Glanda mamara.

STRUCTURA. j1p13pz
¦ La femei, sanii au in partea centrala mamelonul, la rindul lui inconjurat de o zona pigmentala, areola. Pielea areolei, foarte fina, este usor deformata de orificiile glandelor sebacee, glandelor sudoripare si ale foliculilor pilosi. Glanda mamara este constituita din vreo 20 de lobi glandulari plonjati in tesutul grasos. Canale excretoare ale acestor lobi, denumite canale galactofore, se deschid pe mamelon.
¦ La barbat, sanii raman imaturi si nu contin glanda mamara.

PATOLOGIE. Dezvoltarea sanilor este primul semn al pubertatii femenine. Glanda mamara rectioneaza la variatiile hormonale din cursul ciclului menstrual si creste in volum in perioada premenstruala sub efectul estrogenilor. La menopauza, productia ovariana de estrogeni se prabuseste, ceea ce antreneaza o miscare a volumului sanilor.
Principala functie biologica a sanilor este producerea de lapte. In timpul sarcinii, estrogenii secretati de ovar si progesteronul secretat de corpul galben, apoi de placenta, provoaca dezvoltarea glandelor mamare, precum si largirea mameloanelor. Chiar imediat dupa nastre, sinii produc un lichid apos, colostru. Acesta face loc laptelui matern, dupa vreo trei zile, sub influenta hormonului numit prolactina.
In afara functiei sale de hranire a sugarului, sanul femenin joaca un rol estetic si sexual. Erectia mamelonului este prima manifestare a excitatiei sexuale urmata de o turgescenta a areolei, apoi de o umflare a intregii glande mamare.

EXAMENE SI PATOLOGIE. Palparea sanilor trebuie sa fie practicata in mod sistematic in cursul unui examen ginecologic. In plus, orice femeie trebuie sa realizeze in mod sistematic un „autoexamen al sanilor” cu scopul de a depista ea insasi, cat mai devreme posibil, leziunile benigne ale sanului si de a putea, daca este nevoie, sa consulte un specialist. Femeia se aseaza cu bustul gol in fata unei oglinzi si evalueaza simetria pieptului sau, existenta unei eventuale reactii a pielii. Ridicand bratele in aer, ea apreciaza ridicarea sanilor si o eventuala desimetrie la ridicare. Apoi palpeaza fiecare san cu mana din partea opusa a sanului. Cu latul mainii, lipind sanul de torace, cauta existenta unui nodul sau a unei zone indurate. Femeia mai verifica absenta crustelor mici de pe mamelon, precum si absenta deformatiei sau retractia acestuia. In cele din urma preseaza fiecare mamelon; daca apare o picatura de lichid ea semnaleaza acest lucru medicului.

Prin alte examene ale sanului, mamografia (radiografia sanului) trebuie sa fie practicata din 3 in 3 ani incepand de la varsta de 50 de ani. In fine, o biopsie a sanului poate sa fie realizata pentru a analiza o zona suspecta descoperita cu ocazia unui alt examen.
In afara perioadelor de alaptare, in cadrul careia sanul poate constitui sediul unei inflamatii (limfangita) care evolueaza adesea spre un abces, principalele patologii ale sanului sunt tumorale: nodul, chist, cancer.