Pentru dezvoltarea unui copil sunt necesare 9 luni. In timpul acestei 
  perioade, pintecul mamei creste: aceasta reprezinta sarcina. La sfirsitul 
  celor noua luni femeia naste: copilul vine pe lume. Cind sarcina evolueaza 
  bine, viitoarea mama duce o viata activa, obisnuita; cu toate acestea, ea trebuie 
  sa aiba grija sa se hraneasca bine, sa evite fumatul, alcoolul, ca si majoritatea 
  medicamentelor, care constituie substante toxice pentru viitorul copilului.
Viata copilului in pintecul mamei.
In toata perioada sarcinii, schimburile dintre mama si copil se realizeaza 
  prin intermediul placentei si cordonului ombilical. d8x2xr
  Placenta este complet formata la trei luni de la fecundare. Este constituita 
  din celule ale mucoasei uterine materne (endometrul) si din celule coriale. 
  Placenta uneste mucoasa uterina cu fatul prin intermediul cordonului ombilical. 
  Acesta este strabatut de o vena si doua artere. Arterele ombilicale transporta 
  substante nutritive si oxigen de la mama, iar vena ombilicala transporta produsi 
  reziduali si dioxidul de carbon in organismul matern, de unde se elimina.
  Sarcina este divizata in simestre (perioade de trei luni in viata 
  embrionului si a fatului):
  I simestru
  Dupa ce a avut loc fecundatia, oul fecundat s-a divizat pentru a forma o mica 
  sfera de celule, care pluteste in uterul mamei, (organ muscular, cavitar 
  unde se va dezvolta viitorul copilului denumit embrion). In a 7-a zi dupa 
  fecundatie, micuta sfera formata din celule, se fixeaza pe peretele uterin; 
  acesta constituie nidatia oului.
  Saptamina a 2-a: Incepe formarea celulelor sanguine si diferentierea 
  celulelor cardiace.
  Saptamina a 3-a: modificarile hormonale determina ingrosarea endometrului 
  si vasele sanguine din el hranesc blastocistul.
  Saptamina a 4-a: sacul amniotic este bine dezvoltat. Embrionul si, mai tirziu fatul, vor fi adapostiti in el pe tot parcursul sarcinii, 
  suspendati cinfirtabil in lichidul amniotic, la o temperatura constanta 
  si protejati impotriva socurilor. Inima incepe deja sa bata la inceput 
  neregulat, dar in curind cu un ritm regulat si mai rapid decit 
  cel al mamei. Coloana vertebrala si sistemul nervos incep sa se formeze 
  in embrion, care are acum in jur de 7 mm in lungime.
  Saptamina a 5-a: Se formeaza primele organe. Capul creste, adapostind creierul in dezvoltare, care este legat de maduva spinarii rudimentara. 
  Bratele si picioarele apar ca mici muguri, iar inima si sistemul circulator 
  sunt bine conturate.
  Vasele sanguine ale embrionului se unesc cu cele ale placentei in dezvoltare 
  pentru a forma cordonul ombilical.
  In interiorul embrionului, acum in lungime de 10 mm, a inceput 
  sa se formeze sistemul digestiv, incepind cu stomacul si parti din 
  intestin. Desi nu exista o fata propriu-zisa, exista mici depresiuni in 
  care se vor forma ochii si urechile. Gura si maxilarele sunt la inceputul 
  formarii, iar sistemul nervos si coloana vertebrala continua sa se dezvolte.
  Saptamina a 6-a: Dezvoltarea capului se accelereaza. Partile interne ale 
  urechilor si ochilor sunt in continua formare (ultimii, acoperiti cu tegumentul 
  ce va forma pleoapele). Incepe dezvoltarea narilor. Creierul si maduva 
  spinarii sunt aproape formate. Dezvoltarea sistemelor digestiv si urinar continua, 
  desi ficatul si rinichii nu sunt capabili sa functioneze. Mugurii membrelor 
  au crescut si este posibila observarea rudimentelor mainilor si picioarelor.
  Saptamina a 7-a: Acum incep sa se dezvolte umerii, coatele, genunchii, bazinul si plaminii. La sfirsitul saptaminii a 7-a embrionul 
  are lungimea de 40 mm.
  Saptamina a 9-a: Se separa degetele. Intre timp se formeaza sistemul digestiv.
  La virsta de 2 luni -; se formeaza cavitatile oculare, acoperite 
  cu un tegument din care se vor forma pleoapele. De asemenea, apar urechile, 
  coloana vertebrala, gatul si muschii. Apare pielea, iar capul se spleaca 
  inainte. Embrionul incepe sa-si miste mainile si picioarele.
  Cu ajutorul unor aparate care amplifica sunetul putem auzi bataile cardiace 
  ale fatului, dar mai sunt necesare sapte luni pentru a se naste.
  Din acest moment embrionul poarta numele de fat.
  Incepand cu a 2-a luna de gestatie, embrionul se dezvolta foarte 
  rapid. Pana acum el ocupa cavitatea uterina, de acum inainte, insa, 
  uterul se va destinde pentru a face loc fatului, sacului amniotic si placentei. 
  Abdomenul mamei se va mari din ce in ce mai mult.
  In saptamanile urmatoare se dezvolta organele interne ale fatului. 
  Incep sa se formeze muschii si unghiile, iar parul incepe sa creasca. 
  Fatul incepe sa dea din maini si picioare din ce in ce mai 
  puternic.
  Cu ajutorul ultrasunetelor, in a 12-a saptamana, mama poate vedea 
  o imagine a colului. Ultrasunetele sunt unde radio cu frecventa foarte mare, care 
  pot produce o imagine pe un ecran. Metoda este folosita de catre medici pentru 
  a se asigura ca fatul se dezvolta normal. De asemenea se poate afla sexul copilului.
  In saptamana a 14-a, desi este foarte mic, fatul este format in 
  intregime: are 12 centimetri lungime si cintareste aproape 135 de 
  grame.
  Incepand cu luna a 5-a, mama poate simti miscarile fatului. El deschide 
  si inchide ochii si poate sa-si stranga pumnii. Doarme si se trezeste 
  des si chiar sughite !
  Luna a 7-a: fatul aude. Se misca mai putin deoarece are mai putin loc
  in uter. Masoara 42 cm si cantareste 1,5kg.
  Luna a 8-a: Fatul se intoarce cu capul in jos si fesele in 
  sus, pozitie care in general o va pastra pana la nastere. Puful 
  fin cade si este inlocuit cu o substanta grasa, protectoare. Masoara 47cm 
  si cintareste 2, 5 kg. 
  Luna a 9-a: Plamanii sunt gata si functioneaza. Pielea este neteda. Oasele 
  craniului nu se vor suda decat dupa nastere. Fatul masoara 50 cm si cantareste 
  in jur de 3, 2 kg. E pregatit sa vina pe lume. Se spune despre un copil 
  ca e prematur daca acesta se naste inainte de luna a 8-a.
 
Nasterea.
In momentul nasterii, uterul se contracta din ce in ce mai tare: 
  incepe travaliul. Treptat, cervixul - capatul inferior al uterului -; 
  se largeste din ce in ce mai mult. Dupa 12 ore (aceasta perioada de timp 
  este diferita de la o femeie la alta) ajunge la un diametru de 10cm.
  Incepe a doua faza care, de obicei, dureaza o ora. Contractiile tot mai 
  puternice imping bebelusul prin cervix si vagin spre exterior. Alte contractii 
  elimina placenta. Din momentul in care iese, copilul incepe sa tipe; 
  plaminii i se umplu cu aer pentru prima data. Desi va avea nevoie de ingrijire 
  si protectie timp de multi ani, bebelusul poate trai liber.
  Cordonul ombilical masoara ceva mai mult de un centimetru in diametru si are o lungime de 60cm. Dupa nastere el trebuie sa fie taiat, formand 
  ombiliculul bebelusului. Cunoscand functia vitala a placentei si stiind 
  ca viata embrionului si a fatului se datoreaza sangelui matern, putem 
  intelege cat de importanta este sanatatea femeii in timpul 
  sarcinii.
Igiena si masurile de precautie.
Deoarece primul trimestru este perioada in care are loc formarea organelor 
  esentiale ale fatului, este important pentru mama sa evite orice ar putea produce 
  malformatii fetale. Medicul trebuie consultat inainte de administrarea 
  oricaror medicamente si toate femeile sunt sfatuite sa renunte la fumat si alcool, 
  de indata ce sunt gravide.
  Inainte de a ramane gravida, o femeie trebuie sa fie sigura ca este 
  imuna la rubeola si, daca nu este, sa se vaccineze impotriva acesteia. 
  Contractarea rubeolei pe timpul sarcinii poate duce la nasterea unui copil cu 
  malformatii grave.
  Este important pentru mama sa consulte medicul pentru un examen fizic, meticulos si pentru stabilirea unui program de ingrijire prenatala.
  Controlul cresterii fatului reprezinta o parte importanta a acestuia. Metodele 
  utilizate pentru aceasta variaza de la o simpla masurare a uterului matern la 
  examinarea cu ultrasunete.
  Masurarea cu regularitate a presiunii arteriale si testele de urina ajuta la 
  evaluarea periodica a starii de sanatate a mamei.
  II semestru
  In timpul celui de-al doilea trimestru, mama va incepe sa simta 
  miscarile fetale in special inainte de a adormi.
  Multe femei observa ca au nevoie de o cantitate mai mare de lichid decat 
  de obicei, iar unele ar putea avea nevoie de un supliment de fier penru a ajuta 
  procesul de producere a celulelor sanguine.
  Pana in saptamana a 20- a, glandele mamare sunt pregatite 
  pentru alimentarea la san. Unele femei observa ca mameloanele produc un 
  fluid galbui numit colostru, dar aceasta nu se intampla in toate 
  cazurile si cele la care nu apare nu ar trebui sa fie ingrijorate asupra 
  capacitatii lor de a alimenta la san.
Sarcina extrauterina
Sarcina care se dezvolta in afara cavitatii uterine. O sarcina extrauterina 
  (S.E.U.) apare cam in 2% din sarcini.
DIFERITE TIPURI DE SARCINA EXTRAUTERINA. In 96% dintre cazuri, oul se 
  implanteaza in trompa lui Fallopio (sarcina tubara). Alte localizari, 
  mai rare, tuboovariene sau peritoneale (in cavitatea abdominala).
  FACTORI DE RISC. Factorii de risc care explica cresterea frecventei sarcinilor 
  extrauterine se grupeaza in mai multe categorii.
  ¦ Frecventa crescanda a bolilor cu transmitere sexulala (B.T.S.) 
  este un factor important: un antecedent de infectie multiplica de 6 ori riscul 
  de sarcina extrauterina prin suprimarea cililor care, in mod normal, tapeteaza 
  trompa si faciliteaza deplasarea ovului.
  ¦ Steriletul, desi atat de eficace in calite de contraceptiv, 
  creste de 3 ori riscul de sarcina extrauterina in raport cu metodele de 
  contraceptie orala. Steriletele continand progesteron cresc riscul de 
  6-7ori. Acest risc, care creste dupa doi ani de utilizare a steriletului, este 
  reversibil atunci cand steriletul este indepartat. In schimb, 
  steriletele nu cresc frecventa sarcinilor extrauterine in raport cu o 
  populatie de femei care nu folosesc contraceptia.
  ¦ Tutunul este un factor de risc de sarcina extrauterina; cu cat 
  o femeie fumeaza mai mult, cu atat creste riscul.
  ¦ Varsta mamei este o problema: riscul este de 2 ori mai mare pentru 
  femeile intre 35 si 39 ani si aproape de 4 ori mai mare peste varsta 
  de 40 ani.
  ¦ Chirurgia sterilitatii, chiar daca restabileste permeabilitatea unei 
  trompe, lasa in mod obligatoriu cicatrice si nu repara leziunile preeexistene 
  ale mucoasei. 
  ¦ Procreatia asistata medical, adica fecundatia in vitro si transferul 
  intratubar al gametilor (constand in introducerea spermatozoizilor 
  si ovulului intr-o trompa), creste de doua ori riscul unei sarcini extrauterine.
  ¦ Alti factori de crestere a frecventei sarcinilor extrauterine micropillulele 
  (contraceptive orale slab dozate) si faptul de a fi avut deja un astfel de tip 
  de sarcina.
SIMPTOME SI SEMNE. O sarcina extrauterina se manifesta prin dureri abdominale 
  si hemoragii uterine survenind dupa o intirziere a fluxului menstrual 
  intre 3 si 6 saptamani, in general. In fapt, oul se 
  dezvolta intr-un tesut care nu este facut pentru a-l primi si pe care 
  il intinde. Atunci cand oul este grefat in ampula tubara, 
  sarcina poate sa continue mai mult timp, embrionul putand sa-si continue 
  dezvoltarea in abdomen.
  
  DIAGNOSTIC SI EVOLUTIE. Diagnosticareaq precoce a unei sarcini extrautrine este 
  asigurata prin doua examene, asociate de multe ori, practicate in mediul 
  spitalicesc.
  ¦ Dozarea, in urina sau in plasma sangvina, a hormonului 
  specific al sarcinii, hormonul corionic gonadotrofic (h.C.G.), secretat de catre 
  corion intai, apoi de catre placenta, organe de hranire a oului, 
  indica un nivel, in general, inferior nivelului asteptat pentru varsta 
  gestationala.
  ¦ Ecografia poate pune in evidenta o activitate cardiaca embrionara 
  in afara uterului. In afara acestui semn direct, examenul poate 
  pune in evidenta un gol uterin care nu corespunde cu data sarcinii.
  Pericolul unei sarcini extrauterine rezida in ruperea trompei, care poate 
  antrena o hemoragie interna de importanta mai mare sau mai mica si se afla la 
  originea leziunilor ireversibile. Tousi, aceasta complicatie, care constituie 
  o urgenta chirurgicala a devenit exceptionala.
 
TRATAMENT SI PROGNOSTIC. O sarcina extrauterina pe cale de regresie spontana 
  trebuie sa fie supravegheata din cauza riscurilor de rupere a trompei. Toate 
  celelalte cazuri necesita un tratament chirurgical, fie radical (ablatia trompei), 
  fie conservativ (pastrarea trompei), dupa caz. Deschiderea abdomenului este 
  indicata atunci cand o hemoragie interna mare urmeaza ruperii bruste a 
  tromepi sau cand o efuziune sangvina s-a inchistat si cand 
  sau creat aderente. Sarcinile ovariana si abdominala au ca indicatie deschiderea 
  abdomenului. In alte cazuri, celiochirurgia (interventia practica sub 
  control endoscopic) permite sa se intervina fara a practica incizii mari. Mai 
  recent, unele echipe chirurgicale au tratat sarcini extrauterine prin punctie 
  sub supraveghere ecografica, asociata cu injectarea locala a unui medicament 
  antimitotic, destinat sa distrunga celulue sarcinii extrauterine.
  Atunci cand este pus acest diagnostic, pacienta trebuie sa fie spitalizata 
  de urgenta, cu scopul de a preveni o eventuala complicatie (ruperea tromei, 
  in particular).
  
  Sarcina multipla
Dezvoltarea simultana a mai multor fetusi in uter.
  Termenul de sarcina multipla sarcinii gemelare sau duble (2 fetusi), trigemelare 
  sau triple (3 fetusi), precum si unei sarcini cvadruple, cvintuple, sextuple 
  etc.
  Tehnicile de procreatie asistata medical (inducerea ovulatiei, fecundatia in 
  vitro) antreneaza adesea o sarcina gemelara.
DIFERITE TIPURI DE SARCINA MULTIPLA.
  Exista doua feluri de sarcina multipla, sarcina monozigota (un singur ou) si 
  sarcina dizigota (doua oua), aceasta din urma reprezentand 30% din sarcinile 
  gemelare si 3 nasteri din 1000.
  ¦ In sarcina dizigota sau pluriovulara, copii rezulta din fecundatia 
  a doua sau mai multor ovule de catre spermatozoizi diferiti. Copii pot fi de 
  acelasi sex sau de sexe diferite. Ei se aseamana, dar nu mai mult decat 
  fratii si surorile nascute la date diferite.
  ¦ In sarcina monozigota sau monoovulara, copii rezulta din fecundatia 
  de catre un spermatozoid a unui singur ovul, care se divide. Acesti copii sunt 
  intotdeauna de acelasi sex, sunt identici din punct de vedere morfologic, 
  fiziologic si genetic. Singele lor are aceleasi caracteristici.
SUPRAVEGHERE. Procentul de nastere premature si de mortalitate perinatala este 
  mai ridicat in caz de sacina multipla. Acest risc este redus prin luarea 
  in supraveghere precoce a sarcinii intr-un centru specializat. O 
  sarcina multipla necesita o supraveghere crescuta, odihna, o incetare 
  a lucrului mai devreme decat in cazul unei sarcini obisnuite, chiar 
  daca este vorba doar de o sarcina gemelara. La nastere, copii au, in general, 
  o greutate mai mica decat cea a copiilor rezultati dntr-o sarcina unica 
  si ei constituie obiectivul unei supravegheri atente inca din primele 
  saptamani ale vietii lor.
Sarcoid 
  Nodul rotund sau oval, de dimensiuni variabile, caracteristic sarcoidozei si 
  unei varietati de hipodermita (inflamatie acuta a hipodermului), denumita eritem 
  indurat al lui Bazin, care este cauzat de cele mai multe ori de tuberculoza.
  Sarcoidoza 
  Boala generala caracterizata prin existenta unei leziuni tipice, dar nu specifice, 
  granulomul epiteloid (ingramadire de celule epiteloide-globule albe modificate-cu 
  centrul nenecrozat) si care este susceptibil sa afecteze succesiv sau simultan 
  un mare numar de organe sau de tesuturi (ganglioni, plamani, piele, oase 
  si articulatii).
  Sinonim: boala a lui Besnier- Boeck-Schaumann.
  Originea sarcoidozei este necunoscuta.
SIMPTOME SI SEMNE. O sarcoidoza este frecvent lipsita de simptome sau de semne 
  vizibile. In alte cazuri, boala poate fi pusa in evidenta prin diferite 
  manifestari:
  ¦ Leziunile toracice sunt cele mai frecvente: adenopatii (inflamatii 
  ale ganglionilor limfatici) voluminoase ale mediastinului (regiunea cuprinsa 
  intre cei doi plamani); infiltratii nodulare ale plamanului; 
  infiltratie pulmonara defuza.
  ¦ Leziunile cutanate sunt reprezentate frecvent printr-un eriten nodos, 
  caracterizat prin noduli rosietici, simetrici, sensibili, care sunt amplasati 
  pe fata interna a gambelor. Aceste leziuni cutanate tipice sunt insotite 
  de manifestari mai rare si nespecifice: caderea parului, erotrodermie (roseata 
  si descoamare a pielii), ihtioza (piele uscata acoperita de scoame fine), mancarimi.
  ¦ Alte simptome sau semne ale unei sarcoidoze pot fi o hipertrofie a 
  ganglionilor superficiali (axilari, inghinali), o artrita, dureri difuze, anomalii 
  ovulare (uveita anterioara), de exemplu atingeri ale ficatului si ale glandelor 
  salivare.
EVOLUTIE SI TRATAMENT. O sarcoidoza evolueaza in pusee succesive fara 
  sa se cunoasca bine factorii declansarii acestora.
  Tratamentul depinde de bilantul general.