Un numar de studii arata ca diferentele rasiale sunt cauzate atat de gene, cat si de mediul inconjurator. Ereditatea, adoptiile intre rase, greutatile genetice si intoarcerea la medie, toate spun acelasi lucru. Adoptiile intre rase dau una dintre cele mai bune dovezi ca genele cauzeaza diferente rasiale in coeficientul de inteligenta. Cresterea in mijlocul unei familii albe de conditie medie nu scade coeficientul de inteligenta al orientalilor si nici nu il creste pe cel al negrilor.

Poate vreun factor de mediu sa explice toate datele legate de viteza dezvoltarii dentitiei, varsta maturitatii sexuale, marimea creierului, coeficientul de inteligenta, nivelul tesosteronului si numarul nasterilor multiple? Se pare ca genele au o legatura cu acest lucru. Dar cum putem sti aceasta cu siguranta? o6p13pz
Unele trasaturi sunt in mod clar mostenite. De exemplu, se stie ca diferentele rasiale in ceea ce priveste rata gemenilor se datoreaza ereditatii si nu mediului. Studii asupra copiilor orientali, albi si de rase amestecate din Hawaii si asupra copiilor albi, , negri si de rase amestecate din Brazilia arata ca factorul determinant este rasa mamei si nu cea a tatalui. Dar rolul ereditatii se gaseste si in alte trasaturi.

Studii de ereditate
Ereditatea este gradul de variatie al unei trasaturi, datorat genelor. O ereditate de 1,00 inseamna ca diferentele sunt innascute, iar mediul inconjurator nu are nici un efect. O ereditate
0,00 inseamna ca trasatura este controlata de mediu si deloc de catre gene. O ereditate de 0,50 inseamna ca diferentele provin atat de la gene cat si de la mediul inconjurator.
Ereditatea este folositoare pentru crescatorii de animale. Ei vor sa stie cat de mult influenteaza genele lucruri ca productia de lapte si corpolenta vitelor, sau sa determine care caini pot vana, sau care sunt blanzi cu copiii. Cu cat ereditatea (mostenirea) este mai mare, cu atat mai mult urmasii vor semana cu parintii lor. Pe de alta parte, ereditati scazute inseamna ca factorii de mediu, cum ar fi regimul alimentar si sanatatea, sunt mult mai importanti.
La oameni, ereditatea se masoara prin compararea membrilor familiei, mai ales gemenii identici cu cei dizigoti si copiii adoptati cu fratii (si surorile) obisnuiti. Gemenii identici au in comun 100% din genele lor, in timp ce gemenii dizigoti au in comun doar 50%. Fratii obisnuiti au in comun 50% din genele lor, in timp ce copiii adoptati nu au in comun nici un fel de gene. Daca genele sunt importante atunci gemenii identici ar trebui sa fie de 2 ori mai asemanatori unii cu altii decat gemenii dizigoti sau fratii obisnuiti -; si chiar si sunt.
Unii gemeni identici sunt separati de timpuriu in viata si cresc separat. Renumitul “Studiu Minnesota asupra gemenilor” facut de Thomas J. Bouchard si altii compara unele dinte aceste aspecte (vezi Plansa 8).
Desi cresc in case diferite, gemenii identici cresc si sunt foarte asemanatori unii cu altii. Sunt asemanatori atat in trasaturile fizice (cum ar fi inaltimea si amprentele) cat si in trasaturile de comportament (cum ar fi coeficientul de inteligenta si personalitatea).
Gemenii identici care cresc in case diferite au toate genele comune, dar nu au in comun si efectele educatiei. Dupa cum se vede in Plansa 8, ereditatea explica 97% din diferentele intre amprente, iar mediul doar 3%. Atitudinile sociale sunt 40% ereditate, 60% mediu. Coeficientul de inteligenta este 70% ereditate si 30% mediu.

Gemenii identici sunt adesea atat de asemanatori, incat chiar si cei mai apropiati prieteni nu ii pot deosebi. Desi gemenii din “Proiectul Minnesota” au avut vieti separate, ei aveau in comun multe lucruri placute si neplacute. Adesea aveau aceleasi pasiuni si le placeau aceeasi muzica, mancare si haine. Comportamentul si gesturile lor erau deseori aceleasi. Gemenii sunt foarte asemanatori cand se casatoresc (si cateodata cand se despart) si in meseriile pe care si le aleg. Ei chiar dau nume similare copiilor si animalelor lor.
Una dintre aceste perechi, “gemenii Jim”, au fost adoptati de mici copii de doua familii diferite din punct de vedere social. Dar ei si-au marcat vietile cu o urma de nume asemanatoare. Amandoi si-au numit animalul preferat din copilarie “Toy”. Amandoi s-au casatorit si au divortat de femei cu numele Linda si apoi s-au casatorit cu femei cu numele Betty. Unul din gemeni si-a numit copilul James Allen, celalalt si l-a numit James Alan.

O alta pereche de gemeni separati erau persoane care radeau tot timpul. Fiecare dintre gemeni a spus ca parintii adoptivi erau foarte rezervati si seriosi. Fiecare dintre ei a spus ca nu a intalnit niciodata pe nimeni care sa rada atat de usor ca ei -; pana cand nu si-au intalnit propriul geaman.
Ereditatea afecteaza de asemenea si orientarea sexuala. Varsta primei experiente sexuale, frecventa actului sexual si numarul total de parteneri sexuali, toate au un procent de 50% ereditate. La fel se intampla si in cazul divorturilor. Multe studii au descoperit ca homosexualitatea, lesbianismul si alte orientari sexuale sunt 50% genetice.
Studiile asupra gemenilor arata ca, chiar si atitudinile sociale au, in parte, o origine genetica. Un studiu australian pe 4000 de perechi de gemeni a constatat ca exista o influenta genetica asupra unor probleme politice specifice cum ar fi: pedeapsa capitala, avortul si emigrarea.
S-a descoperit ca si tendinta criminala este, de asemenea, mostenita. Aproape 50% din gemenii identici cu antecedente penale aveau frati gemeni cu antecedente penale, in timp ce numai 25% din gemenii dizigoti aveau aceeasi caracteristica.
Genele influenteaza si comportamentul bun, si agresiunea. Un studiu amplu asupra gemenilor englezi a constatat ca dorinta de a ajuta sau de a face rau altora are o ereditate in jur de

50%. La barbati, bataia, portul de arma si lupta cu un ofiter de politie sunt toate in jur de 50% mostenite.
Articolul meu din 1989 “Stiintele comportamentului si ale creierului” arata ca alegerea celor cu care ne casatorim si a prietenilor este , in parte, un comportament genetic. Cand sunt comparate grupele de sange si ereditatea prietenilor, se descopera ca oamenii isi aleg parteneri care sunt genetic similari cu ei insisi. Tendinta ca perechea sa isi atraga perechea este inradacinata genetic.

Studii asupra adoptiei
O buna verificare a studiilor despre gemeni se face cu ajutorul studiilor adoptiilor. Un studiu danez (in editia din 1984 a revistei “Stiinta”) a examinat 14.427 de copii separati de parintii lor naturali, de la o varsta frageda. baietii erau mai predispusi sa aiba cazier, daca parintii lor naturali aveau cazier, decat daca parintii adoptivi aveau cazier. Chiar daca au fost crescuti in case diferite, 20% dintre fratii dinn aceiasi parinti si 13% dintre fratii vitregi aveau aceleasi antecedente penale. Numai 9% dinrte baietii fara legaturi de sange si crescuti in aceeasi casa aveau aceleasi antecedente penale.
Proiectul de adoptii Colorado (The Colorado Adoption Project) a descoperit ca influenta genelor creste pe masura ce imbatranim. Intre 3 si 16 ani, copiii adotivi sunt asemenatori cu parintii lor naturali in inaltime, greutate si coeficient de inteligenta. Pe la varsta de 16 ani, copiii adoptati nu mai seamana cu persoanele care i-au crescut. Mostenirea inaltimii, greutatii si a coeficientului de inteligenta in copilarie este in jur de 30%. Pe la varsta adolescentei ajunge in jur de 50%, iar la maturitate este de 80%. Astfel, pe masura ce copiii cresc, mediul lor familial are un impact mai mare, exact opusul a ceea ce prezice teoria culturala.

Rasa si ereditatea
Poate ereditatea sa ne spuna ceva despre diferentele dintre rase? Da, foarte multe. Studiile arata ca atunci cand ereditatea este mare la albi, este de asemenea mare la orientali si negri. De exemplu, ereditatea coeficientului de inteligenta este de 50% la negri si orientali si la alte grupuri, exact la fel cum este si pentru albi.
Deci, exista o baza genetica a inteligentei la toate cele trei rase.
Un studiu a folosit Serviciile Vocationale si Aptitudinale ale unei diviziuni ale armatei
(ASVAB) date mai multor barbati si femei care voiau sa intre in armata. A descoperit ca in toate cele trei rase asemanarea intre frati era aceeasi. Influenta genetica asupra coeficientului de inteligenta la orientali, albi si negri este egala. Nu exista nici un factor special, precum ar fi istoria sclavagismului sau rasismul alb care a facut ca influentele culturale sa fie mai puternice la o rasa decat la alta.

Studiile adoptiilor inter-rasiale
Cele mai bune dovezi pentru baza genetica a diferentelor de coeficient de inteligenta intre rase provin din studiile de adoptie inter-rasiala a copiilor orientali, negri si de rase amenstecate. Toti acesti copii au fost adoptati de parinti albi la o varsta frageda si au crescut in familii albe apartinand clasei de mijloc.
Un binecunoscut studiu de adoptie inter-rasiala este Proiectul Minnesota al Sandrei Scarr. Copiii adoptati erau fie albi, fie negri sau de rase amestecate (mulatri). Copiilor li s-a facut testul de inteligenta cand aveau 7 ani si din nou cand aveau 17 ani.

In raportul initial, autorii au crezut ca studiul lor dovedea ca o casa buna poate creste coeficientul de inteligenta al copiilor negri. La varsta de 7 ani, coeficientul lor era de 97, bine peste media negrilor de 85 si aproape egal cu media albilor de 100. Totusi, cand copiii au fost re- testati la varsta de 17 ani, rezultatele au arata altceva (raportat in editia din 1992 din
“Inteligenta”).
La varsta de 7 ani, toti copiii adoptati, negri, albi si de rase amestecate aveau un coeficient de inteligenta mai mare decat media pentru grupul lor. Faptul ca au crescut in case bune i-a ajutat pe toti copiii. Chiar si asa, tiparul rasial a fost cel prevazut de teoria genetica si nu de teoria culturala. Copiii negri crescuti in aceste case bune aveau o medie de 97, dar copiii mulatri aveau o medie de 109, iar copiii albi o medie de 112.
Dovezile pentru teoria genetica au devenit tot mai puternice pe masura ce copiii inaintau in varsta. La 17 ani, coeficientul de inteligenta al copiilor adoptati s-a apropiat de media asteptata pentru rasa lor. La 17 ani, copiii albi adoptati aveau coeficientul de inteligenta de 106, mulatrii adoptati aveau 99 iar negrii adoptati aproape 89. Cifrele acestea nu sunt singurele dovezi ale acestui studiu. Notele scolare, tipurile de clase si testele de aptitudini arata acelasi tipar.
Cand Sandra Scarr a avut rezultatele studiului ei la 17 ani, ea si-a schimbat parerea despre cauza diferentelor dintre negri si albi. Ea a scris “acesti copii adoptati, cu doi parinti naturali afro-americani au un coeficient de inteligenta care nu este cu mult mai mare decat coeficientul de inteligenta al copiilor crescuti in familii negre”. Cresterea in familii albe de clasa mijlocie produce o foarte mica crestere sau chiar nici o crestere a coeficientului de inteligenta al copiilor negri.
Unii psihologi nu au fost de acord cu ea. Ei au pretins ca “efectele de asteptare”, si nu genele, sunt acelea care explica tiparul. Ei au argumentat prin faptul ca copiii albi si negri nu au fost tratati la fel. Chiar daca parintii au avut mai multa grija de acesti copii, scolile, colegii de clasa si societatea in ansamblu au discriminat copiii negri si aceasta a afectat coeficientul lor de inteligenta. Din cauza ca noi “ne asteptam” ca copiii negri sa se descurce mai slab la scoala, ei traiesc in functie de slabele noastre asteptari.
Exista, deci, vreun mod de a decide intre teoria genetica si teoria asteptarii? Da, exista. O analiza speciala a studiului Scarr a comparat parintii care credeau ca adoptasera un copil negru dar care in realitate adoptasera un copil mulatru. Media coeficientului de inteligenta pentru acesti copii mulatri a fost aproape la fel cu cea a altor copii mulatri si peste media copiilor negri adoptati. Aceasta s-a dovedit a fi adevarata chiar daca parintii care au adotat acesti copii mulatri credeau ca ambii parinti naturali ai copiilor lor erau negri.
Plansa 9 da rezultatele pentru copiii orientali adoptati de familii albe ale clasei medii. Bebelusii coreeni si vietnamezi provenind din medii foarte sarace, dintre care multi erau subnutriti, au fost adoptati de cate familii albe americane si belgiene. Cand au crescut ei au excelat la scoala. Coeficientul de inteligenta al copiilor orientali adoptati a fost cu 10 si chiar mai multe puncte mai ridicat decat media nationala a tarilor in care au crescut. Adoptiile inter-rasiale nu cresc si nu descresc coeficientul de inteligenta. Tiparul in trei directii al diferentelor rasiale in ceea ce priveste coeficientul de inteligenta ramane in picioare.
“Studiul adoptiilor inter-rasiale Minnesota” (The Minnesota Transracial Adoption Study) a mai demonstrat ca exista diferente in ceea ce priveste personalitatea. Tinerii negri de 17 ani erau mult mai activi si mai destructivi decat albii de 17 ani. Copiii coreeni crescuti in familii americane albe erau mai linistiti si mai putin activi decat copiii albi.

Mostenirile ereditare prevestesc diferentele rasiale
Exista si alte moduri de a testa influenta genelor si a mediului asupra diferentelor rasiale in ceea ce priveste coeficientul de inteligenta. Unele puncte ale testului au un grad mai mare de ereditate, adica ele sunt intr-o mai mare masura rezultatul ereditatii decat altele. Daca genele cauzeaza diferentele de coeficient de inteligenta intre negri si albi, atunci albii si negri vor diferi in acele puncte cu un grad mai mare de ereditate. In cartea din 1998 a lui Arthur Jensen,
“Factorul g” (The g Factor), se arata ca, intr-adevar, diferentele rasiale sunt mai mari la testele cu un grad mai mare de ereditate, chiar si la copiii foarte mici.
Scaderea endogamica ne mai da inca un mod de a testa daca genele explica diferentele dintre negri si albi. Ea apare cand gene descendente nocive se combina si scad inaltimea, sanatatea si coeficientul de inteligenta.
Scaderea enogamica apare mai frecvent atunci cand copiii se nasc din rude apropiate
(cum ar fi verii). Majoritatea testelor de inteligenta sunt formate din numeroase sub-teste, cum ar fi vocabularul, memoria si gandirea logica.
Copiii din casatoriile intre veri au un coeficient de inteligenta mai scazut decat al altor copii si rezultatele lor sunt mai slabe la unele sub-teste decat la altele. Cu cat scaderea endogamica afecteaza mai mult un sub-test, cu atat mai bine stim ca genele au afectat executarea lui. Astfel, teoria genetica prezice ca testele care arata o scadere endogamica in majoritate vor arata, de asemenea, cea mai mare diferenta intre negri si albi.
Intr-un studiu publicat in “Inteligenta” in 1989, am cercetat gradul de scadere endogamica la rezultatele printre casatoriile intre veri in Japonia, la 11 sub-teste ale unui renumit test de inteligenta. Apoi, am comparat care dintre sub-teste arata cel mai mare grad de scadere endogamica si care arata cea mai mare diferenta intre albi si negri, in S.U.A. Sub-testele care au aratat gradul cel mai mare de scadere endogamica au aratat, de asemenea, si cele mai multe diferente intre albi si negri. Deoarece cifrele scaderii endogamice provin dintr-un studiu al casatoriilor japoneze intre veri, diferentele culturale intre negri si albi, in S.U.A. nupot explica de ce negrilor li se par unele sub-teste mai dificile decat altele.

Intoarcerea la medie
Intoarcerea la medie furnizeaza inca un mod de a testa daca diferentele rasiale sunt genetice. Copiii unor parinti foarte inalti sunt mai inalti decat media. Dar ei sunt mai scunzi decat parintii lor si mai aproape de media rasei lor. In mod asemenator, copiii unor parinti foarte mici de statura sunt mai mici decat media, dar mai inalti decat parintii lor. Aceasta este numita “legea regresiei”, a “intoarcerii la medie” (Law of Regression to the Average). Ea nu este adevarata doar pentru inaltime ci si pentru coeficientul de inteligenta. Majoritatea trasaturilor fizice si psihice arata un coeficient de regresie (intoarcere).

Intoarcerea la medie are loc atunci cand oameni foarte inalti (sau cu un coeficient de inteligenta foarte mare) transmit urmasilor lor doar o parte, dar nu toate genele lor exceptionale. Acelasi lucru se intampla cu oamenii foarte mici (sau cu un coeficient de inteligenta foarte scazut). Este ca si cum ai da cu zarurile si iti apar doi de 6 sau doi de 1. Sansele sunt in urmatoarea aruncare, obtii o valoare care nu este atat de mare (sau atat de mica).
Iata de ce regresia este atat de importanta pentru studiile noastre. Deoarece negrii si albii provin din rase diferite, ei au multe gene diferite. legea regresiei prezice ca, pentru fiecare trasatura, valorile se vor intoarce la media rasei lor. Legea regresiei prezice ca in S.U.A. copiii negri cu parinti cu un coeficient de inteligenta de 115 se vor intoarce la media rasei negre de 85, in timp ce copiii albi cu parinti cu un coeficient de inteligenta de 115 se vor intoarce numai pana la media rasei albe, adica 100.
Legea actioneaza, de asemenea, si la celalalt capat al clarificarii. Copiii negri cu parinti cu un coeficient de inteligenta de 70 vor creste pana la media rasei negre de 85, in timp ce copiii albi cu parinti cu un coeficient de inteligenta de 70 vor creste si mai mult pana la medie rasei albe de 100. Cand se testeaza aceste predictii despre intoarcerea la medie de la parinte la copil ele se dovedesc a fi adevarate.
Legea regresiei actioneaza si in cazul fratilor si surorilor. Copiii negri si albi cu un coeficient de inteligenta de 120 au frati care prezinta diferite rate ale regresiei. Fratii negri scad pana la un coeficient de 85, in timp ce fratii albi ajung pana la 100. Opusul se intampla si lacapatul de jos al clasificarii. Copiii negri si albi care au un coeficient de inteligenta de 70, au frati care se intorc la medie in mod diferit. Fratii negri cresc pana la o medie de 85, in timp ce fratii albi ajung pana la 100.
Intoarcerea la medie explica alta descoperire interesanta. Copiii negri nascuti din parinti bogati au un coeficient de inteligenta cu 2 pana la 4 puncte mai scazut decat il au copiii albi nascuti din parinti saraci. Coeficientul de inteligenta mare al parintilor negri nu poate fi transmis copiilor chiar daca le-au oferit hrana buna, ingrijire medicala buna si scoli bune. Doar genele plus mediul spun totul.

Concluzie
Genele joaca un rol important in ceea ce priveste coeficientul de inteligenta, personalitatea, atitudinile si alte comportamente. Acest lucru este valabil pentru orientali, albi si negri. Studiile de adoptii inter-rasiale (in care copiii de o anumita rasa au fost adoptati si crescuti de parinti de o rasa diferita), studiile de intoarcere la medie (care compara parintii si fratii din grupuri rasiale diferite) si scaderea endogamica (care studiaza copiii unor parinti cu un grad apropiat de rudenie intre ei), toate ofera dovezi pentru a demonstra de ce genele fac ca rasele sa difere din punct de vedere al coeficientului de inteligenta si al personalitatii. Nici o teorie pur culturala nu poate explica aceste rezultate, care nu sunt doar explicate, ci chiar prevazute de teoria genetica.

Bibliografie:
• Jensen, A. R. (1998)- “Factorul g”, Westport, CT: Praeger;
• Weinberg, R. A.; Scarr, S & Waldman, I. D. (1992) -; “Studiul adoptiilor inter-rasiale
Minnesota - O continuare a performantelor in coeficientul de inteligenta la adolescenta”,
“Inteligenta”, 16, pp. 117-135.