Alveolele Cartilagiul cricoid
Alveolele pulmonare Cartilagiul tiroidian
Aorta abdominala Curba Henle
Aorta descendenta Diafragma
Artera / vena brahiocefalica Electrodul stabilizatorului de ritm
Artera / vena branhiala Faringele
Artera / vena carotide externe Ficatul
Artera / vena cubitala Ficatul (privire de ansamblu)
Artera / vena femurala circumflexa Grefa
Artera / vena popliteala Impulsurile cardiace
Artera / vena pulmonara Inima; In interiorul inimii
Artera / vena radiala Laringele
Artera / vena reanala Maduva renala
Artera Arcuate Membranele protectoare
Artera axilara Placa aterosclerotica
Artera dorsala Plamanii (privire de ansamblu)
Artera fibulara circumflexa Segmentele plamanului drept
Artera geniculara Septumul intraventricular
Artera iliaca Sinusul vertical
Artera iliaca externa Stabilizatorii de ritm (privire de ansamblu)
Artera iliaca interna Tesutul interstitial
Artera suprarenala Tesuturile arteriale si tesuturile venelor
Artera tibiala anterioara Traheea
Artera tibiala posterioara Valva aortica
Arterele Valva mitrala
Arterele / venele carpiane dorsale Valvele arterelor /venelor
Arterele / venele metatarsiale dorsale Valvula tricuspida
Arterele carotide Vena /artera femurala
Arteriola aferenta Vena antebranhiala intermediara
Arteriola eferenta Vena basilica
Aterele /venele palmei Vena cava inferioara
Atriul drept Vena cefalica
Atriul stang Vena dorsala interna
Blocul coronarian Vena dorsala superficiala
Bronhiile Vena iliaca
Canalul distal curbat Vena iliaca externa
Canalul proxim curbat Vena retromandibulara
Capilarele Venele
Capilarele (privire de ansamblu) Venele jugulare
Capsuala Bowman Venele Saphenous
Care este legatura dintre rinichi si sange Venele si arterele abdominale
Carja aortica Ventriculele

Placa aterosclerotica
Colesterolul si grasimile au o inclinatie naturala catre peretii arteriali si adesea sunt chiar impinse celulele acestora. Pe masura ce cantitatea de grasime cereste, iau nastere depozitele de grasimi, care limiteaza deschiderea arteriala. Depozitele de grasime din artere sunt cunoscute sub numele de "ateroscleroza", denumire folosita si pentru simpla intarire si ingustare a arterei.

Valvele arterelor /venelor
In vreme ce arterele se folosesc de dimensiunile mai mici ale venelor pentru a transporta sangele prin exercitarea presiunii, venele folosesc valve cu un singur sens, controlate de contractii ale muschilor.

Vena antebranhiala intermediara
Aceasta vena colecteaza sangele din partea dorsala a degetului mare si din zona cotului.

Vena dorsala superficiala
Aceasta vena preia sangele din straturile de piele superficiale ale penisului.


Artera dorsala
Aceasta artera dreneaza partea dorsala a penisului.

Vena dorsala interna
Aceasta vena dreneaza suprafata dorsala profunda a penisului.

Canalul distal curbat
Canalul distal curbat este cea mai distal portiune a nefronului si are sarcina de a reabsorbi sodiul, apa si secretiile de potasiu.

Curba Henle
Curba Henle reprezinta zona inferioara extrema si zona mediana a nefronului. Sarcina sa este aceea de a reabsorbi apa, clorurile si sodiul.

Canalul proxim curbat
Canalul proxim curbat reprezinta extremitatea canalului tubular al nefronului. Sarcina sa este aceea de a reabsorbi glucoza, aminoacizii, a diferitilor ioni si a apei.

Arteriola eferenta
Arteriola eferenta transporta sange dinspre glomerul. Deoarece are un diametru mai mic decat arteriola aferenta, sangele intampina o oarecare rezistenta, ceea ce determina ramanerea unei cantitati de sange in glomerul, creandu-se astfel o presiune crescuta in cavitatea glomerulara.


Arteriola aferenta
Aceasta transporta sangele in glomerulii nefronului.

Tesutul interstitial
Tesutul interstitial inconjoara vasele de sange si se afla in legatura cu fiecare celula si vas al sistemului vascular si limfatic.

Artera geniculara
Acesta artera (cu ramurile sale - superioara si inferioara) vascularizeaza genunchiul si pielea din zona superioara si mediana a piciorului.

Artera Arcuate
Acesta artera vascularizeaza laba piciorului si degetele de la picioare.

Artera suprarenala
Glanda suprarenala este bogat vascularizata si este deservita de o artera numita artera suprarenala. Hormonii secretati de glanda suprarenala secreta, patrund rapid in sange prin intermediul venei suprarenale, de unde ei sunt transportati catre organele carora le sunt destinati. Aici hormonii isi exercita functia de reglatori ai proceselor de la nivel celular si molecular.
Capilarele (privire de ansamblu)
Arterele se divid extrem de mult, ajungandu-se astfel la un numar de mai mult de un miliard de capilare, care transporta sangele in tot organismul. Este mai usor de inteles motivul pentru care se ajunge la un asemenea numar daca ne gandim ca aceste mici vase de sange deservesc o suprafata de 1,000 square miles, suprafata in care au loc schimburile de gaze, reziduri si substante nutritive dintre sange si tesuturi. Sangele bogat oxigenat trece din arteriole (acestea sunt niste ramificatii de mai mici dimensiuni ale arterelor) in capilare. Presiunea din interiorul arterelor este de circa cinci ori mai mare decat cea din interiorul venelor. Acesta presiune este cea care forteaza sangele sa patrunda in capilare. Desi cantitatea de sange transportat de catre o capilara este determinata partial de un mic muschi circular aflat in jurul arteriolelor, absenta acestui muschi si a straturilor de tesut conector permite o marire a vitezei cu care se desfasoara schimburile dintre sange si tesut. Capilarele sunt locul unde se desfasoara respiratia interna, sau celulara si sunt responsabile cu aprovizionare cu oxigen a tesuturilor si cu transportarea dioxidului de carbon catre vene pentru a fi eliminat de catre plamani.

Impulsurile cardiace
Intr-o inima normala, nodul sinoatrial este considerat a fi "stabilizatorul" inimii. El se afla pozitiont in atriul drept. Din nodul sinoatrial pornesc impulsurile care determina contractiile atriilor si care se resimt apoi si in restul inimii. Dupa ce este resimtit de catre atriu, impulsul se propaga mai departe prin nodul atrioventricular catre septul inimii. In drumul sau catre zona inferioara a inimii el determina contractiile ventricului. Aparitia anomaliilor in tesuturile inimii duce la dereglarea impulsurilor. Corectarea acestei situatii necesita aparate externe cum ar fi stabilizatorii de ritm, pentru readucearea pulsului la un ritm normal

Electrodul stabilizatorului de ritm
Un stabilizator de ritm are un electrod, care patrunde in ventriculul drept si coboara pana in zona inferioara a inimii, acolo unde sunt produse contractiile ventriculare. Impulsul electric generat de catre stabilizator determina contractii rimtice ale inimii. Restul componentelor sunt o baterie si un corp sustinator implantate de obicei in straturile de grasime din zona pieptului.

Stabilizatorii de ritm (privire de ansamblu)
Inima este un muschi capabil sa pompeze sangele in continuu de-a lungul intregii vieti. In conditii normale este dupa cum spuneam continua si regulata. Din nefericire multe boli si substante chimice pot afecta inima si pot determina modificarea pulsului, situatie cunoscuta sub numele de aritmie. Aritmiile inseamna cresterea sau scaderea pulsului; in primul caz este vorba despre tahiaritmie, in cel de-al doilea bradyarrhythmias. Majoritatea tahiaritmiilor pot fii controlate cu medicamente corespunzatoare, sau prin stimularea inimii prin intermediul unui procedeu, numit defibrilatie, care corecteaza pulsul anormal cu ajutorul impulsurilor electrice. Din pacate in cazul bradyarrhythmias acest procedeu nu este la fel de eficace fiind necesar un aparat care sa reduca ritmul contractiilor la normal, la o rata care sa permita aprovizionarea corespunzatoare a inimii. Unii stabilizatori de ritm monitorizeaza intr-un fel activitatea inimii si intra in actiune doar atunci cand ea inceteaza sa mai bata sau in urma unui impuls. Altii trimit impulsuri catre inima si ii impun un ritm constant. Trebuie stiut ca stabilizatoarele pot fi bruiate de catre cuptoarele cu microunde a caror apropiere ar trebui in consecinta sa fie evitata. Stabilizatoarele de ritm pot fi verificate prin telefon, medicul cardiolog putand sa receptioneze impulsurile lor prin intermediul liniilor telefonice.


Ficatul (privire de ansamblu)
Ficatul are doi lobi principali si doi secundari. In partea anterioara lobul drept este separat de lobul mic stang de catre ligamentul falciform. In partea inferioara lobul caudat se afla pozitionat langa vena cava inferioara, iar lobul patrat langa vezica biliara. Ligamentul falciform este formatiunea care mentine ficatul atasat de peretele anterior al abdomenului si diafragma prin intermediul ligamentului coronarian, al carui segment superior este iesit in afara ca si cum ficatul s-ar afla pe punctul de a fi expulzat din diafragma. Ligamentul teres, o ramasita a cordonului ombilical, se prelungeste pe langa extremitatea libera a ligamentului falciform. Porta ficatului se gaseste in locul unde artera hepatica, vena porta limfatica si formatiunile nervoase patrund in ficat si prin care acesta este parasit de catre canalul hepatic. Desi ficatul este cel mai mare organ intern al organismului, el are o grosime de doar una pana la doua celule. Aceasta se datoreaza faptului ca epatocitele, sau celulele ficatului, au o grosime de doar una sau doua celule si sunt separate una de alta de largi spatii umplute de catre capilare numite sinusoide. Structura plata a ficatului si permeabilitatea pronuntata a sinusoidelor duc la un contact extrem de strans al fiecarei hepatocite cu sangele. Placile hepatice sunt organizate in unitati functionale numite lobuli. In mijlocul fiecarui lobul se afla o vena, iar la exteriotrul lui se gasesc ramuri ale venei porte hepatice si ale arterei hepatice, care se deschid in spatii dintre placile hepatice. Sangele arterial si cel transportat de catre vena porta, care contine molecule cu substante nutritive, absorbite in traiectul gastrointestinal, se unesc pe masura ce sangele curge de la periferia lobulului catre vena centrala. Venele centrale ale lobulilor converg pentru a forma doua vene hepatice care transporta sangele de la ficat catre vena cava inferioara. Bila este produsa in ficat de catre hepatocite si sunt secretate in niste canale subtiri, numite canalicule biliare, care se afla in interiorul fiecarei placi hepatice. Canaliculele se varsa in zona periferica in niste canale biliare care la randul lor se varsa in canale hepatice care elimina bila din ficat. Ca urmare sangele este transportat in sinusoide, iar bila este transportata in directia opusa, astfel incat, in conditii normale, sangele si bila nu se amesteca niciodata in lobulii ficatului. Ciroza, o boala ireversibila a ficatului, distruge un mare numar de lobuli si ii inlocuieste cu un tip de tesut format din hepatocite, formand nodului regenerativi. Ascesti nodului nu au structura normala a tesutului din care este alcatuit ficatul si nu pot, in consecinta, sa faca fata functiilor ce trebuie indeplinite in mod normal. Aparitia cirozei duce adesea si la aparitia amoniacului din vena porta hepatica in sistemul circulator. Orice boala care ataca celulele ficatului, cum ar fi hepatita virala, sau substantele de origine chimica cu acelasi efect pot provoca scleroza.


Membranele protectoare
Arterele si venele au compozitii similare si sunt alcatuite din trei straturi principale. "Membrana intima" este stratul interior atasat de endoteliu. "Membrana medie" este stratul de mijloc, care in artere prezinta un strat suplimentar format de catre muschi, care permite micsorarea sau marirea arterei. Stratul exterior se numeste "membrana adventiva".

Sinusul vertical
"Sinusul vertical" este un canal prin care circula sangele transportat de catre vene in drumul sau catre inima. Este pozitionat in zona centrala a creierului, unde se deschide in sinusul transversal pe partea opusa celei in care se termina sinusul sagital superior. Sinusul vertical este aprovizionat cu sange de catre sinusul sagital inferior, de catre marea vena cerebrala si de catre venele cerebelare superioare.

Capilarele
In timpul calatoriei sale prin vene sangele circula in sens invers celui gravitational in majoritatea timpului. Pentru a se reusi mentinerea acestui traseu multe vemne sunt prevazute cu valve care obliga sangele sa circule intr-un singur sens. In plus diafragma si muschii bratelor si picioarelor exercita o usoara presine care ajuta la impingerea sangelui inapoi catre inima. Scopul tuturor acestor eforturi este asigurarea necesarului de oxigen si substante nutritive si eliminarea rezidurilor. De fapt se executa un transfer intre aceste substante, care are loc la nivelul unor vase de sange de marime microscopica, ale caror pereti sunt formati din cate o singura celula, numite capilare. Acestea fac legatura dintre ramurile minuscule ale arterelor, numite arteriole, cu venele minuscule, numite venule. Capilarele permit patrunderea substantelor nutritive, a oxigenului si a fluidelor in tesuturi si preiau dioxidul de carbon, si rezidurile pentru a le returna in vene si in sistemul limfatic. Capilarele sunt prezente acolo unde se desfasoara cel mai important proces de la nivelul sistemului circulator: schimbul de substante dintre celule si sange.

Capsuala Bowman
Un rinichi contine aproximativ un million de nefroni (unitatile functionale ale rinichiului) si fiecare dintre acestia este format dintr-un corpuscul renal si dintr-un tubul renal. Un corpuscul renal este alcatuit din manunchiuri de capilare, care formeaza astfel "glomeruli" si dintr-o formatiune cu pereti subtiri, in forma de sac, numita "capsula Bowman", care inconjoara glomerulul. Capsula Bowman este o prelungire aflata la extremitatea inchisa a tubului renal. Este compusa din doua starturi de celule: unul interior, care acopera glomerulul si unul exterior, aflat in continuarea celui intern si al carui perete este lipit de tubul renal. Tubul renal se indeparteaza de capsula Bowman si se contorsioneaza puternic. Segmental contorsionat se numeste "tubul convolut proximal". Cateva dintre tuburile convolute distale se unesc in cortexul renal pentru a forma canalul collector, care la randul sau patrunde in "maduva renala", devenind din ce in ce mai mare pe masura ce se uneste cu alte canale colectoare, de aici rezultand ceea ce se cheama canalul papilar.

"Maduva" renala
Din punct de vedere al compozitiei, rinichiul este alcatuit dintr-o "maduva" interna si un cortex (invelis) extern. "Maduva" este alcatuita din niste formatiuni conice numite "piramide renale", a caror baza este orientata catre suprafata convexa a richiului, in timp ce varfurile formeaza papilele renale. Cortexul (invelisul) renal formeaza o crusta imprejurul "maduvei". Tesuturile sale se prelungesc in interiorul "maduvei" printre pirmidele renale, formand "coloane renale". Consistenta granulara a cortexului se datoreaza pozitionarii aleatorii a "nefronilor" (unitatile functionale ale rinichilor), care au o forma tubulara.

Alveolele
Alveolele sunt niste saculeti de forma rotunda care se gasesc la capatul bronhiolelor. Oxigenul este inhalat si absorbit in sange prin peretii fiecarei alveole (care sunt extrem de subtiri), iar dioxidul de carbon parcurge traseul invers pentru a fi eliminat. In fiecare plaman exista circa 300 milioane de alveole.

Segmentele plamanului drept
Plamanul drept este compus din trei lobi: lobul superior, cel median si cel inferior. Lobul superior este compus la randul lui din trei segmente: apical, posterio si anterior. Lobul median este compus din segmentele lateral si median. Lobul inferior se compune segmentul superior, medio-bazal, anterior-bazal, lateral-bazal si posterior-bazal. Lobii plamanului drept sunt vascularizati de catre ramuri ale arterelor si venelor care pornesc din ramura toracica, care la randul lor pornesc din aorta descendenta. Bronhia este cale de acces a aerului in plamani. Fiecare plaman are o bronhie principala, care incepe de la capatul traheei. Bronhia se divide in bronhi mai mici, cunoscute sub numele de bronhii segmentale, care se divid in bronhiole (vezi Bulbii bronhiali).

Cartilagiul tiroidian
Laringele este compus in primul rand din muschi si cartilagii, care sunt legate intre ele prin tesuturi elastice. Cartilagiul tiroidian a fost denumit astfel dupa glanda tiroida care il acopera in partea inferioara. Acest cartilagiu este formatiunea sub forma de scut care iese in evidenta in partea frontala a gatului, cunoscuta sub numele de "marul lui Adam". Aceasta protuberanta este mai pronuntata de obicei la barbati, datorita influentei hormonilor sexuali masculini asupra dezvoltarii laringelui.

Cartilagiul cricoid
Laringele este compus in primul rand din muschi si cartilagii, legate intre ele de tesuturi elastice. Cartilagiul cricoid se afla sub cartilagiul tiroidian si marcheaza cea mai de jos portiune a laringelui.

Septumul intraventricular
Ventriculul drept este separat de ventriculul stang prin septumul intraventricular. Acesta are o pozitie inclinata spre dreapta - spate si descrie o curba spre dreapta, inconjurand astfel ventriculul si patrunzand in ventriculul drept. Septumul este in cea mai mare parte gros si musculos, cu exceptia partii superioare care separa vestibulul aortic de partea inferioara a atriului drept si partea superioara a ventricului drept; aceasta parte a septumului este mult mai subtire si are o consistenta fibroasa.

Vena retromandibulara
Vena retromandibulara este una dintre venele care depind de venele jugulare, care urca de-a lungul gatului catre venele fetei.

Artera / vena carotide externe
"Artera carotida externa urca pe partea laterala a capului, ea se ramfica in zona gatului, a fetei, maxilarului, varful capului si la baza craniului. Principalele vase de sange care pornesc din aceasta artrea sunt: (1) "artera tirioda superioara" care se indreapta catre osul hipoid, laringe si glanda tiroida; (2) "artera linguala" care se indreapta catre limba, muschii limbii si glandele salivare de sub limba; (3) "artera faciala" care se indreapta catre faringe, cerul gurii, barbie, buze si nas; (4) "artera occipitala" care se indreapta catre ceafa si catre diferiti muschi ai gatului si (5) "artera auriculara posterioara" care se indreapta catre ureche si zona de deasupra ei. Artera carotida externa se divide in cele din urma in arterele temporala superioara si cea a maxilarului.

Arterele / venele metatarsiale dorsale

In varful piciorului „venele digitale dorsale" transporta sangele catre vena saphenous, comunicand in acelasi timp in spatiile dintre degete cu venele plantar din aceasta zona. Venele dorsale adiacente se unesc formand „venele metatarsiale dorsale". Acestea se unesc deasupra degetelor de la picioare pentru a forma „arcul venos dorsal". Pe talpa piciorului venele superficiale formeaza un "arc venos cutanat" care se extinde de-a lungul radacinilor degetelor si se deschide pe partile laterale ale piciorului in vene mediane si laterale. Arterele dorsale corespunzatoare au un traseu paralel cu al venelor cu acelasi nume.

Arterele / venele carpiane dorsale
Ramurile carpiane dorsale ale arterelor radiala si cubitala aprovizioneaza cu sange ramurile dorsale din zona degetelor, care la randul lor vascularizeaza zonele laterale ale indexului, degetului mic, inelar si mijlociu. Vasele de sange dorsale din zona degetelor formeaza impreuna cu ramurile corespunzatoare ale arcului superficial din zona palmei o retea de vase de sange. Venele dorsale se indreapta pe un traseu paralel cu cel al arterelor cu acelasi nume catre venele radiala si cubitala. Venele si arterele dorsale mai pot fi gasite si la nivelul picioarelor si sunt responsabile cu vascularizarea varfului piciorului.

Arterele /venele palmei
Arterele profunde ale palmei sunt prelungiri ale arterei cubitale, care se ramifica de deasupra incheieturii. Ele coboara catre mijlocul acesteia, apoi se arcuiesc catre interiorul palmei, in partea ei laterala, fiind insotite de catre ramura profunda a nervului radial impreuna cu care formeaza o retea de nervi si vase de sange. Aici se unesc cu artera radiala si frmeaza "arcul profund" al palmei in zona superioara a palmei. "Arcul superficial" al palmei este format de obicei din ramura profunda din zona palmei a arterei cubitale care se uneste cu o alta ramura a arterei radiale. Arcul superficial descrie o curba de-a lungul palmei pana in capatul zonei inferioare a acesteia, deasupra degetelor. El este acoperit de piele muschi si nervi. Din acest arc iau nastere trei artere comune ale palmei, respectiv degetelor. Venele corespunzatoare acestor artere au un traiect paralel cu ele.

Artera fibulara circumflexa
Artera fibulara circumflexa porneste de obicei din capatul superior al arterei tibiale posterioare, dar poate sa porneasca si din artera popliteala sau chiar din artera tibiala anterioara. Ea patrunde in capatul dinspre peroneu al soleus muscle, se rasuceste in jurul capatului peroneului si distribuie sange de-a lungul muschiului peroneului, care porneste din partea superioara a acestuia.
Valva aortica
In momentul in care ventriculul stang se contracta, valva bicuspida se inchide si unica iesire ramane artera de mari dimensiuni, numita "aorta". Ramurile aortei distribuie sangele in intreg organismul (vezi Carja Aortica). La baza aortei se afla o "valva aortica" in forma de semiluna care prezinta trei protuberante extrem de subtiri. In momentul in care ventriculul stang se contracta, ea se deschide pentru a lasa sangele sa paraseasca ventriculul. Cand muschiul ventricular se relaxeaza, valva se inchide pentru a nu permite sangelui sa se intoarca in ventricul.

Atriul stang
In interior, inima este impartita in patru camere, doua pe partea stanga si doua pe partea dreapta. Camerele superioare, numite "atrii" au peretii relativ subtiri si primesc sangele care se intoarce prin vene. Atriul stang primeste sange de la plamani prin patru "vene pulmonare" - doua pornesc de la plamanul stang si doua de la cel drept. Sangele trece din atriul stang in ventriculul stang prin orificiul atrioventricular, unde se afla o valva. Aceasta valva se numeste "valva bicuspida" si este alcatuita din doua protuberante foarte subtiri. Ea impiedica sangele sa se intoarca din ventricul atriul drept si este fixata de muschii papilari de catre "chordae tendianae".


Artera / vena pulmonara
Cand muschii ce compun peretele ventriculului drept se contracta, se exercita o presiune mai mare asupra sangelui din interior si valvula tricuspida se inchide. Ca urmare singura iesire ramane "traiectul pulmonar", care se divide pentru a forma "arterele pulmonare " stanga si dreapta. La baza traiectului se afla o "valva pulmonara" in forma de semiluna care este formata din trei protuberante foarte subtiri. Acesta valva se deschide in momentul in care se contracta ventriculul drept. Cand muschiul ventriculului drept se relaxeaza, sangele porneste in sens invers pe traiectul pulmonar, determinand inchiderea valvei, care impiedica astfel intoarcerea sangelui in ventricul. Vena pulmonara are un traiect paralel cu cel al arterei pulmonare si transporta sangele inapoi la inima.

Ventriculele
In interior inima este impartita in patru camere, doua pe partea stanga si doua pe partea dreapta. Camerele inferioare, ventriculele, imping sangele din inima catre artere pentru a fi transportat catre diferite zone ale organismului. Peretele ventriculului drept este mult mai subtire decat cel al ventriculului stang. Din aceasta camera sangele este pompat pe o distanta relativ scurta catre plamani. Ventriculul stang trebuie sa pompeze sangele catre toate celelelate zone ale organismului intampinand o rezistenta foarte puternica si de aceea este necesar ca peretii sai sa fie mai grosi.

Valvula tricuspida
Orificiul "atrioventricular" dintre atriul si ventriculul drept este supravegheat de o "valvula tricuspida", care este alcatuita din trei protuberante extrem de subtiri. Aceasta valvula permite trecerea sangelui din atriul drept in ventriculul drept si il impiedica sa se intoarca. Cele trei protuberante se dau la o parte atunci cand presiunea este exercitata dinspre atrium si se inchid atunci cand presiunea este exercitata dinspre ventricul.

Atriul drept
In interior inima este impartita in patru camere, doua pe partea stanga si doua pe partea dreapta. Camerele superioare, numite "atrii" au peretii relativ subtiri si primesc sangele care se intoarce prin vene. Atriul drept primeste sangele transportat de doua vene principale; vena cava superioara si vena cava inferioara. Aceste vene aduc sange sarac in oxigen din diferite zone ale organismului. O vena mai mica, numita "sinusul coronarian" transporta si ea sange catre atriul drept prin peretele inimii.

Arterele
In interior inima este impartita in patru camere, doua pe partea stanga si doua pe partea dreapta. Camerele superioare, numite "atrii" au peretii relativ subtiri si primesc sangele care se intoarce prin vene. Camerele inferioare, ventriculele, imping sangele din inima catre artere pentru a fi transportat catre diferite zone ale organismului. Arterele sunt vase elastice si rezistente capabile sa transporte sangele pompat de catre inima cu presiune foarte puternica. Arterele se ramifica in vase de sange din ce in ce mai subtiri pana cand iau nastere "arteriolele" si "capilarele". Traiectul arterelor este paralel cu cel al venelor care transporta sangele inapoi la inima si poarta de obicei acelasi nume cu cel al arterelor pe care le insotesc. De exemplu artera renala este paralela cu vena renala, artera iliaca comuna este paralela cu vena iliaca comuna si asa mai departe.

Artera tibiala posterioara
La capatul ei inferior artera popliteala se desparte sub genunchi in artera tibiala anterioara si posterioara. Artera tibiala posterioara, cea mai mare dintre cele doua, coboara pe sub muschiul gambei si se ramifica in vase de sange care vascularizeaza pielea, muschii si alte tesuturi ale zonei inferioare a piciorului. Unele dintre aceste vase se intrepatrund cu retelele nervoase din spatele genunchiului si din jurul gleznei. Cea mai mare ramura a arterei tibiale posterioare este "artera peroneala", care coboara de-a lungul peroneului si se alatura retelei nervoase din jurul gleznei.

Artera tibiala anterioara
La capatul ei inferior artera popliteala se desparte sub genunchi in artera tibiala anterioara si posterioara. Artera tibiala anterioara coboara de-a lungul tibiei si peroneului si se ramifica in artere mai mici care iriga pielea si muschii din zona inferioara a piciorului. Ea mai comunica si cu reteaua nervoasa din zona genunchiului si cu o alta retea din jurul gleznei. Acest vas de sange se continua in laba piciorului si in degete.

Artera / vena popliteala
In momentul in care artera femurala ajunge in spatiul din spatele genunchiului preia numele de artera popliteala. Ramuri ale acestei artere vascularizeaza genunchiul si muschii coapsei si ai gambei. Multe dintre ramurile sale se alatura retelei nervoase a genunchiului pentru a putea oferi cai alternative de circulatie a sangelui in cazul unei blocari a arterelor. Vena popliteala corespunzatoare se indreapta catre inima pe un traseu paralel cu cel al arterei.


Vena /artera femurala
Artera femurala, care trece destul de aproape de suprafata partii superioare a coapselor se divide in ramuri mai mici pentru a vasculariza muschii si tesuturile superficiale ale coapsei. Ele mai deservesc si pielea vintrelor si peretele abdominal inferior. Ramurile importante ale arterei femurale sunt: (1) artera iliaca superficiala, care se indreapta catre nodulii limfatici si pielea din zona vintrelor; (2) artera epigastrica superficiala, care se indreapta catre pielea peretelui abdominal; (3) arterele genitale superficiala si profunda externa, care se indreapta catre pielea zonei inferioare a abdomenului si organele genitale externe; (4) artera femurala profunda, care este cea mai mare ramura a arterei femurale si vascularizeaza soldul si diferiti muschi ai coapsei si (5) artera geniculara profunda, care se indreapta catre capatul celor mai de jos muschi ai coapsei si catre retele de nervii din jurul genunchiului. Vena femurala corespunzatoare se indreapta catre inima pe un traseu paralel cu cel al arterei.

Artera iliaca externa
Aorta abdominala se divide pentru a forma "arterele iliace comune" in partea inferioara a abdomenului. Care vascularizeaza organele din zona pelviana, zona feselor si picioarele. Fiecare dintre aceste doua artere urmeaza un scurt traseu desecendent dupa care se divid in cate o ramura interna si externa. Artera iliaca externa este principalul vascularizator al picioarelor. Ea coboara de-a lungul marginii pelvisului si se divide in doua ramuri mari - "artera epigastrica inferioara" si "artera circumflexa profunda". Acestea vascularizeaza muschii si pielea din zona peretelui abdominal inferior. Artera iliaca externa trece pe sub ligamentul inghinal catre zona inferioara a abdomenului unde devine artera femurala.

Artera iliaca interna
Aorta abdominala se divide pentru a forma "arterele iliace comune" in partea inferioara a abdomenului. Care vascularizeaza organele din zona pelviana, zona feselor si picioarele. Fiecare dintre aceste doua artere urmeaza un scurt traseu desecendent dupa care se divid in cate o ramura interna si externa. Artera iliaca interna se divide in mai multe ramuri care vascularizeaza muschii pelvieni, fesieri si organele genitale externe. Cateva dintre cele mai importante ramuri ale acestui vas de sange sunt: (1) artera ilio-lombara, care se indreapta catre osul ilion si muschii spatelui; (2) arterele fesiere superioara si inferioara care se indreapta catre muschii si pielea feselor si catre muschii pelvieni; (3) artera genitala interna care se indreapta catre canalul de alimentare, organele genitale externe si sold; (4) arterele vezicale superioara si inferioara, care se indreapta catre vezica urinara, glandele mamare si la barbati catre prostata; (5) artera medie rectala care se indreapta catre rect si (6) artera uterina care se indreapta catre uter si vagin la femei

Artera / vena radiala
In interiorul cotului artera branhiala se divide intr-o artera cubitala si o artera radiala. Artera radiala, care este o prelungire a arterei branhiale coboara de-a lungul laturii radiale a antebratului catre incheietura. Pe masura ce se apropie de incheietura incepe sa urce catre suprafata, fiind din acesta cauza un vas potrivit pentru luarea pulsului. In zona incheieturii arterele cubitala si radiala se unesc formand o retea de vase care vascularizeaza incheietura, palma si degetele. Vena radiala corespunzatoare se indreapta catre inima pe un traseu paralel cu cel al arterei.

Artera / vena cubitala
In interiorul cotului artera branhiala se divide intr-o artera cubitala si o artera radiala. Artera cubitala coboara pe langa osul cubitus de-a lungul antebratului pana la incheietura. Unele ramuri vascularizeza zona din jurul cotului, in timp ce altele vascularizeaza muschiul flexor si muschiul extensor din partea inferioara a bratului. In zona incheieturii arterele cubitala si radiala se unesc formand o retea de vase care vascularizeaza incheietura palma si degetele. Vena cubitala corespunzatoare se indreapta catre inima pe un traseu paralel cu cel al arterei.

Artera / vena branhiala
Artera branhiala porneste din artera axilara si coboara de-a lungul humerusului pana la nivelul cotului. Din ea ia nastere „artera branhiala profunda" care descrie o curba prin spatele humerusului pentru a vasculariza muschiul triceps. Ramuri mai scurte patrund in diferiti muschi din partea frontala a bratului, iar altele coboara de o parte si de alta a cotului pentru a se uni cu arterele din antebrate. Vena branhiala corespunzatoare se indreapta catre inima pe un traseu paralel cu cel al arterei.

Artera axilara
Artera axilara deserveste vase de sange care se indreapta catre regiunea axilara (aflata la sub - brat) si peretele pieptului, incluzand pielea si umarul, parti ale glandelor mamare, capatul superior al humerusului (osul umarului), incheietura umarului si diferiti muschi ai spatelui, umarului si pieptului. In momentul in care vasele parasesc zona axilara ia nastere artera branhiala

Artera / vena reanala
Arterele renale se desprind in lateral din aorta abdominala, patrunzand in rinichi. Fiecare artera se divide apoi in multiple ramuri in interiorul tesuturilor rinichiului. Venele renale ies din rinichi si se indreapta catre vena cava inferioara.

Aorta descendenta
Desi aorta descendenta este pozitionata in stanga zonei mediane a corpului, ea coboara treptat pana in fata coloanei vertebrale, la stanga celei de-a douasprezecea vertebre toracice. Segmentul aortei descendente de deasupra diafragmei se numeste "aorta toracica" si se ramifica in peretele toracic. Aceste ramuri, arterele bronhiala, pericardala si a esofagului vascularizeaza organele al caror nume il poarta. Sub diafragma aorta descendenta devine "aorta abdominala" care se ramifica la randul ei catre peretele abdominal si diferitele tesuturi si organe din abdomen.

Artera / vena brahiocefalica
Artera brahiocefalica vascularizeaza tesuturile creierului si ale capului. Ea este prima ramura a carjei aortice si urca pana undeva in zona in care se unesc sternul si clavicula dreapta. Aici se divide, dand nastere "arterei carotide comune" care transporta sangele in partea dreapta a gatului si a capului si "arterei subclaviculare", care se indreapta catre bratul drept. Unele ramuri ale arterei subclaviculare vascularizeaza portiuni ale umarului, gatului si capului. Vena brahiocefalica preia de la vena subclaviculara sangele din aceasta parte a organismului si il transporta inapoi la inima.

Carja aortica
Aorta este cea mai mare artera din organsim. Ea urca din ventriculul stang, se arcuieste spre stanga pe deasupra inimii si coboara chiar in fata coloanei vertebrale. Primul segment al aortei este "aorta ascendenta" care se ramifica in "carja aortica". Din aceasta pornesc trei artere principale: "artera brahiocefalica" (aceasta vascularizeaza creierul si capul), carotida comuna stanga si artera subclaviculara stanga.

Vena iliaca
In zona pelviana sangele este transportat de la organele sistemului de reproducere, urinar si digestiv de catre vase care "se varsa" in venele iliiace interne. Acestea au foarte multe intrepatrunderi care formeaza o retea (numita plex) in zona rectului, a vezicii urinare si a prostatei (in cazul barbatilor) sau a uterului si a vaginului (in cazul femeilor). Vena iliaca minterna porneste din inteiorul zonei pelviene si urca spre zona inferioara a abdomenului unde se uneste cu venele iliace externe de pe partea stanga si dreapta pentru a forma "venele iliace commune". Acestea la randul lor se unesc la nivelul celei de-a cincea vertebre lombare, formand "vena cava inferioara"

Venele Saphenous
Venele aflate la suprafata labei piciorului si a piciorului se intrepatrund pentru a forma o retea complexa sub piele. Aceste vase "se varsa" in doua vene principale: venele Saphenous mare si mic. Cea mica incepe din partea laterala a labei piciorului si urca de-a lungul partii posterioare a gambei pana in fosa popliteala (o scobitura in osul din spatele genunchiului) pentru a se uni cu vena popliteala. Cea mare, care este cea mai lunga vena a corpului, incepe in zona mediana a labei piciorului. Ea urca de-a lungul partii interioare a picioruluii si patrunde adanc in coapsa pe sub ligamentul inghinal, ajungand pana in partea inferioara a abdomenului, unde se uneste cu vena femurala. Aici ea inglobeaza vasele care vascularizeaza partea superioara a coapsei, vintrele si peretele abdominal inferior. Vena femurala si marea vena Saphenous se unesc pentru a forma vena iliaca externa.

Vena iliaca externa
Venele din interiorul partii inferioare a piciorului, cum ar fi cele din zonele anterioara si posterioara a tibiei, au nume care corespund celor ale arterelor pe care le insotesc. La nivelul genunchiului aceste vase formeaza unul singur; "vena popliteara". Aceasta vena urca prin coapsa sub numele de "vena femurala", care devine "vena iliaca externa" odata ajunsa in spatele ligamentului inghinal din zona inferioara a abdomenului.

Artera / vena femurala circumflexa
Artera femurala principala deserveste cea mai mare parte a musculaturii din zonele frontale si mediane ale coapsei. Unele dintre vasele de sange ce deriva din aceasta artera patrund si in muschii din partea posterioara si contribuie la irigarea tendoanelor poplitee. Artera femurala circumflexa laterala se desprinde din artera femurala principala si trece prin spatele muschiului croitor si al muschiului rectus femoris, de unde se divide in trei ramuri; ascendenta, transversala si descendenta. "Ramura ascendenta" se indreapta catre partea superioara a soldului si formeaza o retea impreuna cu ramurile terminale ale arterei circumflexe iliace principale si ale arterei iliace circumflexe fesiere. "Ramura descendenta" coboara in spatele muschiului rectus femoris, pana in spatele genunchiului, unde se uneste cu o ramura a arterei care deserveste aceasta zona. Este insotita de o ramura a nervilor femurali. "Ramura transversala" este cea mai mica dintre cele trei, dar este adesea absenta. Ea inconjoara femurul si face legatura intre o retea de vase de sange si nervi aflati in spatele coapsei. Venele corespunzatoare au un traiect paralel cu cel al arterelor cu acelasi nume.

Vena cava inferioara
Vena cava inferioara este o vena de mari dimensiuni care urca dinspre abdomen. Ea colecteaza sangele din venele hepatice, lombare, gonadale, renale si frenice. De obicei aceste vase iriga zone deservite de catre artere cu acelasi nume. Vena cava inferioara patrunde in inima prin atriul drept.

Venele si arterele abdominale
In mod normal venele transporta sangele direct catre atrii, dar cele din tesuturile abdominale reprezinta o exceptie, ele vin din retele aflate in stoamc, intestine, pancreas si splina si transporta sangele de la aceste organe catre ficat, prin "vena porta". Aici sangele patrunde in niste "sinusoide hepatice", asemantoare unor capilare, care formeaza "sistemul hepatic port". In vena porta se varsa (1) "vena gastrica" stanga si dreapta, care vine de la stomac, (2) "vena mezenterica superioara", care vine de la intestinal subtire, colonul ascendent si colonul ascendent si (3) "vena splenica" rezultata din fuzionarea mai multor vene care vin de la splina, pancreas si o parte a stomacului. Cel mai mare "afluent" al ei este "vena mezenterica inferioara" care aduce sangele de la colonul descendent, colonul sigmoid si rect. Dupa ce strabate vena porta a ficatului, sangele este purtat printr-o serie de vase in "venele hepatice". Acestea se varsa in vena cava inferioara si readuc sangele in circuitul circulatoriu. Arterele corespunzatoare cu acelasi nume transporta in paralel sangele oxigenat catre aceleasi organe.

Vena cefalica
Traseul venei cefalice cuprinde partea laterala a bratului, de la mana pana la umar. Ajunsa la umar strapunge tesuturile si se varsa in vena axilara. Din unirea venei cefalice cu vena axilara ia nastere "vena subclaviculara" care se varsa in vena cava. La curbura cotului, din vena cefalica, se desprinde "vena cubitala medie" care se indreapta catre vena basilica, aceasta este vena folosita de obicei pentru recoltari de sange si transfuzii.

Vena basilica
Vena basilica trece de-lungul partii posterioare a antebratului si apoi iese la suprafata langa cot. Continua sa urce, si la mijlocul bratului patrunde adanc in tesuturi si se uneste cu "vena branhiala", formand astfel "vena axilara".

Venele
In interior inima este impartita in patru camere, doua pe partea stanga si doua pe partea dreapta. Camerele superioare, numite "atrii", au peretii relativ subtiri si primesc sangele care se intoarce prin vene. Camerele inferioare, "ventriculele", imping sangele din inima in artere pentru a fi transportat catre diferite parti ale organismului. Venele sunt responsabile cu trimiterea sangelui la inima dupa desfasurarea schimbului de gaze, subsante nutritive si reziduri intre sange si celulele corpului. Formarea venelor incepe prin unirea capilarelor, care formeaza astfel venule, acestea se unesc apoi formand vene mai subtiri, care la randul lor formeaza venele. Traseul lor este mai greu de urmarit decat cel al arterelor, deoarece ele sunt interconectate in retele neregulate, astfel incat multe venule se pot uni si forma astfel vene. Pe de alta parte venele mai mari urmeaza de obicei traiectul arterelor, ca urmare venele poarta adesea acelasi nume ca si arterele pe care le insotesc. Venele din intreg organismul (cu exceptia celor care transporta sangele de la plamani catre inima) converg in doua vene principale care se indreapta catre atriul drept al inimii. Ele se numesc "vena cava superioara" si "vena cava inferioara".

Grefa
Grefa consta in transplantarea unui tesut sanatos intr-o zona afectata de boala. Tesutul transplantat poate proveni din acelasi organism, de la alta persoana sau de la un animal. Acest procedeu este folosit pentru insanatosirea sau inlocuirea unui tesut bolnav. Principalele tesuturi care fac obiectul transplantului sunt pielea, oasele, maduva oaselor, corneea, rinichiul, inima, ficatul, valvele inimii, vasele de sange si nervii.

Blocul coronarian
Sindromul Adam-Stokes este o afectiune a inimii care poate provoca ameteli, lesinuri sau infarcturi. Este cauzata de intreruperea circulatiei sangelui in inima. Poate fi cauzat de afectiuni coronariene, de inflamarea muschiului inimii, de febra reumatica, de abuzul de medicamente pe baza de digitalina, sau de syphilitic aoritis. Daca blocajul determina unul dintre simptomele de mai sus, tratamentul consta de obicei in by-pass coronarian.

Artera iliaca
Pe partea stanga a corpului, in dreptul celei de-a patra vertebre lombare aorta abdominala se divide in doua aorte iliace comune. Pe masura ce coboara, acestea se divid la randul lor, intre ultima artera lombara si osul sacrum, in artera iliaca externa, care aprovizioneaza cu sange majoritatea membrelor inferioare si artera iliaca interna, care aprovizioneaza cu sange viscerele si peretii pelvisului. Fiecare dintre arterele iliace comune se divide in vase de sange mai mici, care aprovizioneaza muschii si tesuturile din zona uretrei.

Bronhiile
Bronhiile reprezinta anticamera prin care trece aerul inainte de a intra in plamani. Fiecare plaman are o bronhie principala care porneste de la capatul traheei. Bronhia se divide in bronhii segmenatale, care la randul lor se divid in bronhiole. (Vezi "Bulbii bronhiali")

Valva mitrala
Valva aflata intre atriul si ventricolul stang se numeste valva mitrala. Ea prezinta doua protuberante care sunt legate de muschii papilari prin intermediul unor chordae tendinae si care asigura accesul sangelui din atriul stang in ventricolul stang.

Tesuturile arteriale si tesuturile venelor
Peretii arterelor si venelor sunt formate din acelasi tip de tesuturi, doar proportia difera. Partea centrala este acoperita de o pelicula subtire de endoteliu iar la exterior sunt acoperite de un tesut conector, dar arterele mai contin straturi intermediare de fibre musculare si elastice care in cazul venelor nu sunt atat de bine dezvoltate. Peretele arterial ajuta la neutralizarea si absorbirea undelor de presiune care sunt emise de catre inima si sunt transmise prin sange. Peretele se extinde si apoi se contracta pentru a impinge sangele inainte in timp ce inima se odihneste. Valvele din artere impiedica sangele sa se intoarca si undele de presiune sunt atenuate in timp ce sangele isi continua drumul prin artere. In momentul in care sangele patrunde in reteaua capilara (capilarele sunt cele mai mici vase de sange din corp) presiunea dispare cu totul. Atunci cand capilarele se intalnesc si formeaza venele sangele circula mult mai incet. Acum nu mai este nevoie de forta si elasticitatea arterelor, asa ca peretii venelor sunt subtiri si aproape moi. Din aceasta cauza multe vene se afla in muschii scheletului si cea mai mica miscare a unui membru produce torsionarea venei si impinge sangele inapoi catre inima. Valvele intra din nou in actiune pentru a dirija sangele in directia corecta.

Alveolele pulmonare
Alveolele sunt un fel de saculeti sub forma de baloane, aflate la capatul unor mici Oxigenul este inhalat si apoi absorbit in sange prin peretii fiecarei alveole, prin intermediul venelor pulmonare. Apoi este eliminat dioxidul de carbon din artera pulmonara. Cu cat suprafata pe care o au la dispozitie plamanii pentru schimbul de gaze este mai mare, cu atat mai eficienti devin in absorbirea oxigenului. In plan orizontal cele 700 de milioane de alveole pulmonare ar acoperi o suprafata cam de marimea unui teren de tenis. Fiecare alveola are un perete format dintr-o singura celula. Aceeasi grosime o are si peretele unei capilare. Distanta dintre aer si sange este de aproximativ o miime de milimetru. Oxigenul este transportat de catre celulele rosii ale sangelui care contin hemoglobina, sau pigment rosu, substanta ce atrage oxigenul. Dioxidul de carbon este eliminat pe aceeasi cale dar in sens invers. Suprafata imensa a alveolelor si distanta infima dintre aerul din alveole si sangele din capilare ii permite acestuia sa ajunga cu rapiditate la un echilibru cu aerul din alveole. La aceasta contribuie si faptul ca fiecare alveola este inconjurata de o retea de capilare care formeaza in jurul ei un strat aproape continuu.
Stiati ca oxigenul in exces este otravitor? In unele cazuri doctorii administreaza oxigen in concentratie de 100 %, ceea ce inseamna de cinci ori concentratia normala de oxigen din aer si care poate deveni daunator pentru pacient daca nu este administrat pentru o perioada scurta de timp sau in doze mici.

Sistemul cardiovascular (pe scurt)
Sistemul cardiovascular include inima si vasele de sange. Inima pompeaza sange iar vasele de sange il transporta in interiorul corpului. Arterele transporta sange care contine substante nutritive dinspre inima catre restul organismului. Sangele este comparat uneori cu un rau, dar arterele seamana mai degraba cu un rau care curge in sens invers. Arterele sunt tuburi cu pereti grosi, acoperite de fibre elastice galbene, care contin fibre musculare ce absorb presiunea imensa exercitata de catre bataile inimii si incetinesc curgerea sangelui. Aceasta presiune poate fi simtita in brat si la incheieturi - este vorba despre puls. Arterele se divid in arteriole si apoi in capilare, cele mai mici vase de sange. O arteriola poate deservi sute de capilare. In fiecare tesut al fiecarui organ sangele livreaza celulelor substantele de care acestea au nevoie si preia substantele care nu mai sunt folositoare. Capilarele se unesc pentru a forma vene de dimensiuni mici, acestea se varsa in vene mai mari, care la randul lor transporta sangele dezoxigenat inapoi la inima. Spre deosebire de artere, venele au peretii subtiri, deoarece sangele nu mai curge cu aceeasi forta pe care o avea cand a parasit inima; sangele de un albastru rosiatic inchis care curge prin vene se indreapta incet catre plamani pentru a fi reoxigenat. O data reajunse la inima venele converg catre niste vase speciale, numite artere pulmonare, aflate in peretele din dreapta inimii. Sangele curge de-a lungul arterelor pulmonare catre plamani pentru a colecta oxigenul si apoi din nou catre partea stanga a inimii pentru a-si reincepe calatoria in interioarul corpului.

Diafragma
Diafragma este muschiul cu forma convexa care separa pieptul de abdomen. El este lipit de coloana vertebrala, coaste si stern si joaca un rol exterm de important in procesul de respiratie. Plamanii se afla in interiorul unui spatiu delimitat pe laterala de catre coaste si in partea inferioara de catre diafragma. Atunci cand respiram diafragma este atrasa in jos pana cand capata o forma plata. In acelasi timp muschii din jurul coastelor imping plamanii in sus. Volumul cavitatii toracice creste, permitand patrunderea unei mari cantitati de aer. Fibrele diafragmei converg intr-un tendon central care este o masa plata de fibre foarte dense. In diafragma exista niste deschizaturi care permit ca aceasta sa fie traversata de catre esofag, nervul frenic (acesta controleaza miscarile diafragmei in vederea producerii respiratiei) si de catre aorta si vena cava care transporta sangele spre si dinspre inima. Atunci cand inspiram diafragma se contracta, tragand tendonul central in jos. Ca urmare cavitatea toracica isi mareste volumul iar aerul patrunde in plamani, umpland spatiile disponibile. Uneori diafragma sufera contractii involuntare datorita iritarii nervilor care ii controleaza miscarile in urma mancatului prea repede (sau din oricare alt motiv). Daca in acest moment se inspira, spatiul dintre corzile vocale se inchide brusc, producand sunetul cunoscut sub numele de "sughit".

Inima
Inima pompeaza sangele dezoxigenat in vene directionandu-l catre plaman pentru a fi oxigenat si pompandu-l apoi in artere pentru a fi trimis in intreg restul corpului. Inima are marimea unui pumn insa bataile sale sunt mai puternice decat o lovitura de pumn. Din fericire pentru noi exista o zona care ii diminuata forta; altfel ne-am cutremura la fiecare bataie. Aceasta zona tampon mai are rolul de a proteja inima de leziuni externe si o impiedica sa se zgarie de interiorul pieptului. Uneori casmarurile par atat de reale incat inima incepe sa bata mai puternic. Intr-un studiu s-a afirmat ca pulsul persoanei adormite era de 150 de batai pe minut. Desi se spune ca inima este centrul emotiilor, ea este de fapt un sistem de pompare a sangelui, pe care il trimite in tot corpul si singura contributie pe care o are in ceea ce priveste emotiile este faptul ca trimite sange oxigenat catre celulele creierului. De-a lungul unei vieti de durata medie inima bate de mai mult de 2,5 miliarde de ori.

In interiorul inimii
Inima este compusa in special dintr-un tip special de muschi, care actioneaza precum o pompa si se contracta automat pentru a trimite sangele catre plamani si catre restul corpului. Interiorul inimii este format din patru compartimente, doua superioare, pe partea stanga si pe cea dreapta si doua inferioare pozitionate asemanator. Compartimentele superioare se numesc atrii, iar cele inferioare ventricole. Din varful si partile latereale ale inimii pornesc cateva vase de sange care transporta sangele in atrii sau il transporta mai departe prin ventricole. Atunci cand inima se relaxeaza ambele atrii se umplu cu sange: sangele neoxigenat ajunge in partea dreapta, din principalele vase de sange ale corpului, iar cel oxigenat revine in partea stanga dupa ce a trecut mai intai prin plamani. Valvele inimii se deschid iar atriul forteaza sangele sa intre in ventricole. Acestea se contracta pentru a trimite sangele neoxigenat spre plamani printr-o valva si sangele oxigenat catre sistemul circulator principal printr-o alta valva. Atriul se relaxeaza si se reumple cu sange iar ciclul reincepe. In momenbtul in care valvele se inchid pentru a impiedica sangele sa se intoarca ele produc sunetul cunoscut sub numele de bataie de inima.

Care este legatura dintre rinichi si sange
Aproximativ un sfert din sangele procesat de catre inima este purificat de catre rinichi si trimis in restul corpului. O miime pana la doua miimi din sangele care circula in organism se transforma in reziduri care sunt depozitate in vezica urinara pana cand vine momentul sa fie eliminate. Aceste reziduri poarta numele de urina. Cei doi rinichi, situati in partea superioara a abdomenului, catre spate, regleaza nivelurile fluidelor din organism. Ei regleaza aciditatea / alcalinitatea, concentratia de saruri, minerale si alte substante. Sangele este filtrat, purificat si sufera transformari chimice douazeci si patru de ore pe zi. Zilnic prin aceste organe trec sute de litri de sange, cam un sfert din cantitatea de sange pompata de catre inima sau aproape integ continutul de sange al organismului. Sangele trece prin rinichi de douazeci de ori pentru a fi purificat. Aproximativ un litru din aceasta cantitate de sange se transforma in urina, desi cantitatea mai depinde si de alti factori cum ar fi consumul de solide si lichide, activitatea fizica etc. In cel de-al doilea secol al erei noastre fizicianul roman Galen considera ca rinichiul ar fi un fel de sita care filtreaza impuritatile din organism si le trimite in urina pentru a fi eliminate. Aceasta este o conceptie ce se apropie remarcabil de mult de adevar, mai ales daca avem in vedere ca rolul inimii si al sistemului circulator nu au fost descoperite decat cu 1500 de ani mai tarziu.

Laringele
Laringele, care se afla intre faringe (partea superioara a canalului respirator) si trahee, formeaza un segment al tubului aflat in zona gatului care transporta aerul inspre si dinspre plamani. Este format dintr-un tesut dur si flexibil numit cartilagiu, care iese in afara in zona gatului formand marul lui Adam. Dedesupt, facand legatura intre cartilagiul tiroidei si trahee se afla un alt cartilagiu care are forma unui inel cu sigiliu. Pe acest sigiliu se afla asezate doua cartilagii sub forma de piramida iar intre cele douia cartilagii si suprafata interioara a marului lui Adam se afla doua corzi formate dintr-un tesut fibros, numite "corzi vocale", responsabile cu producerea sunetelor in timpul vorbirii. Laringele are rolul important de a impiedica inecarea. Atunci cand nu mancam sau bem, epiglota este ridicata mentinand laringele deschis pentru a lasa aerul sa treaca inspre plamani; in momentul in care inghitim, epiglota coboara precum un capacana deapura laringelui, directionand mancarea catre traiectul digestiv. Mancarea trece prin esofag catre stomac. Cea de-a doua functie a laringelui este aceea de a produce sunetele vorbirii. Aerul din plamani trece pe deasupra corzilor vocale intinse, iar vibratiile sunt modificate de limba, cerul gurii si buze pentru a produce vorbirea.
Ficatul
Treizeci la suta din sangele pompat de catre inima intr-un minut trece prin ficat. Acesta curata sangele si proceseaza moleculele nutritive care sunt distribuite tesuturilor. Ficatul mai primeste si sange proaspat oxigenat de la plamani, pe care il trimite catre inima. Singura parte a organismului care primste mai mult sange decat ficatul este creierul. Ficatul este pozitionat in partea superioara a abdomenului, chiar sub diafragma si are doi lobi principali. Este cea mai mare glanda a corpului cantarind intre 1 si 1,5 kg. Cand mancam intestinele sunt irigate de mult mai mult sange pentru a putea face fata procesului digestiv; cand nu mancam trei sferturi din sangele procesat de catre ficat provine de la intestine. Ficatul mai produce si circa un litru de bila, care este transportata catre vezica biliara printr-un mic tub, numit „traiectul cistic". Ficatul ia importanta decizie daca substantele pe care le manipuleaza sunt folositoare orgnanismului sau daca sunt doar reziduri. Ficatul este un organ extrem de important care are multiple functii. Ficatul detoxifica celulele sangelui amestecandu-le cu bila si transformand prin alterare chimica toxinele in substante mai putin toxice. Multi compusi chimici sunt dezactivati de catre ficat prin modificarea structurii chimice. Ficatul converteste glucoza intr-un produs energetic numit glicogen; poate de asemeni sa produca glucoza din zaharuri, amidon si proteine. Ficatul mai sintetizeaza si triglicerine si colesterol, divide acizii grasi si produce proteine plasmatice necesare coagularii sangelui, cum ar fi agentii coagulanti I, III, VII, IX si XI. Ficatul mai produce si saruri biliare si excreta bilirubin. Grecii si romanii sacrificau animale inainte de batalie. Daca acestea aveau un ficat sanatos iar sangele era rosu aprins se credea ca urmeaza o victorie, daca ficatul era bolnav iar sangele avea o culoare deschisa se prevedea o infrangere.

Plamanii (privire de ansamblu)
Aerul inhalat prin gura si nari traverseaza traheea ajungand in doua traiecte respiratorii principale. Acestea se divid in traiecte mai mici, care se divid si ele la randul lor ajungandu-se la forma unui copac cu multe ramuri, pozitionat cu radacinile in sus. Sistemul respirator se compune in special din cei doi plamani. Saculetii cu aer de la capatul celor mai subtiri „ramuri" reprezinta fructele copacului si prin peretii lor subtiri se face trecerea gazelor in si din sange. Plamanul stang se compune din trei compartimente. Care contin fiecare cate o ramura ce se divide in altele mai mici, la capatul carora se afla saculetii cu aer, care proceseaza oxigenul in aer si il trimit in sange si preiau dioxidul de carbon, eliminat apoi prin nas si gura. Partea dreapta a plamanului contine numai doua compartimente (fiecare cu proriile sale ramuri si „fructe") si inconjoara inima. Procesul de respiratie este unul automat, controlat de catre creier, si este atat de adanc inradacinat incat reflexele involuntare ne permit oprirea respiratiei nici macar pentru o clipa. Caile respiratorii sunt captusite cu diferite tipuri de epitelii care pregatesc aerul pentru a putea fi utilizat corespunzator si cu fibre de forma firelor de par, numite cili, care, exercitand o miscare de unduire, elimina rezidurile din plamani in vederea eliminarii. Femeile din Grecia si Roma antica purtau corsete din panza pentru subtierea taliei. De la sfarsitul secolului 19 si inceputul secolului 20, cand au inceput sa fie folosite corsetele din oase de balena, ele au devenit un factor de risc pentru sanatate deoarece exercitau o presiune foarte puternica asupra unor organe vitale - in special asupra celor din sistemul respirator si digestiv.

Faringele
Faringele este traiectul care face legatura intre partea posterioara a gurii si nas pe de o parte si esofag pe de alta. Acest "tub" format din muschi si care este captusit cu membrane mucoase face parte atat din sistemul respirator cat si din cel digestiv. Partea sa superioara consta intr-un pasaj de trecere a aerului care face legatura intre cavitatea nazala si partea posterioara a cerului gurii. Partea mediana consta intr-un pasaj care permite trecerea atat a aerului cat si a mancarii si al carui capat se afla sub limba. Partea inferioara este rezervata exclusiv mancarii si se uneste cu esofagul. O persoana obisnuita respira in medie XX metri cubi de aer de-a lungul vietii. Aerul eliminat prin stranut poate ajunge la o viteza de 100 de mile pe ora. In vechime oamenii credeau ca sufletul paraseste sufletul in urma stranutului, moment in care diavolii ar fi putut patrunde in trup daca cineva nu ar fi spus "Dumnezeu sa te binecuvinteze".

Traheea
Traheea incepe imediat de sub laringe si se continua catre centrul partii frontale a gatului pana in spatele partii superioare a sternului. Aici se divie in doua ramuri care patrund in cavitatea plamanilor. Traheea, care formeaza trunchiul unui copac pozitionat cu radacinile in sus si este foarte flexibila , permitand astfel rotirea sau aplecarea capului si a gatului in timpul procesului de respiratie. Traheea este formata din tesuturi elastice, fibroase si din muschi moi cu aproximativ 20 de cartilagii sub forma de cercuri care ajuta la mentinerea traheei deschise in timpul miscarilor puternice ale gatului. Este captusita cu celule care secreta mucus si cu celule care au un fel de terminatii asemanatoare unor picioruse minuscule. Mucusul opreste mici particule de reziduri iar miscarile terminatiilor misca mucusul in sus si in afara traiectului respirator, pastrand plamanii si caile respiratorii libere. In medicina traditionala ruseasca se credea ca frecarea pieptului cu grasime de porc duce la vindecarea racellii. Altii considerau plasmele cu mustar si melcii fierti in apa cu orz ca fiind un remediu foarte eficace. In momentul de fata cel mai bun remediu este con