Rezervatiile naturale sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor habitate si specii naturale importante sub aspect floristic, faunistic, forestier, hidrologic, geologic, speologic, paleontologic, pedologic.

Rezervatiile biosferei sunt acele arii naturale protejate al caror scop este protectia si conservarea unor zone de habitat natural si a diversitatii biologice specifice. Rezervatiile biosferei se intind pe suprafete mari si cuprind un complex de ecosisteme terestre si/sau acvatice, lacuri si cursuri de apa, zone umede cu comunitati biocenotice floristice si faunistice unice, cu peisaje armonioase naturale sau rezultate din amenajarea traditionala a teritoriului, ecosisteme modificate sub influenta omului si care pot fi readuse la starea naturala, comunitati umane a caror existenta este bazata pe valorificarea resurselor naturale pe principiul dezvoltarii durabile si armonioase. d4z17zp
Rezervatia naturala PIETROSUL MARE (M-tii Rodnei) situatia in jurul Vf. Pietrosul (2303 m) pe teritoriul administrativ al orasului Borsa si al com. Moisei, are o suprafata de 3.300 ha compusa din gol de munte si zona impadurita. Rezervatia are un caracter complex, prezinta o mare importanta stiintifica, si peisagistica.
Rezervatia de cocos de mesteacan CORNU NEDEII - CIUNGII BALASINII situata in M-tii Maramuresului avand o suprafata de 800 ha, se afla pe teritoriul administrativ al orasului Borsa.
Stancariile calcaroase SALHOI - ZAMBROSLAVII - si rezervatia botanica SALHOI - cuprinde 2 mici suprafete de teren pentru protectia plantei cochlearia pyrenaica var. borzeana are o suprafata de 5 ha care cuprinde stancariile calcaroase SALHOI - rezervatie geologica.
Rezervatia naturala IZVORUL ALBASTRU AL IZEI (izbucul + pestera) - este situata pe raza com. Sacel. Pestera s-a format la zona de contact dintre sisturile cristaline a muntilor Rodnei si zona calcaroasa, avand o lungime de 2500 m. Apa iese la suprafata printr-un izbuc, unic ca debit si frumusete.
Rezervatia de gorunet RONISOARA - rezervatie forestiera situata pe raza Ocolului Silvic Sighetu Marmatiei in perimetrul com. Rona de Sus - in suprafata de 62 ha.
Rezervatia de larice COSTIUI - are o suprafata de 0,7 ha apartine Ocolului Silvic Sighetu Marmatiei cu exemplare viguroase de larice.
Rezervatia POIANA BRAZILOR - situata in hotarul com. Sapantei avand o suprafata de 4 ha, caracteristica sa principala fiind prezenta jneapanului (pinus mugo) la cea mai joasa altitudine (970 m)
Rezervatia PADUREA CRAIASCA - arborele de gorun si larice situata in vecinatatea Statiunii balneo-climaterice Ocna Sugatag, in suprafata de 44 ha, se afla in administratia Ocolului Silvic Mara.
Rezervatia TAUL MORARENILOR - lac natural, aflat pe raza satului Breb, in versantul nord a muntilor Gutai, ocrotit pentru flora specifica de mlastina.
Rezervatia PESTERA IALOMITEI este situata in zona Cocora si batrina si cuprinde padurile de molid cu exemplare de larice si zambru. Tufarisurile de jneapan si multe plante endemice (ghintura, nepticoasa, secara de munte, etc.). Se adauga relieful carstic de pe vaile Ialomitei si Horoabei.

Rezervatia botanica VARFUL OMUL contine asociatiile de tundra alpine cu o serie de ierburi endemice pentru Carpatii Meridionali.
Rezervatia ZANOAGA se intinde pe versantul sudic si vestic al muntelui Zanoaga si pe versantul drept al Cheilor Zanoaga Mare. Conserva unele specii termofile, submediteraneene sau baltice, frecvente pe abrupturi calcaroase si grohotisuri, ,precum si padurea seculara de molid.

TURBARIA LAPTICEI se afla pe stinga Ialomitei, intre Cheile Coteanului si Tatarului. Detine o asociatie de muschi, bumbacarita si rogoz, alaturi de care mai vegeteaza doua specii de salcie pitica.

Rezervatia forestiera si geologica CHEILE TISIEI se afla pe cursul inferior al vaii Tisitei (2,5 km aval de localitatea Lepsa - Muntii Vrancei), cu monumentalele sale chei. Constituia geologica variata, structura geologica complicata a formatiunilor , precum si tectonizarea intensa, au condus la aparitia unui microrelief aparte, reprezentat prin polite situate la diferite inaltimi, pereti stincosi, surplombe, jgheaburi, povirnisuri concave, etc. De asemenea rezervatia mai cuprinde si valoroase elemente flositice si lemnoas

Rezervatie Cheile Turzii complexa, geologica, floristica si faunistica, cu o suprafata de 175,70 ha, sunt situate in Podisul Pordeiului (M-tii Trascau), in apropiere de Turda.
Cheile reprezinta o despicatura adanca de 350 m, care se intinde pe o lungime de 3,5 km, ce au luat nastere prin adancirea treptata a vaii paraului Hasdate, incepand din Pliocen.
De-a lungul cheilor se cunosc cca 60 de pesteri, arcade si firide, dintre care opt depasesc lungimea de 20 m, cea mai mare atingand 120 m. Aceste interesante fenomene carstice s-au format in calcare de varsta Jurasica (Tithonic), ce se marginesc spre est cu tufuri porfirice de varsta Triasica, iar spre vest cu sisturi marnoase, marne calcaroase, gresii conglomerate, reprezentand depozite ale Cretacicului Inf.
Cheile Turzii sunt remarcabile si prin vegetatia lor, bogata si interesanta, cu relicte tertiare, glaciare, elemente stepice, balcanice si mediteraneene.Flora acestei regiuni cuprinde cca 1000 de specii de plante, unele fiind relicte tertiare :scorusul-Sorbus dacica si usturoiul de stancarii-Allium obliqum.
Fauna reprezinta o alta bogatie a acestor chei. Entomologii au intalnit aici numeroase specii de fluturi (Dysaurex, Heterogynis, Eublema).

CHEILE RAMETULUI situate in estul Muntilor Trascau, pe cursul mijlociu al piriului Rimet, cheile Rimetului au o lungime de aproximativ 100m si reprezinta o rezervatie geologica, paleontologica si speologica..
Anterior momentului inceperii modelarii cheilor, in zona vaii Rimetului au avut loc procese de captare dinspre Valea Muresului, unde miscarile de subsidenta au generat un nivel de baza mai coborit decit al Ariesului (in zona Salciua). Astfel, un afluent al Muresului a captat in zona actuala a cheilor un riu care se indrepta dinspre actuala depresiune Mogos (intre Muntii Metaliferi si Muntii Trascaului) spre Aries.
Captarea s-a produs la 950 m altitudine, nivel care se racordeaza cu pesterile din versantul sting al cheilor.
Geneza cheilor Rimetului este legata in faza a doua de existenta unei lentile de calcare jurasice si de dezvoltarea proceselor endocarstice. Pe lungimea cheilor exista urme ale unei vechi pesteri, care avea forma unui tunnel. Prabusirea treptata a tavanului pesterii a favorizat aparitia si evolutia ulterioara a cheilor. Foarte dezvoltate sint marmitele, situate la nivelul apei sau suspendate, care reprezinta etape ale adincirii cheilor in calcare (exemplu cele din zona 'La cuptoare').
Se mai gasesc versanti in forma de V, cu turnuri, stilpi, diaclaze si grote.
In apropiere se afla minastirea Rimet care detine si o casa de oaspeti. Pe valea Rimetului se mai afla si 47 de pesteri si numeroase doline, lapiezuri si turnuri. (Pestera Ornesului, Pestera Stearpa)
Acces: pe soseaua modernizata care pleaca din orasul Teius, trecind prin satele Stremt si Geoagiu de Sus, sau pe traseele turistice putin marcate dinspre satul Salciua, valea Ariesului sau satul Cheile Intregalde.
Rezervatia DOISPREZECE APOSTOLI adaposteste statui - martori de eroziune - cu forme zoo- si antropomorfe, stane de piatra modelate de catre natura dealungul timpului. Sint alcatuite din aglomerate vulcanice mai rezistente la actiunea proceselor exogene. Relieful cu stinci cu forme curioase a luat nastere prin actiunea de eroziune a apelor de siroire si cu regim torential, care au compartimentat placa de aglomerate vulcanice in fragmente din ce in mai mici. S-au adaugat procese de inghet-dezghet (cu actiunea apei din fisuri), descompunere chimica, precum si eroziunea eoliana.
Dintre stincile mai importante se pot cita: Mosul (cu 3 fatete distincte, dar toate cu chip uman), Mucenicul, Lucaciu, Maresalul, Ramses II,Godzila. Aglomeratele vulcanice au generat cele mai fantastice forme, acolo unde eroziunea a fost foarte activa, reusind sa modeleze materialele rezultate din eruptii vulcanice. Astfel, apar stanci uriase (40 - 50 m inaltime), pereti verticali, stinci cu aspect de turnuri sau piramide, stinci cu forme fantastice - ciuperci, figuri bizare, asemenea unor sfincsi.
LACUL ROSU este cel mai tipic lac de baraj prin surpare si alunecare din Romania, fiind situat in Carpatii Orientali, pe valea Bicazului, inainte de a intra in cheile cu acelasi nume.
Lacul s-a format in 1837, in urma declansarii unei surpari de pe pantele virfului Ghilcos. Materialul alunecat s-a oprit la baza virfului Suhard de pe partea opusa a riului. Aceasta alunecare a fost corelata cu un cutremur produs in regiunea Vrancea in aceeasi perioada. Prin formarea lacului in spatele barajului a fost inundata padurea care se gasea in fundul vaii. Trunchiurile brazilor se mai pastreaza si astazi in depresiunea lacului, care strapung apa iesind la suprafata ca niste sulite, amplificind misterul lacului si intarind denumirea lui de 'ucigas'.
Numele de Lacul Rosu vine de la aluviunile roscate care sint transportate de cel mai important affluent - piriul Rosu. Prezenta lacului in mijlocul Carpatilor Orientali, la jumatatea distantei dintre Georghieni si Bicaz, peisajul variat dar inzestrat cu numeroase raritati cum sint Cheile Bicazului - monument al naturii - a dus la dezvoltarea unei frumoase statiuni de odihna, Lacul Rosu.
Suprafata lacului este de 12,6 ha si adancimea maxima de 10,5 m.
BABELE SI SFINXUL Bucegilor reprezinta martori de eroziune, in care factorul geologic raspunzator este eroziunea eoliana, manifestat prin procese de distrugere (eroziune), transport si sedimentare a materialului rezultat. Procesul este coraziunea sau roaderea pietrei sub actiunea vintului, rezultind forme ciudate de stinci si pietre. Roaderea se datoreaza particulelor de praf sau nisip existente in suspensie, in masa de aer ce loveste necontenit asupra stincilor. Slefuirea rocilor se manifesta in special in regiunile aride, unde vinturile au in general directii constante. Datorita faptului ca unele roci sint alcatuite din particule cu duritati diferite sau neomogen cimentate, apar forme variate de relief ce poarta denumiri diferite, in functie de aspectul morfologic pe care il prezinta.
Se intilnesc destul de frecvent pe crestele inalte si golase ale muntilor, ciuperci si sfere eoliene, stilpi eolieni, ace, ziduri, saltele,nise, buzunare si faguri eolieni. Ciupercile eoliene amintesc prin aspect de ciupercile adevarate, intilnite in general in roci dure de tipul gresiilor si conglomeratelor, iar formarea lor se explica prin roaderea mai intensa la baza stratelor, acolo unde aerul are la dispozitie mai mult material in suspensie cu care sa actioneze. Cele mai cunoscute sint ciupercile din Bucegi (Babele si Sfinxul)), create in timp de zeci sau chiar sute de mii de ani.
In tara noastra ciuperci eoliene se mai intilnesc in Platoul Mehedinti, in gresiile din bazinul Transilvaniei si mai ales in cele din Carpatii Orientali.
Alte forme de stanci aparute in urma eroziunii eoliene in aria Carpatilor romanesti sunt: Sfere eoliene in gresiile de Tarcau, de Kliwa si de Fusariu in Carpatii Orientali, stilpi si coloane eoliene in andezitele din lantul vulcanic Oas-Gutii-Tibles-Calimani-Harghita, in Ceahlau, acele eoliene Acul Cleopatrei din Muntii Fagaras si Pietrele Doamnei din Rarau.

REZERVATIA NATURALA
CREASTA COCOSULUI

Are o auprafata de 50 ha si este ocrotita conform legii nr.5/2000 sub codul 2577.
Rezervatia este amplasata in Muntii Gutai, in judetul Maramures, la o distanta de aproximativ 35 km de orasul Baia Mare. In cadrul rezervatiei se evidentiaza "Creasta Cocosului", care da numele rezervatiei, reprezentand o colina ascutita, crenelata, de circa 200 m lungime, aflata la o altitudine medie de 1200 m, cu o orientare spatiala aproape verticala, dupa directia NV - SE. La sud de creasta principala se afla centrele miniere Baia Mare, Baia Sprie si Cavnic, centrul turistic Mogosa si Complexul Suior, iar la nord, peisajul idilic cuprinde taurile de munte Chendroaisei si Morarenilor."

FLORA
Aria protejata Creasta Cocosului se remarca printr-o flora si o vegetatie tipice etajului subalpin. Daca de jur imprejur, pana sub creasta vegetatia este constituita din paduri de fag apartinand asociatiei Luzulo-Fagetum silvaticae si pajisti din categoria nardetelor, edificate de Nardus stricta si apartinand asociatiei Potentillo (ternatae)-Nardion Simon 57, pintenul cristalin care este Creasta Cocosului are particularitati evidente. Subetajul montan superior lipseste, absente fiind molidisele trecandu-se de la vegetatia tipica a subetajului montan inferior reprezentata prin fagete la etajul subalpin. Cu toate ca suprafata delimitata de masivul Creasta Cocosului este relativ restransa se remarca o vegetatie diversa, mozaicata, asociatiile fiind reprezentate prin fitocenoze de dimensiuni restranse.

Vegetatia este constituita, in special din asociatii pitice edificate de arbusti si de plante ierboase. Pe versantul rasaritean care se intinde de la piciorul crestei spre baza masivului, spre Cavnic, panta era acoperita de o frumoasa fitocenoza a asociatiei Pinum mugi carpaticum (Soó 30) Szafer, Pawl., Kulcz. 31. Cu toate ca se cunoaste importanta ecologica deosebita a acestor jnepenise fitocenoza de referinta a fost incendiata cu ani in urma fara a avea posibilitatea de ase reface.
Astazi exista doar trunchiurile si ramurile de Pinus mugo. Insular la baza crestei s-au instalat fitocenoze ale asociatiei Campanulo-Juniperetum nanae Simon 66, edificata de ienupar. Optimul acestor fitocenoze este oferit de substratul acidofil de pe coastele abrupte cu pietrisuri si bolovanisuri, unde indeplinesc un rol protector important prevenind declansarea proceselor erozionale.

Cea mai mare parte din suprafata teritoriului de referinta este ocupata de asociatia edificata de afin si merisor. Fitocenozele apartin asociatiei Vaccinietum myrtili (Fekete-Blatny 14) Sz., Pawl. et Kulcz 27, Soó 28, Buia et al. 62. Se prezinta sub forma unor palcuri compacte de afin si merisor.

Din punct de vedere floristic cu toate ca suprafata este restransa Creasta Cocosului prezinta o diversitate de specii, multe dintre ele inedite pentru altitudinea la care se gasesc si deosebit de decorative.
Dintre gimnosperme este prezent ienuparul Juniperus communis, specie arbustiva, sempervirescenta prezentand frunze acicular subulate dispuse cate trei intr-un verticil si cu seminte inconjurate de un invelis carnos ca niste bobite albastrui brumate. Pe langa rolul ecologic, semintele sale sunt utilizate la aromatizarea ginului, iar uscate sunt boabele de enibahar.

Jneapanul, Pinus mugo, altadata prezent astazi lipseste datorita actiunii antropice de defrisare si incendiere. Pentru a aminti speciile mai frecvente vorbim de cele care edifica principalele asociatii prezente: Vaccinium myrtillus, afinul si Vaccinium vitis-idaea, merisorul specii subarbuste de munte cu certe calitati ecologice (prin asociatiile pe care le constituie), alimentare si medicinale.
Din diversitatea de ierburi, prin frumusetea lor se remarca mai multe specii apartinand diferitelor familii botanice:
Gymnadenia conopsea, ura, din familia Orchidaceae, este o pecie perena, cu tulpina cilindrica, verde-galbui, cu frunze liniare sau ingust-lanceolate verzi-albastrui, inflorescenta este cilindrica, multiflora cu flori mici, rozee sau purpuriu-deschis, pintenate. Se intalneste pe stancarii inierbate.
Lilium martagon, crin de padure, crin de munte, planta ocrotita din familia Liliaceae, deosebit de decorativa prin florile sale. Are in sol un bulb, iar suprateran o tulpina florifera cu frunze lanceolate dispuse in verticil si flori mari roze cu puncte purpurii cu cate 6 tepale rasfrante.
Antennaria dioica, parpian, siminic, din familia Asteraceae (Compositae), este o specie ierboasa perena, mica, paienjeniu-paroasa, cu flori mici unisexuate grupate dioic in calatidii mici. Este prezenta in pajisti sarace cu substrat pietros. Scorzonera rosea, din familia Asteraceae (Compositae) este o planta de cca 40 cm inaltime, tulpina neramificata poarta in varf un calatidiu cu flori ligulate roze. Este sporadica in pajistile umede si umbroase.

Dianthus cartusianorum, garofite, din familia Caryophyllaceae, cu tulpina de cca 50 cm, frunzele opuse lanceolate, iar florile sunt solitare sau grupate pana la 30 intr-o inflorescenta.
Petalele sunt roz-purpurii. Planta este deosebit de decorativa


Homogyne alpina, rotunjoare, din familia Asteraceae (Compositae), specie perena, alpin-europeana, de talie mica nedepasind 40 cm, cu frunze rotunde, cu marginile dentate, pe fata superioara verde inchis, iar pe cea inferioara alb-tomentoase, cu o tulpina florifera purtand in varf un capitul cu flori roze tubuloase. Melampyrum saxosum, din familia Scrophulariaceae, este o specie semiparazita pe radacinile altor ierburi, anuala, are talie mica, florile albe cu corole bilabiate, labiul inferior cu striuri rosii si uneori cu doua pete galbene. Este prezenta pe stanci inierbate si este endemica pentru Carpati.
Ligusticum mutellina, brie, brioala, din familia Umbelliferae (Apiaceae), este o specie perena alpin-europeana, de cca 50 de cm, frunzele sunt divizate in segmente liniare, iar floricelele mici, roze sunt grupate in inflorescente de tipul umbelelor compuse. Este prezenta in muntii din centrul si sudul Europei.
Campanula carpatica, cadelnita, familia Campanulaceae, este un endemit carpatic, este scunda, are frunzele triunghiular-ovate, lung petiolate si flori mari, cu corola in forma de cupa larga de culoare albastra. Prefera stancile umbrite.
Saxifraga paniculata, iarba surzilor, familia Saxifragaceae, este o specie care la baza are o rozeta de frunze carnoase cu marginile dintate, o tulpina florifera in varf cu o inflorescenta paniculata cu floricele albe-galbui. Prefera stancile si locurile scheletice, pietroase. Este prezenta in Carpati, in Alpi, in Asia.
Luzula luzuloides, horsti, malaiul cucului, din familia Juncaceae, este o specie ierboasa, perena, cu frunzele liniare, cu marginile ciliate. Inflorescenta laxa este formata din floricele mici albe-verzui. Prefera solurile sarace si acide.




FAUNA

In padurile din zona intalnim printre altele specii valoroase din punct de vedere cinegetic: Ursus arctos ursul brun, Cervus elaphus cerbul carpatin, Capreolus capreolus capriorul, Canis lupus lupul, Sus scrofa mistretul, Vulpes vulpes vulpea, Martes martes jderul etc. Dintre pasari : Aquila chrysaetos acvila de stanca, Aquila pomarima acvila tipatoare, Accipiter ninus uliul pasarar, Motacilla cinerea codobatura vanata.

Judetul Suceava

Flora si fauna confera judetului Suceava o inegalabila frumusete si atractivitate. Ponderea vegetatiei o alcatuiesc padurile care ocupa peste 52% din suprafata judetului, cu o compozitie de 79,4% rasinoase si 20,6% foioase.
Padurile de foioase sunt formate din arbori de fag, stejar, carpen, frasin, tei, mesteacan si o mare diversitate de arborisuri. In amestec se gasesc plopul, paltinul, sorbul, malinul, scorusul si mai rar tisa.
Dintre arbusti amintim zmeurul, afinul, macesul si merisorul. Exista si cativa arbori ocrotiti: Stejarul din Casvana (500 ani), Stejarul din Botosana (350 ani), Ulmii din Campulung Moldovenesc (500 ani).
Fauna, bogata si pretioasa, include numeroase specii cu valoare cinegetica ridicata: ursul si cerbul carpatin, capriorul, rasul, lupul, vulpea, jderul, hermina, dihorul, cocosul de munte, cocosul de mesteacan, fazanul, corbul, diverse specii de acvile, vulturi, bufnite.
Raurile de munte adapostesc specii rare de pesti - lostrita, pastravul curcubeu, lipanul, mreana, cleanul, scobarul s.a. Sub egida Academiei Romane sunt protejate si ocrotite peste 20 de rezervatii naturale:
Rezervatii geologice - Cheia Moara Dracului; Stratele geologice de la Pojorita; Clipa triasica de pe paraul cailor - Fundu Moldovei.
Rezervatii forestiere - Codrul multisecular de la Slatioara; Padurea multiseculara de pe masivul Giumalau; Padurea de la Zamostea; Tinovul mare de la Poiana Stampei si Saru Dornei.
Rezervatii floristice - Fanetele seculare de la Ponoare - Bosanci; Fanetele seculare de la Frumoasa-Moara; Fanetele seculare de pe muntele Todirescu - Masivul Rarau; Mestecanisul pitic de la Lucina; Strugurele ursului de la Benea - Moldova Sulita; Complexul de nuferi din Salcea.
Rezervatii mixte - Complexul natural-geologic de la Zugreni; Complexul geologic din Calimani; Turbaria de la Gradinita.