu a fost ignorata. “O cursa a inarmarilor” in care atacul si apararea sunt unul pe masura celuilalt! Cine alearga mai repede? Cine poate coti brusc? Este o intrecere pe care prada o va lua intotdeauna mai in serios decat pradatorul. Pentru gazela este o chestiune de viata sau de moarte. Pentru ghepard -; doar o masa. Este un dans al mortii care a evouluat in decursul a milioane de ani. De cand a inceput el? Care sunt originile acestor carnivore?
In urma cu 37 de milioane de ani au aparut primele feline, mult dupa ce a luat sfarsit era dinozaurilor. Erau animale foarte mici, care traiau in paduri, si semanau cu actualul linsang, care vaneaza in copaci. Erau extrem de agile, cu auz foarte bun si vedere binoculara. In cele din urma, aceste fiinte au parasit copacii si, pentru prima oara, felinele s-au indreptat spre campie.
In decurs de numai 2 milioane de ani, au evoluat noi specii de animale, asemanatoare cu felinele, dintre care cele mai cunoscute sunt tigrii cu colti-spada. S-a dovedit insa ca “tigru” este o denumire cu totul improprie. In primul rand, aceste animale cu colti in forma de spada nu sunt inrudite indeaproape cu tigrii si apoi multe dintre vietati nici nu erau feline (unele erau marsupiale). Dar cum foloseau aceste animale caninii lor ascutiti ca niste pumnale? Este inca un mister. Au existat multe teorii despre ce mancau aceste animale, iar unele au fost chiar ridicole. S-a spus ca sugeau sangele si tot felul de lucruri, pentru ca savantii nu credeau ca acesti canini foloseau la ceva. Animalele cu colti-spada nu erau capabile sa-si infinga coltii direct in animal pentru ca aveau maxilarele inferioare prea mici. Ca sa muste, ar fi trebuit sa indeparteze maxilarul inferior prea mult in spate. Probabil, infingeau coltii in carnea animalului si trageau inapoi pentru a crea o rana adanca prin sfasiere. Sangele care curgea si socul duceau la moartea animalului atacat. Apoi animalele cu colti-spada faceau ce face orice felina: incercau sa sfasie animalul cu ajutorul dintilor din fata. Rupeau bucati mari de carne cu ajutorul dintilor carnasieri si le inghiteau fara a le mesteca. Contrar parerii generale, caninii nu ii incomodau deloc, deoarece carnea era rupta lateral.

In straturile de catran de la LaBrea, in Los Angeles, SUA, se afla ramasitele de SMILODON, cel mai mare si mai feroce din grupul animalelor cu colti spada. El a trait pana acum 10.000 de ani, dupa ce oamenii primitivi au ajuns in America.
Tot ingropate in smoala au fost gasite oase de leu, de rinocer si de mamut. Acesta era, probabil, un loc de atac. Felinele faceau prada sa cada in capcana de catran lipicios si apoi o ucideau.
Dar de ce au disparut asa brusc animalele cu colti-spada dupa 25 de milioane de ani de supravietuire infloritoare? Exista vreun defect fatal in structura acestor fiinte, sau felinele actuale, care au aparut cam pe atunci, erau pradatoare mai pricepute?
In primul rand, animalele cu colti-spada nu au disparut exact in momentul cand si-au facut aparitia leii si leoparzii. Ei au coexistat cateva milioane de ani. Se pare insa ca a existat ceva care a facut ca felinele (adica leii, tigrii si leoparzii) sa fie avantajate fata de “tigrii” cu colti-spada. Avantajul felinelor poate sa fi fost adaptibilitatea. Leii traiesc in spatii inchise, cum sunt padurile, dar si in spatii deschise, ca savanele. Leoparzii pot fi intalniti in diverse regiuni, de la munte la campie. Nu se stie sigur daca fiintele cu colti-spada erau la fel de adaptabile. Totusi, se pare ca animalele mai mici cu colti-spada traiau numai in anumite habitate. Pe de alta parte, ca Smilodonul era destul de mare sa poata merge oriunde dorea. Nu se stie insa exact cauza disparitiei acestor creaturi. Cercetarile continua.
In filme ca “Regele leu” (productie Walt Disney) sunt reprezentate mituri despre leii din savana. Producatorii au facut, desigur, cercetari pentru a vedea cum merg leii si cum se saluta, frecandu-se unul de altul, dar, dincolo de acestea, totul este fictiune. Desi nimeni nu merge la un film Disney pentru o lectie de biologie, zoologii cred ca exista doua greseli suparatoare in film. Prima este ca tanarul mascul Simba se maturizeaza si se “casatoreste” cu o femela din acelasi grup de lei. Nu se intampla deloc asa in realitate. In film exista si un conflict intre doi masculi, Mufasa si Scar, pe cand, de fapt, masculii unui grup nu se pot submina reciproc, avand dusmani comuni. E ca si cum filmul de desene animate urmarea doar povestea singurului grup de lei din lume. In cazul leilor adevarati exista o multime de grupuri care rivalizeaza intre ele. Fiecare grup trebuie sa fie destul de puternic pentru a face fata celorlalte. Aceasta este si baza legaturilor noastre de familie. In cazul filmului lui Walt Disney, daca cei doi se lupta iar unul il omoara pe celalalt, aceasta ar fi curata sinucidere. Supravietuitorul ar fi pentru scurt timp unicul mascul din grup, dar ar fi rapid eliminat de un alt grup.
Si apoi, leul cel bun are intr-adevar coama deschisa la culoare, ca Mufasa? Sau este doar un mit hollywoodian, importat din Africa? Coamele leilor pot fi deschise sau inchise la culoare, cu par lung sau scurt. Ce inseamna acest lucru in societatea leilor? Specialistii cred ca lungimea si culoarea coamei sunt pentru femele indicii in a alega un partener potrivit. In timpul luptelor dintre masculi, o parte din parul coamei este smuls. Deci, un mascul cu o coama impunatoare este un exemplar invingator, care a supravietuit multor lupte. Dar in privinta culorii? S-a observat ca in zonele cu hrana abundenta coama leilor are o nuanta mai inchisa decat a exemplarelor prost hranite. Rezulta deci ca pigmentarea parului din coama se datoreaza calitatii hranei. Avem astfel un indiciu ca masculii mai mari, mai bine hraniti, care nu au fost niciodata invinsi, au coame mari si inchise la culoare.
In Evul Mediu era la moda ca regii si imparatii sa aiba gheparzi si sa-i foloseasca drept animale de vanatoare. In secolul al XIII-lea, regele Akbar cel Mare avea peste 1000 de gheparzi si admira impreuna cu invitatii sai priceperea acestor animale la vanatoare. Obiceiul s-a pastrat pana in secolul nostru, cand numarul gheparzilor a scazut drastic.
A trecut de mult perioada cand ne temeam de marile feline. Pana in anii ’20-’30, leii, tigrii si leoparzii erau considerati un pericol si trebuiau impuscati pe loc. Sportul preferat al ofiterilor britanici din India coloniala era, in week-end, vanatoarea de tigri. Tigri erau intr-adevar periculosi. Se deplasau in tacere prin paduri si atacau doar din spate. In nordul Indiei, in 1911, Jim Corbett a impuscat faimosul tigru din Kumon, despre care se spunea ca a mancat 436 de oameni in decurs de opt ani!
Asa cum razboinicii Masai din Africa poarta coama leului drept talisman, si occidentalii au ajuns sa considere blanurile marilor feline drept simbol al prestigiului. In anii ’60, Jackie Kennedy a lansat aproape singura moda hainelor din blana de felina. Un capriciu al modei care a avut consecinte devastatoare. Din Africa au fost exportate in acea perioada 10.000 de blanuri de leopard in fiecare an.
Dar nu numai blanurile au cautare. In Asia, oasele de tigru sunt inca foarte pretuite pentru presupusele lor calitati revigorante. Multumita unor organizatii ca Fondul Mondial pentru Protectia Naturii, tigrii continua sa traiasca in regiuni izolate din India si Bangladesh, desi sunt o amenintare continua pentru populatie.
Chiar si in America de Nord felinele mari constituie un pericol. Numarul pumelor este in crestere si ele incep sa se apropie de marginea micilor orase, in cautare de hrana. Dupa ultimul “recensamant”, au fost inregistrate peste 50.000 de exemplare. Din pacate, multe dintre ele nu o duc prea bine.
In padurile Americii Centrale si de Sud exista aproximativ 15.000 de jaguari si aproximativ 10.000 de leoparzi. Mai exista doar 5-7000 de specimene de leopard al zapezilor. Tigrii din Java si Sumatra sunt pe cale de disparitie, iar in India mai sunt 2000 de tigri. Au supravietuit mai putin de 20 de leoparzi in zona Sinai din Orientul Apropiat. In Africa, parcuri imense, ca Serengeti, au contribuit la salvarea acestor animale deosebite. Dar turistii sunt greu de pastrat la distanta si multe feline au de suferit din aceasta cauza. Leii se descurca destul de bine. La ora actuala exista probabil 100.000 de lei in Africa, iar numarul pare a fi stabil. In schimb, gheparzii n-o duc la fel de bine. In Masai Mara, din Kenya, ei sunt atat de cautati de turisti, incat rareori au conditiile necesare pentru a vana. Cand un ghid de safari descopera teritoriul unui ghepard, multi alti ghizi incep sa frecventeze aceasta zona. In prezent, in Africa nu mai exista decat aproximativ 12.000 de exemplare.
Dar pe continentul negru se afla si feline care au supravietuit cu succes pana acum, departe de privirile iscoditoare ale oamenilor. Leii si gheparzii sunt usor de gasit, dar trebuie sa fii norocos sa vezi un leopard, catarat pe o creanga, in copacii savanei. Si totusi, in Africa erau odata 500.000 de leoparzi. Ei sunt reprezentativi pentru feline. Sunt vicleni, silentiosi si foarte retrasi. Sunt felinele noptii. Spre deosebire de alte feline, leopardul a reusit sa se ascunda de noi, oamenii.
Si totusi, se pare ca nu ne plac leoparzii la fel de mult cum ne plac leii. Vietile leilor sunt succesiuni fascinante de intamplari, in care pot fi intalnite din plin rivalitatile, gelozia si devotamentul vietii de familei. Dar, oricare ar fi preferatele noastre -; leii, tigrii, gheparzii sau leoparzii -;, viitorul tuturor felinelor este in mainile noastre.