Cu lungimea corpului de 7 - 9,6 cm. Coada de. 4,7-7,7 cm si o greutate de 9-23 g, chitcanul de apa are o talie mai mare dacit cea a chitcanului-apusean. Dorsal, este colorat in brun-inchis pina la negru, iar ventral in alb, cu aceeasi linie clara de demarcatie a celor doua zone de culoare, asemanindu-se, din acest punct de vedere, cu chitcanul apusean. Uneori, prezinta o pata alba in pavilionul urechii si inapoia ochilor. Urechile sint mici si ascunse in blana. Picioarele sint marginite de cite doua rinduri de peri aspri si scurti care servesc foarte bine la inot. De asemenea, coada este flancata de o rama dubla de peri aspri, argintii, care servesc la inot. Ca o caracteristica a familiei Soricidelor, chitcanul de apa are vir-furile dintilor dungate cu o culoare rosie-inchisa. s7m14mt
Acest chitcan este cel mai comun reprezentant al familiei, fiind intilnit de la cimpie pina la altitudinea de 2 000 m. Prefera malurile cu portiuni de apa mai linistita, de care nu se departeaza prea mult.

Este un animal vioi, mai putin nocturn decit precedentul. Lista sa de hrana este alcatuita, in general, din aceleasi sortimente ca aceea a chitcanului apusean, fata de care este mult mai carnivor. Este un .mare mincator de icre de pastrav, uneori vineaza si pastravi mai mici carora le maninca creierul. Prada este mai intii paralizata si ucisa de secretia veninoasa a unei glande salivare. isi sapa galerii complicate, cu sectiune ovala si diametrul de cea 2 cm. Uneori foloseste galerii!» facute de soareci si cirtite. in lunile aprilie-mai, construieste un cui) destul de mare, la suprafata solului, nu intr-o gaura ca specia prece­denta, pe care, de asemenea, il captuseste cu ierburi, radacini si muschi.

Fata de doua-trei ori pe vara, cite 3-8 pui, dupa o gestatie de 24 zile. Puii cintaresc la fatare numai 1 g si dupa o luna ajung la 4 g, fiind alaptati, in medie, timp de 37 zile. Maturitatea sexuala este atinsa in primavara viitoare.
Durata de viata a indivizilor din aceasta specie este scurta, de aproximativ 14 luni. Din efectiv, doua treimi dispar in cursul unui an si numai prima generatie poate supravietui peste iarna.

Dintre toate sorioidele de la noi, chitcanul-de-apa este specia cu cel mai pronuntat instinct gregar.
Este socotit daunator pentru faptul ca se hraneste cu icre si puiet de peste.
Denumirea stiintifica este Neomys fodiens fodiens, Pennant, 1771.
Numiri straine: engl. water shrew; fr. musaraigne (crossope) aqua-tique; it. Ioporagno acquaiolo; sp. musarano patiblanca de aqua.