Fitoterapia este utilizarea plantelor pentru vindecarea bolilor -; o 
  traditie in majoritatea societatilor si o terapie “alternativa” 
  populara in ultimii ani . Multe medicamente din medicina moderna deriva din 
  plantele utilizate de naturisti . Insa fitoterapeutii folosesc intreaga planta 
  -; sustinand ca eficienta deplina implica utilizarea tuturor ingredientelor 
  sale.  r5l9lb
  Omul a utilizat dintotdeauna plante pentru vindecare si aproape imediat ce a 
  invatat sa scrie el a consemnat descrieri ale propietatilor curative ale acestora 
  in “tratate despre plante” . Primul tratat despre plante cunoscut 
  a fost scris in urma cu aproape 5000 de ani de imparatul chinez Chi’en 
  Nung ( sau sub auspiciile lui ). Se numea Pen Tsao si contine descrieri ale 
  utilizarilor medicinale a peste 300 de plante . Desi textul nu a supravietuit 
  , stim despre existenta acestei lucrari din referinte intalnite in alta parte 
  .
  Prin 2000 I.Hr. , egiptenii antici utilizau plante in medicina , in cosmetica 
  si in imbalsamare . Grecii si romanii au perfectionat cateva dintre aceste tehnici 
  si au dezvoltat altele noi propii . Am aflat despre studiile lor din scrierile 
  lui Hipocrat din secolul al V-lea iHr si din cartile “De Materia Medica” 
  a lui Dioscoride si “Naturalis Historia” de 37 de volume a lui Pliniu 
  cel Batran ( ambele din secolul I dHr ) . 
  Traditii de utilizare a plantelor 
  In Evul Mediu in Europa de vest existau doua traditii de fitoterapie . Una era 
  superstitioasa : unele plante faceau parte din leacurile populare deoarece se 
  credea ca seamana cu anumite parti ale corpului uman . De exemplu , iarba plamanului 
  are frunze in forma de plamani si astfel era folosita pentru tratare tusei : 
  aceasta este cunoscuta ca “doctrina semnaturilor” . Cealalta traditie 
  naturista se baza pe experimente stiintifice si la inceput au fost efectuate 
  de calugari in gradinile manastirilor .
  In secolul XIII , Londra a devenit un centru comercial important pentru plante 
  si condimente ; plante medicinale originale si cvasi-originale se gaseau de 
  vanzare peste tot. Plantele cu propietati medicinale , luate individual , erau 
  numite “simple”; combinatiile de doua sau mai multe plante erau 
  numite “medicamente”.
  In secolele XVI si XVII , popularitatea fitoterapiei a dus la infiintarea primelor 
  gradini botanice dedicate in principal speciilor de plante medicinale ,unde 
  se efectuau cercetarile si invatau studentii . Prima a fost infiintata in Pisa 
  in 1543 si a fost urmata de una din Padova in 1545. Dupa aceea raspandirea lor 
  a fost constanta -; la Leiden in 1587 , Copenhaga in 1600 , Londra 1606 
  , Paris 1635 , Berlin in 1679 , Tokyo 1684 si Calcutta in 1787 .
  Multe progrese mari au fost facute in cea de-a doua jumatate a secolului al 
  XVIII-lea , prin activitatea a doi mari oameni de stiinta suedezi , botanistul 
  Carl Linnaeus (1707-1778) si chimistul Carl Wilhelm Scheele (1742-1786). In 
  1753 Linnaeus a introdus un nou sistem de nomenclatura pentru plante : aceasta 
  a ajutat la identificarea cu exactitate a plantelor si a deschis calea spre 
  compilatia dintre farmacopee , carti oficiale care enumera medicamentele si 
  descriu modul lor de preparare . Scheele a izolat din plante multi acizi organici, 
  care de atunci sunt utililzati in medicina conventionala .
  Medicamente pe baza de plante 
  In medicina moderna , aproximativ un sfert din medicamentele prescrise de medicii 
  conventionali sunt derivate din plante . Urmatoarele sunt unele dintre cele 
  mai cunoscute exemple . 
  Scoarta de chinina ne da chinina , un alkaloid incolor , inodor si foarte amar 
  utilizat pentru vindecarea malariei si a febrei . 
  Sucul matragunei (“Atropa belladonna”) contine atropina , care este 
  foarte otravitoare daca este mancata , dar este utilizata in medicina moderna 
  ca midriatic ( dilatator al pupilei ) . Cu sute de ani in urma , cand se considera 
  ca pupilele larg dilatate sunt atragatoare matraguna era folosita de femei in 
  doze atent controlate in scopuri cosmetice . 
  Dioscorea , o varietate ignama , ne da diosgenina , care este punctual de pornire 
  pentru prepararea mai multor steroizi , inclusiv al cortizonului antiinflamator 
  .
  Steroizii pot fi obtinuti mult mai usor si mai ieftin din plante decat din tesutul 
  animal . 
  Cornul secarei , o ciuperca ce afecteaza gramineele (in special secara ), ofera 
  compusi utilizati pentru oprirea sanerarii la nastere si pentru atenuarea migrenei 
  .
  Degetarul comun ( Digitalis ) este sursa unuia dintre medicamentele standard 
  pentru tratarea problemelor de inima . 
  Pervinca de Madagascar ( Catharanthus roseus ) contine alcaloizi utilizati pentru 
  tratarea bolii lui Hodgkin si a leucemiei la copii .
  Macul de gradina , o floare din genul Papaver , intalnita in lanurile de grau 
  , contine opiu , medicamnet narcotic din care se obtine morfina , un analgezic 
  ( medicament imotriva durerii ) puternic. 
  Genul de plante Scopolia ne da scopolamina , utilizata ca medicament hipnotic 
  si ca antispasmodic pentru reducerea contractiilor gastrointestinale .
  Iarba sarpelui ( Rauwolfia serpentina ) apartine familiei merisorului ( Apocynum 
  ) si este utilizata de mai multe secole in India in tratarea insomniei si ca 
  sedativ pentru cei muscati de sarpe . Din 1949 reserpina , constituentul activ 
  al ierbii sarpelui , a fost larg utilizata in medicina occidentala pentru controlul 
  hipertensiunii si ca tranchilizant . 
  Radacina de wourali ( Strychnos taxifera ) contine curara . Indienii din America 
  de Sud o pun in varfurile sagetilor pentru a-si paraliza vanatul , iar medicii 
  conventionali o utlilizeaza ca relaxant pentru muschii scheletici , in timpul 
  interventiilor chirurgicale .
  Fitoterapia moderna
  Toate aceste medicament sunt derivate din plante . Insa adevaratul naturist 
  este cel care incearca sa vindece boli folosind plante intregi , si nu doar 
  un constituent extras izolat .
  Unele leacuri ne sunt cunoscute tuturor ,si pot fi aplicate fara preparare . 
  De exemplu sugerea cuisoarelor atenueaza durerea de dinti , iar intepaturile 
  provocate de urizici se freaca cu frunze de macris ( Rumex ) . Fitoterapeutii 
  cred ca multe alte plante au utilizare medicinala pot fi administrate intern 
  fara probleme .
  Exemple sunt : ehinacea ,pentru accelerarea vindecarii ranilor ; semintele primulei 
  de seara ( Oenothera ) , pentru atenuarea eczemei , a artritei reumatoide si 
  a bolilor cardiovasculare ; usturoiul , pentru scaderea nivelului de colesterol 
  , subtierea sangelui si ca antibiotic slab ; radacina odoleanului ( Valeriana 
  oficinalis ) , are un efect tranchilizant usor si este utilizata pentru atenuarea 
  tensiunii nervoase si a insomniei .
  Fitoterapeutii pot sa prescrie diferite forme de ceai preparate din obtinerea 
  unor infuzii din flori sau frunze in apa fiarta : ceaiul facut din frunze de 
  menta , de exemplu , atenueaza indigestia si gazelle , in timp ce ceaiul facut 
  obtinut din flori de musetel atenueaza crampele stomacale si menstruale ranile 
  ulceroase si aftele .