Prin ochi primim cele mai multe informatii despre lumea exterioara. Dupa calculele unui cercetator 80% din amintirile pe care le pastram sunt inregistrate prin vedere.

Ochiul are rolul de a ne furniza informatii -; sub forma unor imagini colorate -; despre adancimea, distanta si miscarea obiectelor. Miscandu-l in sus, in jos si lateral, vedem cea mai mare parte a mediului care ne inconjoara. t3o24os
Daca ne uitam la un aparat de fotografiat, vom putea intelege mai bine cum functioneaza ochiul nostru. Portiunea anterioara a ochiului functioneaza ca o lentila optica, la fel ca lentila de sticla a aparatului foto. Lentila optica este un corp cu una sau doua suprafete curbe formate dintr-un material transparent. Lumina patrunsa printr-un asemenea corp se refracta.
Portiunea intunecata din centrul ochiului, pupila, regleaza cantitatea de lumina primita. Cand lumina este slaba, pupila va fi mai mare, daca se micsoreaza, va lasa o cantitate redusa de lumina, la fel ca in cazul diafragmei din spatele lentilei aparatului de fotografiat. Stratul din profunzimea globului ocular, retina corespunde filmului fotografic.

Cum functioneaza ochiul?
Ochiul nostru este mult mai complex decat aparatul foto. Cu ajutorul aparatelor foto nu putem decat sa fixam imaginile din lumea exterioara pe un film fotografic, in timp ce animalele si oamenii pot interpreta informatia aparuta pe retina si pot actiona potrivit informatiei primite.
Acest lucru este posibil datorita faptului ca prin intermediul nervului optic are legatura cu creierul. Nervul optic se ataseaza de globul ocular la portiunea posterioara a acestuia printr-un mic pedicul. Informatia optica interceptata de retina este transmisa prin nervul optic la creier. Informatiile se transmit sub forma unor impulsuri electrice in creier, care le si decoleaza.
Cei doi ochi privesc din unghiuri putin diferite obiectele din lumea exterioara, de aceea si informatiile trimise la creier sunt oarecum diferite. Creierul nostru insa „invata” inca din primele zile sa asambleze cele doua imagini, de aceea nu vedem obiectele in dublu exemplar. Punand cap la cap cele doua imagini, creierul deduce situarean obiectelor in spatiu si distanta la care se afla -; aceasta face posibila vederea tridimensionala (vederea in spatiu).
Creierul transforma imaginea vazuta din pozitie intoarsa in pozitie dreapta. Lumina este refractata in cristalin si va proiecta pe retina o imagine inversata. Deoarece nu putem privi lumea toata viata stand in cap, creierul „citeste” imaginea si o reintoarce imediat in pozitia dreapta. Pentru a invata acest lucru e nevoie de ceva timp, de aceea bebelusii vad la inceput lumea intoarsa cu capul in jos.

De ce se modifica marimea pupilei?
Pupila este deschiderea aflata in centrul stratului care da culoare ochiului: irisul. Cantitatea de lumina care patrunde prin pupila este reglata de iris. Pupila se va micsora, lasand doar o cantitate redusa de lumina pe suprafata retinei. La lumina crepusculara, irisul se relaxeaza, pupila se dilata si lasa sa patrunda mai multa lumina in ochi. Pupila se poate dilata si sub influienta unor emotii puternice (iubire, teama).

Componentele ochiului
Ochiul uman este asemanator cu o bila. In fata in mijloc exista un strat transparent, putin proeminent, corneea. Aceasta este legata de stratul care formeaza albul ochiului si acopera de jur imprejur globul ocular -; sclerotica. Marginile scleroticii sunt prevazute cu o retea bogata de vase sangvine.
Corneea este primul mediu de refractie a luminii -; lentila optica -; prin care trece lumina. Pozitia si forma ei nu poate fi modificata, si ca urmare, nici distanta focala.
Sub cornee se afla irisul. Aceasta da culoarea ochiului -; de cele mai multe ori caprui, albastru sau verde. Irisul este de fapt un disc musculos, cu o gaura in centru: pupila. Lumina patrunde in interiorul ochiului prin pupila.
Umoarea apoasa dintre cornee si iris ajuta la mentinerea curateniei corneei si indepartarea germenilor.

Adaptare cristalinului
Imediat dupa iris urmeaza cristalinul, cel de-al doilea mediu de refractie, care insa este mobil si elastic. El este fixat de procesele ciliare. Forma cristalinului poate fi modificata cu ajutorul muschilor din corpii cilinari. Cand privim un obiect indepartat, acesti muschi se relacseaza, cristalinul se lateste si se aplatizeaza. Daca privim un obiect apropiat, cristalinul devine convex.
Spatiul de dupa cristalin, camera posterioara, este umplut de o substanta gelatinoasa -; umoarea vitroasa. Lumina care este refractata de cornee si cristalin trebuie sa strabata si corpul vitros, dupa care atinge retina, care tapeteaza fundul ochiului.
Conuri si bastonase
Retina contine aproximativ 130 milioane de celule fotosensibile -; conuri si bastonase. Bastonasele sunt foarte sensibile la lumina, dar cu exceptia culorilor albastru si verde, nu pot diferentia culorile. Conurile pot deosebi culorile si maresc claritatea imaginii, dar sunt nefunctionale in conditii de lumina slaba. Aceasta este explicatia faptului ca in conditii de lumina crepusculara nu vedem clar si culorile „dispar”, totul apare in nuante de albastru sau verde. In asemenea situatii nu functioneaza decat bastonasele. Francezii numesc acea perioada a zilei „l’heure bleu”, adica ora albastra.

Orbit de lumina
In lumina foarte puternica functioneaza doar conurile. Cand lumina scade in intensitate, bastonasele se reactiveaza, dar procesul necesita un oarecum timp. Cand intri din strada intr-o camera mai slab iluminata, ochiul tau trebuie sa se adapteze la lumina slaba, iar cand iesi din nou la soare, esti „orbit” cateva secunde.
Orbirea determinata de anumite afectiuni ale retinei provine din deteriorarea bastonaselor si conurilor, care cedeaza dupa un anumit timp. Cercetatorii incearca sa stimuleze conurile si bastonasele afectate, cu ajutorul unor electrozi. O alta posibilitate este implantul de conuri si bastonase prelevate din tesuturi embrionare, restabilind astfel functia retiniana.
Conurile sunt aglomerate in portiunea posterioara a retinei, in locul numit pata galbena. Majoritatea bastonaselor sunt situate in afara petei galbene, alaturi de cateva conuri mai putin numeroase.
Aproape de pata galbena, tot pe retina, se afla locul de intersectie a nervului optic. In acest loc nu exista celule fotosensibile, fasciculele luminoase care ajung aici nefiind interceptate. Punctul respectiv se numeste pata oarba si exista la ambii ochi.

Mobilitatea ochilor
Imaginea care se proiecteaza in portiunea centrala a retinei apare cea mai clara de aceea este important ca globii oculari sa fie mobili, putand orienta privirea spre obiectulurmarit. Datorita celor sase muschi care se insera pe sclera, globul ocular are o mobilitate foarte mare.
Ochiul este protejat din toate partile. Este adapostit in orbita formata din oase, tapetata cu tesut adipos. In timpul lovirilor, a diferitelor accidente, orbita este mai frecvent afectata decat ochiul in sine. Fata anterioara a ochiului si portiunea interna a pleoapelor este acoperita de un strat transparent -; conjunctiva -; aceasta protejeaza si curata, practic „scalda in lacrimi” toata suprafata anterioara a ochiului. Lacrima este produsa de glandele lacrimale situate in coltul extern al orbitei oculare, si este condusa prin canalul lacrimal din coltul intern al ochiului, in cavitatea nazala. Daca intra praf, sau mizerie in ochi, glandelelacrimale incep sa produca mai multa lacrima.
Conjunctivitatea palpebrala, curata ochiul cu ocazia fiecarei clipiri. Pleoapele protejeaza ochiul de lumina prea puternica, sau de diferite particule purtate de vant, care ar putea intra in ochi. Genele au su ele un rol protector impotriva particulelor straine. Nici macar sprancenele nu sunt doar simplepodoabe: ele protejeaza ochiul de picaturile de transpiratie care se scurg de pe frunte.

Miopie, hipermetropie
Cele mai frecvente defecte de vedere sunt miopia, respectiv hipermetropia. Miopii nu pot vedea clar obiectele situate la distanta, in timp ce hipermetropii formeaza o imagine neclara despre obiectele apropiate. Aceste defecte sunt aproape fara exceptie consecinta modificarii formei globului ocular. Pentru o vedere perfecta, globul ocular trebuie sa fie sferic. Globul ocular al miopilor este insa alungit pe plan orizontal, iar cel al hipermetropilor, scurtat. Cu ochelari sau lentile de contact, ambele defecte de vedere pot fi corectate. Mai nou, cercetatorii incearca sa corecteze miopia prin aplatizarea corneei.
Aceasta interventie, numita „keratonomie radicala” costa din efectuarea unor incizii in forma unor incizii in forma unor spite de roata. Imediat ce aceste incizii se vindeca, corneea va fi mai plata. Operatia se poate efectua si cu laser. Datele despre gravitatea miopiei ssunt introduse intr-un calculator, care va calcula cantitatea de cornee care trebuie excizatapentru a remedia miopia.

Astigmia
Modificarea formei globului ocular mai poate determina un alt defect de vedere: astigmia. Aceasta afectiune insoteste de obicei miopia sau hipermetropia. Incubarea corneei sanatoase este uniforma, la fel ca a unei mingi de fotbal. La unii insa curbarea corneei seamana mai mult cu o minge de rugby si are drept consecinta o dificultate in a focaliza obiectele.
Ochii sasii nu privesc in aceasi directie: de multe ori ambii ochi privesc spre interior sau spre exterior, dar sunt cazuri cand suntorientati in sus sau in jos. De cele mai multe ori cauza consta in faptul ca unul dintre muschii oculomotori este flasc.
In copilarie cele mai frecvente tulburari de vedere sunt determinate de strabisn sau diferite accidente. La varsta mai inaintata pot aparea si alte afectiuni oculare, cum ar fi glaucomul sau cataracta.

Glaucom, cataracta
Cauza glaucomului este cresterea cantitatii apoase care se acumuleaza intre iris si cornee, ceea ce exercita o presiune mare si o durere accentuata. Vederea poate deveni tulbure, boala ducand la orbire, daca nu se trateaza. In unele cazuri se o mica incizie cu laser pe cornee, pentru a scadea presiunea in camera anterioara ochiului.
Cataracta este opacifierea cristalinului. Bolnavul are impresia ca priveste lumea printr-un geam, care ingheata treptat. Cataracta se dizolva in timp si nu este insotita de durere. Operatia consta in indepartarea cristalinului opacifiat cu ajutorul unui aparat cu ultrasunete, si inlocuirea acestuia cu unul artificial, din material plastic.