Daca v-ar intreba cineva, care sunt cele mai frumoase animale, desigur ca v-ar fi foarte greu sa va hotarati; pentru cine ar putea alege intre pisici si caini fideli si inteligenti, sau intre un cal elegant si prietenos si un purcelus poznas? y4j2jr
Dar, parca intre pasari gasim cele mai atragatoare vietati, prin penajul lor adesea maiestrit colorat. Unele au cantecul vesel, al altora este de-a dreptul fermecator. Unele au zborul gratios, altele plutesc pe ape, ca un vis... Neamul pasaresc cuprinde mii si mii de specii mari si mici, care umplu vazduhul, apele si uscatul planetei noastre.
Despre multe dintre ele s-au scris si s-au povestit multe legende, care mai de care mai frumoase si mai pline de invataminte. Acum sa vedem ce spune povestea despre doua dintre pasarile care fac podoaba Deltei Dunarii si anume: lebada si lopatarul.
Lebada este o pasare frumoasa si eleganta, cu un vestmant alb imaculat, avand o rama neagra la baza ciocului rosu si un cucui negru deasupra ciocului. Gatul pasarii este gratios, ondulat. Fiind o excelenta inotatoare, pasarea pluteste tacuta pe intinsele ape. Lebedele se izoleaza de alte pasari pentru ca in apropierea lor nu tolereaza nici un alt t neam de pasare! isi construieste un cuib inalt si mare din stuf si papura impletit cu frunze si iarba. Mult vanata, fiind si comestibila, lebada a ajuns o raritate in delta. De aceea ea este ocrotita prin lege, impotriva celor care ii ameninta viata.
In afara de aceasta lebada cucuiata, care este de fapt un oaspete de vara, in delta noastra, plecand toamna, dupa ce cuibareste la noi, spre Delta Nilului, din tinuturile nordice vin la noi, pentru a ierna aici, lebedele "trompeta", in carduri mari si zgomotosc, cu zecile de mii. Acestea sunt lebedele de iarna, care se vor intoarce in Nordul mai rece, atunci cand Ia noi vine vara.
Legenda spune ca in vremuri de basm, aceste lebede au fost niste fiinte umane, pe care soarta le-a transformat in pasari de apa.
Se povesteste astfel ca, in vremuri indepartate, intr-un castel de pe malul Marii Negre, catre peninsula Crimeea, traia un om bogat, cu sotia lui si cu doua fiice gemene, Astrid si Ingrid.

Castelul, cu multe turle si incaperi, cu ferestrele scaldate in soare, stralucea printre pomii si boschetele gradinii intinse* unde palmieri si alti arbori tropicali inmiresmau aerul unui climat bland si cald, mai tot timpul anului.
Cele doua surori erau de o rara frumusete! Cine le vedea o data nu le.mai putea uita! Tineri chipesi, printi din tarile invecinate, veneau sa-si incerce norocul de a sg casatori cu oricare din ele. Gemenele erau nespus de frumoase si atragatoare. Aveau ochi albastri, par lung, blond si matasos. Mai degraba pareau a fi doua zane de vis, imbracate in rochii albe, stralucitoare. Erau insa increzute si egoiste, crezandu-se zeitati nemuritoare. in trufia lor rautacioasa,ii dispretuiau pe tinerii ce veneau in petit si care se intorceau la casele lor, asa cum au venit. Astrid era cea mai inalta, iar Ingrid avea un semn pe frunte. Ele isi, petreceau zilele in gradinile castelului urmarind soarele cum rasarea la orizont, cum urca apoi pe bolta cereasca, pentru ca apoi, catre seara, sa coboare la celalalt orizont.     


Noaptea, soarele le aparea in vis, ca un tanar chipes, plin de farmec, vesel si imbujorat la fata, insotindu-lc in plimbarile lor prin gradina. intr-o buna zi, cand cele doua surori se plimbau pe aleile marginite de gingase flori, a aparut aievea un tanar venit din Soare, pe o raza de lumina, cerandu-le permisiunea de a le insoti in plimbarea lor prin parcul castelului:
Imbujorate si ele la fata, surorile erau nespus de bucuroase, daca nu chiar fericite. La un moment dat insa, fara sa le fi spus cine este si de unde vine, tanarul a disparut din fata lor. In sufletul lor aveau insa banuiala si speranta ca era intr-adevar soarele ce le aparea noaptea in vis. Fara voia lor, discordia se strecura, pe furis, intre ele. Astrid, mai egoista si mai rautacioasa, s-a gandit cum sa o indeparteze pe sora ei din preajma tanarului coborat din Soare, atunci cand va reveni. Asa ca-, intr-o noapte, pe cand Ingrid dormea adanc, visand si ea la printul din Soare, Astrid i-a taiat buclele blonde si matasoase, slutind-o dc-a binelea.
Cam in acelasi timp, unul dintre tinerii petitori, mai plin de imaginatie si mai curajos, s-a gandit la un siretlic prin care sa se poata apropia mai mult de frumoasele surori gemene angajandu-l ca gradinar la castel.
Intr-o zi, noul gradinar vazu ca una dintre surori, cea mai inalta, se plimba cu un tanar chipes si stralucitor, in timp ce sora cea mai mica de statura privea de la fereastra, plangand amarnic. induiosat, gradinarul o invita la o plimbare cu barca, sperand ca va afla 'astfel necazul ce o chinuia atat de mult. Gradinarul a incercat sa-i alunge supararea, marturisindu-si dragostea pentru ea. Ba chiar ii spuse ca ar fi foarte fericit daca ar primi sa-i fie sotie, destairluidu-i ca, de fapt, el este printul Igor, feciorul imparatului din tara vecina.
Ingrid, care inca se mai gandea cu dragoste la feciorul chipes ce cobora din Soare, ii ceru un ragaz de trei zile pentru a-i da raspunsul. Plin de nadejde, printul Igor i-a daruit un inel de logodna, dar mare i-a fost dezamagirea cand a vazut cat de rea si de ingamfata era si Ingrid, semanand, de fapt, cu sora ei, Astrid.
Intr-adevar, cu un gest neasteptat, Ingrid a aruncat inelul in mlastina din apropiere, vorbind astfel printului Igor: "Sa stii printe Igof ca voi accepta sa fiu sotia ta numai daca vei gasi acest inelsi mi-1 vei aduce".
Tacut si plin de amaraciune, printul Igor s-a indreptat spre mlastinile ce inghitisera inelul. Din cer s-a starnit atunci o puternica furtuna care a ridicat valuri inalte cat casa, maturand tot ce intalneau in calea lor. Castelul cu turlele lui a luat foc de la un traznet, arzand pana la temelie. Cele doua surori gemene au fost luate de valuri si purtate in departari!

Dupa ce «furtuna s-a potolit, oamenii locurilor au vazut cu mirare doua pasari mari si albe pe care nu le mai vazusera pana atunci, alunecand pe luciul apei. Lebada mai mare, scotand tipete ascutite, ca de trompeta, isi lua zborul spre nord, catre tinuturile reci, fiind lebada de iarna. Lebada mai mica se indrepta, in zbor, spre sudul mai cald si mai insorit. Cucuiata si tacuta, cu gatul in forma literei "S", aceasta lebada se opri in Delta Dunarii, unde a cuibarit in vara, in stuful de pe plaur. La venirea toamnei si a iernii, lebada cucuiata si lua zborul inca mai spre sud, ajungand pana departe, in Delta Nilului!
Nefericitul si bunul print Igor, in lupta cu mlastinile in care inca mai cauta inelul de logodna, fu salvat de Ia moarte de o mana nevazuta ce. 1-a transformat intr-o pasare mare, cu penele albe ca zapada, ce poarta pe cap, numai vara, un mot pufos de pene, indreptat spre coada. Are gatul si ciocul lungi. Ciocul negru este latit ca o lopata, cu un carlig scurt in varf, cu care rascoleste mereu malul din mlastina, in cautarea inelului lui Ingrid. De aceea oamenii ii si spun lopatarul. Este lesne de inteles ca ineluljiu va fi gasit niciodata, dar astfel pasarea, isi gaseste hrana cea trebuincioasa.
Este o pasare frumoasa, cu zbor lin, planat, tinand gatul intins, ca barza. Este oaspetele de vara a deltei noastre, iar in septembrie pleaca spre nordul Africii sau spre Asia Centrala, unde este mai cald decat la noi, in delta. Fiind o pasare destul de rara, ea este ocrotita de lege.