Face parte din fam. Fagaceae.Arbore foios intalnit in regiunea 
  de campie si dealuri (terasele raurilor, platforme, piemonturi ), 
  cu limita superioara la cca. 600-700 m altitudine, formand arborete 
  de amestec cu alte foioase ( padure de sleau), sau arborete pure (stejarete).Se 
  mai numeste : gorun, sledun, stejar penduculat, stojar, ters, trajer, tufan. r6f1fx
  In Romania ocupa 2% din suprafata paduroasa a tarii, 
  respectiv cca. 130 000 ha.Padurile cele mai intinse ( peste 80% 
  din total ) se gasesc in sudul tarii, campiile din 
  vestul tarii, nord-vestul Moldovei si in Podisul Transilvaniei. 
  
  Specie de climat variat ; cerinte ridicate fata de caldura 
  in timpul verii ; rezistent la gerurile de iarna -cele excesive 
  ii provoaca gelivuri (crapaturi in lemn).Pretentios 
  fata de lumina. Prefera soluri profunde, afanate 
  , reavane pana la umede, fertile. Suporta multumitor solurile 
  compacte, argiloase, cu podzolire accentuata de hidrogeneza, pe 
  terase si platforme.Creste nesatisfacator pe soluri sarace 
  si acide.Raspandit in Europa.
  Alcatuire :
  Radacina pivotanta, profunda.Tulpina dreapta, 
  bine elagata, inalta pana la 50 m, diametrul 
  1-2 m. Scoarta cu ritidom brun-negricios, tare, adanc brazdat longitudinal 
  si transversal, pana la 10 cm adancime. Lemn cu durament 
  brun-rosiatic, alburn galbui-rosiatic, raze medulare mari, bine vizibile, 
  inele anuale vizibile.Coroana profunda si larga, cu ramuri viguroase, 
  noduroase, intinse orizontal. Lujerii vigurosi, muchiati, glabri, bruni-maslinii. 
  Muguri ovoizi, bruni-lucitori. Frunze lobate pana la penatfidate, 
  cu 4-8 perechi lobi obtuzi sau rotunjiti, inegali separati prin sinusuri neregulate, 
  glabre, pieloase, la maturitate. Flori unisexuate-monoice, cele femele lung-penduculate, 
  dispuse cate 3-6 in ciorchine. Inflorire IV-V .Polenizare anemofila. 
  Fructe, achene (ghinda ) ovoidale, alungite pana la cilindrice 
  ( 2-4 cm ) brune-galbui, in stare proaspata cu dungi 
  longitudinale verzui caracteristice ; grupate cate 2-5 pe un peduncul 
  comun. Cupa hemisferica, lemnoasa, cu solzi mici, ovati-triunghiulari, 
  stransi alipiti, concrescuti, liberi numai la varf. Capacitate germinativa, 
  70-80%. Fructifica o data la 6-10 ani. Prima fructific are, la 70 de 
  ani, cand se afla in masiv si la 40-50 de ani, cand creste izolat. 
  Poseda mare capacitate de regenerare vegetativa prin lastarire. 
  Creste activ pana la 150-200 de ani, cu maximum intre 50-70 
  de ani. Longevitate 500-600 de ani, exceptional, 2000 de ani .
  Compozitie :
  Chimic, scoarta contine acid cavercitanic ( 9-15%), acid elagic, acid galic, 
  acid nictanic, acid roburic, cvercina (principiu amar), floroglucina, substante 
  pectice, rezine, zaharuri, substante minerale . Lemnul contine pentozane, galactan, 
  lignina, substante tanate, mici cantitati de ceruri si grasimi, 
  substante minerale ( K, P, Ca, Mg, Fe, Si , Na ). 
 Industrie :
  Lemn tare, elastic, rezistent, durabil in aer si apa. Utilizat 
  in constructii civile, hidraulice si de masini, pentru grinzi, stalpi, 
  piloti, traverse de cai ferate, lambriuri, parchete, doage, confectionarea 
  mobilei de inalta calitate (lemn masiv si furnire ), in tamplarie, 
  strungarie, lemn de foc. Scoarta , galele de pe frunze si coltanii fructelor 
  tinere sunt folosite in tabacarie ( contin mult tanin 17-40%). 
  Fructele pot fi folosite in fabricile de spirt.
  Medicina :
  Uz intern: 1.Pentru tratarea de gastrita hiperacida, ulcer gastrodudenal, 
  diaree, enterite, melene, hemoroizi, rinofaringita, faringita 
  acuta si cronica :  a) decoct, din 2 lingurite de scoarta maruntita la o cana 
  cu apa rece; se fierbe 20-30 de minute ; se beau 2 cani pe zi, intre 
  mese,  neindulcit; b) decoct, din 2 lingurite cu pulbere de scoarta la o cana (250 
  ml)  de apa ; se fierbe 10-15 minute ; se lasa in repaus acoperit 
  ; la racire se strecoara ; se beau 1-2 cani pe zi ; c) cafea, dintr-o lingurita de ghinda prajita si 
  macinata ; se bea cate  o ceasca neindulcita, dimineata, pe stomacul gol.
  Regleaza scaunul in diaree.
  Uz extern : 1.Pentru tratarea hemoroizilor, degeraturilor, transpiratiei 
  excesive a picioarelor si mainilor : decoct, din 20-30 g scoarta maruntita 
  la litru.
  Puternic astringent. Se aplica bai locale. 
  2.Pentru tratarea afectiunilor cavitatii bucale, durerilor de dinti, rino-faringitelor, faringitei acuta, cronica si arsurilor, degeraturilor 
  : decoct din 3-4 lingurite de pulbere de scoarta la o cana (250 
  ml) de  apa. Pentru gura se fac clatiri cu solutia pregatita. 
  Pentru degeraturi  se tamponeaza ranile cu vata inmuiata in 
  solutie. Pentru rino-farin   gita, faringita acuta si cronica gargara 
  de 2-3 ori pe zi, la temperatura  suportabila.
  3.Pentru combaterea transpiratiei la picioare, a rosaturilor de pantof, degeraturilor : decoct din 10 g pulbere scoarta ( o lingurita 
  ) la 100 ml apa. Se face baie la picioare, zilnic, cate una inainte 
  de culcare
  4.Pentru tratarea hemoroizilor : alifie, din 5 g pulbere de gale recoltate  de pe frunze la 30 g untura de porc proaspata. Se aplica 
  unguente locale.
  5.Pentru tratarea gingivitelor: tinctura din macerarea a 10g gale la 
  100g alcool, timp de 10 zile. Zilnic se scutura de 2-3 ori sticla. Se 
   strecoara. Se trage in sticle inchise la culoare. Se astupa 
  cu dop. Se folosesc 10-15 picaturi la o ceasca de apa rece ( temperatura 
  camerei ) cu care se face gargara, se freaca gingiile si se clateste 
  gura. 
  Scoarta este inclusa in compozitia diferitelor ceaiuri Plafar.
  Cosmetica :
  Pentru intarirea radacinii parului si oprirea caderii 
  lui : decoct din 4 lingurite cu pulbere de scoarta la o cana de 
  apa ( 250 ml ). Se tamponeaza radacina parului pe 
  intreaga suprafata a capului, sau se fac bai si frectii 
  saptamanal sau de doua ori pe saptamana.
 Recoltare :
  Pentru utilizari medicinale, scoarta ( Cortex Quercus ) se recolteaza 
  numai in parchete pe masura taierilor. Perioada optima este 
  martie-aprilie. Se desprinde numai scoarta neteda a ramurilor 
  de 3-5 ani, cu grosimea pana la 10 cm. Se usuca la soare. 
  Pe ploaie se adaposteste. Uscarea artificiala se face la 40-50° 
  C. 
  Apicultura :
  Specie melifera. Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. 
  Mana contine 62-64 % zahar. Cantitatea miere de mana 20 kg/ha. 
  Pondere economico-apicola mijlocie. Mana este produsa de licanida 
  bruna a cojii de stejar ( Lachnus roboris ). Etapele de secretie a manei 
  sunt 20 iun.-10 iul. si 10-30 sept., in raport de conditiile stationale 
  in evolutia timpului. 
  Silvicultura :
  Specie de interes forestier. Produce lemn de calitate superioara.Specie 
  de baza in alcatuirea perdelelor de protectie.
  Zootehnie :
  Ghindele pot fi utilizate la hrana porcilor.
  Protectia mediului :
  Prin puternicul sau sistem radicular, reprezinta solutia optima 
  pentru punerea in valoare a potentialului mineral si hidric al solului, 
  asigurand optimizarea regimurilor hidrologice si un drenaj biologic de 
  mare eficienta in statiunile cu exces de umiditate.
  Ornamental :
  Remarcabil prin dimensiunile impresionante. Atractiv prin port si masivitate. 
  Specie de baza in constituirea masivelor paduroase in 
  stil peisajer din parcuri, in grupari monumentale in poieni. 
  Inmultire prin seminte. 
  
  
  Subspecii
 STEJARUL BRUMARIU
  Quercus pedunculiflora
 Arbore indentificat in Romania in 1936, cu areal intins 
  in silvostepa unde formeaza arborete pure sau in amestec. 
  Se mai numeste : gantoi, slodun.
  Vegeteaza bine pe cernoziomuri levigate sau pe dune cu sol nisipos, afanat, 
  suficient de reavan. Iubitor de caldura, rezistent la seceta, 
  uscaciunea solului si atmosferei.. Specie de baza deosebit de 
  valoroasa in padurile de silvostepa ale Olteniei, 
  Munteniei, Dobrogei. Raspandit in Peninsula Balcanica, 
  nordul Asiei Mici, Caucaz, Crimeea. 
  AlCATUIRE :
  Radacina pivotant-trasanta. Tulpina dreapta, inalta 
  pana la 25-30(35)m. Scoarta cu ritodom gros, adanc-crapat, 
  aparut de timpuriu. Lemn cu durament brun-rosiatic, alburn galbui-rosiatic, 
  raze medulare mari, bine vizibile, inele anuale vizibile. Frunze variabile ca 
  forma, cu latimea mai mare la mijloc sau spre varf, iar 
  lobii mijlocii aproape perpendiculari pe nervura mediana, pe fata superioara 
  verzi-intunecat, pe cea inferioara cenusii-brumarii, glaucescente, 
  de regula pubescente, rareori glabre. Unisexuat-monoic, cu inflorescente 
  femele lung-pedunculate, iar in cadrul florilor stigmate late, capitate, 
  plane si intinse orizontal. Inflorire luna a V-a. Fructe, achene 
  ( ghinde ) mari, lungi de 3-5 cm, grosime 2 cm, prinse pe un peduncul lung pana 
  la 15 cm. Cupa cu solzi asezati
  in randuri circulare.
  Industrie :
  Lemn tare, elastic, durabil, rezistent. Folosit la fabricarea mobilei, tamplarie, 
  dogarie, constructii si lucrari sub apa. Scoarta este folosita 
  in tabacarie. Crengile sunt utilizate la foc. Ghindele 
  pot fi utilizate la fabricarea spirtului.
  Medicina :
  Aceleasi utilizari ca si la stejar.
  Apicultura :
  Specie melifera Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. 
  Productia de miere de mana este de 20 kg/ha.Pondere economico-apicola 
  mijlocie.
  Ornamental :
  Specie decorativa prin port, utilizata in dumbravi, individual 
  sau in grupe mici. Inmultire prin seminte.
 
 STEJARUL PUFOS
  Quercus pubescens
 Arbore intalnit sub forma de arborete, dumbravi, 
  palcuri si tufarisuri izolate in sub- zona silvostepei si 
  colinar in Muntenia, Dobrogea, Oltenia, Banat, vestul Transilvaniei.
  Se mai numeste : ceretic, garneata, goron, lemn tare, stejar negru, 
  stejar rosu, stejar scamos, stejarica, sledun, tufan, tufa, 
  tufa riioasa. Iubitor de caldura, rezistent 
  la seceta, uscaciune. Vegeteaza bine pe soluri cernoziomice, 
  calcaroase, relativ compacte, cu regim de apa deficitar. 
  Raspandit in regiunea mediteraneana si submediteraneana. 
  
  Alcatuire :
  Radacina pivotant-trasanta. Tulpina frecvent 
  stramba, inalta pana la 15 m. Scoarta 
  cu ritidom brun-negricios, tare, des si adanc-crapat, format de 
  timpuriu. Coroana rara, larga, luminoasa. Lujeri 
  cenusiu-pubescenti. Muguri mici, ovoizi, tomentosi. Frunze mici ( 4-8 cm ), 
  lat-obovate, tari, neregulat-sinuat-lobate, cu 3-6 perechi de lobi incretiti, 
  ondulati, despartiti prin sinusuri inguste, pe fata inferioara 
  cenusiu-tomentoase. Inflorire luna a V-a. Fructifica la 8-12 ani. 
  Fructe, achene ( ghinde ) mici, cca 1,5 cm, asezate in cupe cu solzi mici, 
  cenusiu-pubescenti, sesile.Longevitate limitata.
  Industrie :
  Lemn cu bune insusiri tehnologice. Din cauza dimensiunilor reduse nu poate 
  fi folosit decat pentru foc. Scoarta contine mult tanin; folosita 
  in industria tabacariei pentru tabacitul 
  pieilor.
  Medicina :
  Aceleasi utilizari ca la stejar.
  Apicultura :
  Specie melifera. Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana. 
  Productie  miere-mana 20 kg/ha. Pondere economico-apicola mijlocie.
  Protectia mediului :
  Specie foarte importanta pentru perdelele de protectie din stepa.
  Ornamental : 
  Rustic. Utilizat ca arbore decorativ prin parcuri, spatii verzi, individual 
  sau in grupuri, pe alocuri uscate ( unde exista conditiile ecologice 
  propice ), din silvostepa si stepa, in sudul si vestul tarii. 
  Uneori folosit ca arbore de alei. Decorativ prin port, coronament larg, lujeri 
  tomentosi, frunze. Inmultire prin seminte.
  Silvicultura :
  Specie de interes forestier. Indicata pentru statiuni extreme. Lemnul 
  un bun combustibil. 
  STEJARUL ROSU
  
  Quercus borealis
 Arbore foios, exotic, cu amplitudine ecologica larga, vegetand 
  bine pe soluri podzolice, argiloiluviale, pseudogleizate si gleice, afanate, 
  textura usoara, suficient de umede; prezent si pe soluri sarace, 
  soluri argiloase compacte.Se mai numeste stejar rosu american. Originar din 
  jumatatea estica a Americii de Nord. Introdus in Romania 
  la inceputul secolului, in culturile forestiere de la Mihaiesti, 
  Lipova, Risnov si pe marginea strazilor, prin parcuri, ca arbore 
  decorativ.
  Alcatuire :
  Radacina pivotanta, cu ramificatii laterale, profunda, 
  puternica. Tulpina dreapta, cilindrica, bine elagata, 
  inalta pana la 30 m, diametrul pana la 
  1 m. Scoarta subtire, cenusie, neteda. Ritidom subtire, cu crapaturi 
  rare, apare catre baza tulpinii dupa 40 de ani. Lemn cu durament 
  galbui, inele anuale vizibile. Lujeri rosii-bruni, cu lenticele galbui. 
  Muguri rosii-bruni, glabrii, lungi de cca 6 mm. Frunze oblongi, mari (10-22 
  cm), adanc-lobate, cu lobii triunghiular-ovati, lobolati, terminati cu varfsetaceu, 
  alungit, pe dos cu smocuri de peri ruginii in axilele nervurilor.Toamna 
  ,frunzisul se coloreaza in rosu sau portocaliu. Fructifica la 
  2-3 ani.Fructe ,achene (ghinde) mari, lat-ovoide, brune asezate intr-o 
  cupa putin adanca ,usor conica ,scurt-pedunculata. 
  Maturatie bianuala. 
  Industrie :
  Lemn dur, durabil, dar inferior celui de stejar si gorun. Se impregneaza 
  usor. Folosit la producerea de placaje, mobila ,tamplarie , traverse, 
  caroserii, parchete, dusumele. Poseda pori si nu poate fi folosit la 
  doage. Scoarta cu aceleasi utilizari ca la stejar.
  Apicultura :
  Specie melifera. Furnizeaza albinelor culesuri de polen si mana.
  
  Silvicultura : 
  Specie de interes forestier. Crestere rapida, mai ales in tinerete. 
  Utilizat frecvent ca genitor in lucrarile de selectie.
  Ornamental :
  Decorativ prin portul drept, coroana globuloasa, coloritul frunzelor 
  verzi, vara si galben-rosiatice, toamna.Cultivat in parcuri si plantatii 
  de aliniament. Nu se recomanda plantarea pe strazi si bulevarde.Creste 
  incet, sufera de parlirea scoartei si daunatori 
  criptogamici.