u5f14fr


Lepidopterele, nume generic dat tuturor speciilor de fluturi si molii, au aparute pentru prima data cu peste 100 de milioane de ani in urma in perioada dinozaurilor, si in ciuda unui ciclu de viata complicata, ele au o serie de mijloace istete care le ajuta sa supravietuiasca in mediul lor.
Lepidopterele se gasesc in aproape toate colturile lumii, in afara de Polul Nord si Polul
Sud. Chiar si in regiunea arctica exista fluturi care rezista in timpul iernii lungi pentru a se bucura de scurta vara arctica. Ei sunt mai raspanditi la tropice decat in America de Nord si in
Europa, dar numai in Marea Britanie, de exemplu, exista 2.500 de specii diferite de fluturi si molii.
Foto: Un fluture coada randunicii, din zonele tropicale, tinandu-si aripile intinse.
Coada randunicii europeana iese dintr-o nimfa. Aripile i s-au intins s i intarit, pregatite de zbor.

Ei se gasesc intr-o mare varietate de habitate. Unii traiesc in munti, la inaltimi mari, pe cand altii traiesc numai pe insule oceanice, iar unele molii chiar isi petrec majoritatea vietii in ape dulci - chiar si fluturii maturi inaripati inoata pe sub apa. in ape sarate nu traiesc lepidoptere, dar se stie ca si dintre insecte, cele mai adaptate si mai raspandite vietati, numai foarte putine traiesc in apa sarata.

Fluture sau molie?
Ordinul Lepidoptera are doua subordine: Homoneura s i Heteroneura. La prima vedere speciile din cele doua subordine sunt greu de deosebit, deoarece ele au multe asemanari. O diferenta generala este ca speciile din cel de-al doilea subordin, fluturii, au pe cap antene prevazute cu noduri la capete, pe cand cele din primul, moliile, au antene subtiri, ascutite sau
"impanate".

Exista si diferente intre felul in care aripile sunt unite cu cele posterioare pe cele doua laturi. Mai exista si alte diferente mici. De exemplu, majoritatea speciilor de molii zboara in timpul noptii s i majoritatea speciilor de fluturi zboara in timpul zilei. Insa pentru a complica lucrurile, exista unele specii de molii care zboara in timpul zilei, la fel cum si printre fluturi exista specii care zboara in timpul noptii. De asemenea, oamenii le considera pe primele niste vietati neinteresante - niste insecte maro "imblanite" care flutura in jurul luminii. Dar de fapt printre ele exista multe specii frumos colorate, asa cum exista si fluturi neinteresanti. Ba mai mult, exista peste 15.000 de specii de fluturi, dar peste 150.000 de specii de molii.









Foto: Omida fluturelui coada de randunica. Cand este deranjata ea secreta o cantitate mica de substanta de un rosu aprins prin spatele capului, care emana un miros neplacut pentru a indeparta pradatorii.





Foto: Aceste trei imagini arata omida (larva) s i nimfa (pupa) fluturelui coada randunicii.

Ciclul vietii lepidopterelor
Ciclul vietii are patru faze: oul, omida (larva), nimfa sau pupa s i fluturele matur, zburator. Ultima faza nu numai ca permite insectei sa se raspandeasca si sa colonizeze noi regiuni, dar este si faza de reproducere, in timpul careia are loc inmultirea. Dupa imperechere, de obicei femelele isi depun ouale separat, sau in grupuri pe un tip specific de planta sau de sursa de hrana: cea pe care o vor manca omizile din urmatoarea faza. Daca femela depune ouale intr-un loc gresit, atunci omizile, cand vor iesi din oua, nu se vor putea hrani s i vor muri. La unele specii, la care omizile se hranesc cu o gama larga de plante, ouale sunt depuse
in timpul zborului si sunt imprastiate.

Foto: Un fluture african se pregateste sa manance. Fluturii se hranesc din flori viu colorate cu miros puternic.
Majoritatea acestor flori sunt ros ii, portocalii sau roz, culori pe care le pot vedea bine. Fluturii se hranesc cu nectar, un lichid dulce aflat in majoritatea florilor, pe care il extrag prin introducerea proboscidei in floare. Florile produc nectar exclusiv pentru a atrage insectele.


























Foto: Molia imparatul auriu din India, cu "ochii" vizibili pe aripi. Acestia seamana cu ochii unui animal mai mare si astfel ii ajuta sa indeparteze pradatorii.
Desi nu sunt vizibile cand molia se afla in repaus, aceste pete ies la iveala cand este deranjata speriind pradatorul si permitandu-i sa scape. De asemenea, fluturii si moliile se bazeaza pe culoare si camuflaj ca mijloace de aparare.


Din oua ies omizile - niste vietati tubulare formate din inele de chitina. Omida este un fel de tub facut pentru a se hrani, dar ea are simturi ascutite care o ajuta sa supravietuiasca si sa evite sa fie mancata de numerosii sai dusmani.











Foto: Fluturele capitan brun. Pozitia sa de repaus este specifica mai degraba moliilor si are antene fine si ascutite, s i nu prevazute cu noduri la capete ca majoritatea fluturilor.

Foto: Fluturii perla se gasesc in Europa si nordul
Asiei, dar numarul lor este
in scadere in vestul Europei si in Marea Britanie.


Omizi colorate
Omizile apar intr-o mare varietate de forme, marimi si culori. Multe sunt bine camuflate pe plantele cu care se hranesc, pe cand altele au culori aprinse. Omida moliei cinabru, care se hraneste cu planta otravitoare numita rugina, este si el otravitor si afiseaza acest fapt prin culorile sale vii.

Foto: Principalele caracteristici ale omizii fluturelui alb al verzei. Are s ase ochi simpli
(oceli) pe ambele laturi si mandibule, cu muscatura puternica, folosite la mestecat.
Des i majoritatea omizilor se hranesc cu plante, exista si unele care mananca alte insecte. Unele omizi mananca paduchi de plante si alte insecte parazite, des intalnite la plante.
Unele omizi ale fluturilor geometrizi hawaieni sunt chiar specializate in prinderea mustelor.
Ele se ridica pe picioarele posterioare, semanand cu niste ramuri mici, si cand musca le atinge, se intorc repede si o prind.
Omizile au falci mari, bine dezvoltate, care le permit sa roada materiale destul de tari.
Omizile moliei de casa, paraziti raspanditi in multe tari, pot sa roada covoare din fibre sintetice cand sunt in cautarea hranei. Desi nu e sigur ca ele pot sa digere fibrele artificiale, totusi pot sa le deterioreze, s i in multe parti ale lumii moliile sunt o adevarata problema. sare deoarece omida din ea se zvarcoleste repede, determinand fasolea sa sara. Odata ce omida isi croieste drum prin fasole, aceasta inceteaza sa mai sara.








Fasolea saritoare, o mica samanta a unei plante din Mexic (de fapt, nu este fasole),
Foto: Fluturele albastru european, in pozitie de repaos a aripilor anterioare si posterioare. Antenele cu noduri in varf sunt tipice pentru majoritatea fluturilor.

Unele omizi sunt paraziti periculosi, distrugand culturile de bumbac, de cereale sau de varza. Alte omizi ataca recoltele dupa ce sunt inmagazinate, dupa cules, cauzand pierderi mari, insa unele omizi au un rol benefic. In unele parti ale Australiei, ele se gasesc in numar mare in stratul de frunze cazute si contribuie la descompunerea lor, transformandu-le in humus. In alte locuri, acest rol revine ramelor.





















Foto: Fluturele Adonis albastru imperechindu se. Aceasta este pozit ia adoptata de toti fluturii si moliile si a dat nastere povestilor despre fluturi cu doua capete.













Foto: Capul unui fluture si al unei molii. Gurile sunt adaptate la hranirea cu nectar. Maxilarele sunt foarte lungi si sunt unite prin carlige si ace, formand un tub numit proboscida.

Nimfa
A treia faza a vietii lepidopterelor este faza de nimfa, sau pupa. Ele trec toate prin aceasta faza, care marcheaza tranzitia, sau metamorfoza, de la omida taratoare la fluturele matur inaripat. Omida inceteaza sa se hraneasca, isi gaseste un loc ferit unde isi lasa pielea exterioara si produce pupa rezistenta. Aceasta protejeaza insecta in timpul reorganizarii complete a corpului sau.

Des i nimfa sau pupa este adesea considerata faza de odihna, deoarece din exterior semnele de viata sunt putine, in interior are loc o activitate intensa. Corpul omizii este transformat in fluture. in cele din urma, cand transformarea s-a sfarsit, din nimfa iese o insecta mototolita, deloc asemanatoare cu frumoasa fiinta din final. Apoi aripile i se intind treptat pe masura ce este pompat lichid prin nervuri. Odata ce aripile s-au intins complet, minunatul fluture este gata de zbor.

Structura fluturelui matur
Corpul fluturelui matur este format dintr-o serie de inele intarite dintr-o substanta tare numita chitina. De un interes mai mare sunt probabil numerosii detectori pe care ii au lepidopterele pentru a le da informatii despre mediul lor.
In mare parte, structurile aflate pe capul lepidopterelor sunt asemanatoare, s i sunt folosite pentru a detecta miscarile din jurul lor. Lepidopterele au un creier si ochi compusi bine dezvoltati, care sunt deosebit de sensibili la mis care: daca incercam sa ne apropiem de un fluture, acesta observa extrem de rapid miscarea. Pe cand toate lepidopterele au o vedere agera, multe specii de molii pot detecta si ultrasunetele emise de lilieci, care se hranesc cu molii de noapte. Unele chiar si-au dezvoltat un sunet special care bruiaza "radarul" si il face sa judece gresit pozitia moliei.
Antenele lungi de pe capul fluturilor sunt folosite pentru detectarea mirosului s i a miscarilor aerului. Ele pot detecta urme minuscule ale mirosului sau al unei surse de hrana de la distanta foarte mare. Prin detectarea cresterii intensitatii mirosului pe masura ce inainteaza, fluturii il pot urmari si pot gasi sursa mirosului. Ei isi folosesc si picioarele pentru a "gusta" planta pe care se afla; aceasta proprietate poate fi folosita de femela odata cu alte simturi, pentru a identifica locul in care sa-si depuna ouale.
Limba incolacita, sau proboscida, de sub cap, pe care o pot intinde si incolaci in voie, este folosita la hranire. Lepidopterele se hranesc cu lichide pe care le sorb. Hrana lor principala, nectarul, se afla adesea in adancul florilor, iar proboscida poate sa se intinda si sa patrunda in ele. Totusi, nu toate lepidopterele au o proboscida dezvoltata, si multi fluturi maturi nu se hranesc deloc, traind din energia stocata in faza de larva.
Structurile folosite pentru imperechere se afla la capatul posterior. Cand masculul si femela se imperecheaza, ei sunt orientati in directii opuse ceea ce a dat nastere la povesti despre fluturi cu doua capete.

Marimea si forma
Cea mai mare molie are o anvergura a aripilor de peste 300 mm, de peste 100 de ori marimea celor mai mici molii inelare, a caror anvergura este de sub 3 mm. Multe specii de molii au aripile de forme ciudate. Numele de "molie cu multe pene" este dat unui grup de molii mici care au aripile anterioare si posterioare impartite in sase segmente separate.
Unele dintre moliile africane zygaenid au aripile posterioare alungite formand o panglica. La multe specii de molii, dar nu si la fluturi femelele nu zboara, avand aripi foarte mici sau neavandu-le deloc. Toti masculii au aripi complet dezvoltate si pot zbura. Moliile care traiesc pe insule au adesea aripi foarte mici si mai degraba sar decat zboara. Ele sar

deoarece pe o insula batuta de vant, o insecta zburatoare mica poate fi us or purtata in larg unde ar muri. La aceste specii aripile sunt complet dezvoltate odata ce s-au intins dupa ce insecta a iesit din nimfa, s i ele nu mai cresc.











Foto: Molia lemnului cainesc isi depune ouale unul cate unul pe frunza lemnului cainesc.





Culori si modele
Numele stiintific al fluturilor si moliilor - lepidoptere - inseamna "aripa cu solzi".
Aceasta se refera la "praful" fin care ne ramane pe degete daca prindem un fluture. Fiecare solz mic poate fi colorat si poate avea creste fine pe suprafata. Solzii sunt aranjati pe aripi (si pe corp) in randuri suprapuse asemenea tiglelor de pe acoperis. Astfel se formeaza si culorile fluturilor.









Fluturii si moliile, alaturi de flori, au cea mai larga gama de culori si modele dintre
Foto: Specific pentru omida moliei lemnului cainesc este coada in forma de teapa. Ea este adesea agitata amenintarilor in ciuda faptului ca este inofensiva. toate fiintele vii. Semnele lepidopterelor servesc mai multor scopuri, printre care gasirea partenerilor pentru imperechere. De asemenea, semnele le pot camufla, protejandu-le de pradatori. Uneori camuflajul este atat de desavarsit incat fluturele nemiscat poate arata ca o frunza, chiar si cu imitatii de gauri in aripa, care arata ca mici defecte ale frunzelor. Alti fluturi au modele in alb si negru care seamana cu excrementele pasarilor cand fluturele sta nemiscat.

Deoarece fluturii s i moliile nu pot sa intepe sau sa mus te, ei trebuie sa adopte alte modalitati de protectie, iar culorile aprinse pot fi un semn ca ei nu sunt buni de mancat. Multe lepidoptere au otravuri in corp, adesea provenite din plantele cu care se hranesc. Acestea sunt inofensive pentru ele, dar au un gust neplacut pentru pasari sau alti pradatori; odata ce o pasare descopera ca un fluture viu colorat sau de un ros u aprins nu e bun la gust, ea va evita alte insecte de culori asemanatoare.

Unele lepidoptere neotravitoare copiaza modelele celor otravitoare; aceasta proprietate se numeste mimetism. Alti fluturi adopta o forma similara de protectie. Imitand viespile care
inteapa. Multi fluturi s i molii au cercuri mari s i colorate pe aripi, care seamana cu nis te ochi.
Acestea pot sa sperie animale mici care vor sa ii atace. Cand insecta e in repaos, aceste pete sunt ascunse, dar cand ea e deranjata, ele sunt imediat scoase la iveala pentru a speria animalul pradator s i a da fluturelui timp sa scape.
De-a lungul timpului, oamenii au apreciat frumoasele culori si modele ale lepidopterelor. Fluturii pot fi vazuti in picturile de pe mormintele egiptene si pe picturile medievale, chinezes ti, pe matase, precum si pe panzele artis tilor moderni.
Ei sunt importanti si din alte motive, precum polenizarea plantelor, un proces necesar pentru formarea semintelor. Lepidopterele sunt folosite si pentru control biologic. Un exemplu clasic a fost introducerea in Australia a unei molii mici numita cactoblastis pentru a controla cactusul raspandit cunoscut sub numele de para tepoasa. Cactusul a invadat suprafete mari de pas uni pentru oi distrugandu-le. Omizile cactoblastis s-au hranit cu acest cactus provocand putrezirea lui. Para tepoasa a fost distrusa s i in cele din urma pamantul a redevenit pasune pentru oi.

Lepidopterele si omul
Lepidopterele sunt hrana multor animale printre care se numara si specii consumate de oameni, precum puii si gastele. Astfel, ele formeaza o parte din circuitul hranei de care depindem noi. Fluturii sunt sensibili la schimbari si faptul ca sunt atat de remarcabili ii face indicatori ideali pentru sanatatea mediului. Cu cat exista mai multe specii si un numar mai mare de exemplare in cadrul fiecareia, cu atat mediul este mai sanatos.
























Foto: Molia lemnului cainesc la maturitate.
Aceasta specie se gaseste in toata
Europa, nordul Asiei

Este important sa nu uitam o alta utilitate insemnata a lepidopterelor: toata matasea naturala pe care o folosim provine din panza tesuta de omizile fluturilor de matase. Des i in aceasta epoca a ale fibrelor artificiale suntem mai putin dependenti de matase, ea este inca mult folosita pentru confectiile scumpe de lux.

Paraziti
Pe langa speciile de lepidoptere cu rol benefic exista si multe specii de molii ale caror omizi se hranesc cu plante pe care le consuma oamenii. Aceste specii parazite ataca culturile de cereale, pomii fructiferi si chiar siruri intregi de conifere, care uneori sunt total distruse de omizi.
Foto: Omida moliei Cerura
Vinula in pozit ie defensiva.
Cozile sunt agitate amenintator si daca este atacata omida poate sa secrete un jet iritant de acid formic dintr-o glanda speciala din torace.


Ideea ca fluturii si moliile, asemenea pasarilor, pot zbura pe distante mari a fost numai recent acceptata. in cea mai mare parte a lumii fluturii fac calatorii lungi, tinandu-se dupa vremea buna. in Marea Mediterana moliile tigru de Jersey zboara cu miile pentru a se adaposti la o mica cascada pe Insula Rodos. Acest loc populat de fluturii frumos colorati este cunoscut sub numele de Valea Fluturilor si este o mare atractie turistica. In Australia numeroase molii bogong, mai putin colorate migreaza in Alpii Australieni unde raman inactive in timpul verii calde s i secetoase. Toamna ele se intorc in regiuni mai joase, unde numarul lor mare creeaza uneori probleme. Aborigenii australieni obisnuiau sa prinda aceste molii din munti, pentru a le manca.

Adaposturi mare si usor de remarcat si zboara peste regiuni foarte populate, este migratia fluturelui monarh, sau ceara albinei, in Statele Unite. Acest fluture isi petrece iarna in adaposturi din
Florida, California si Mexic, unde numarul sau este de ordinul milioanelor pe o suprafata limitata. Aceste adaposturi au devenit atractii turistice. Primavara fluturii migreaza spre nord, femelele depunand ouale in timp ce traverseaza Statele Unite. Pe masura ce se formeaza fluturi noi, acestia zboara mai departe spre nord, ajungand chiar pana in Canada. in cele din urma, acesti fluturi vor incepe marea migratie inapoi spre sud la adaposturile de iarna. Uneori fluturii monarh apar si in Europa si este posibil ca ei sa fi zburat peste Atlantic. Acest lucru n este insa sigur, deoarece fluturele s-a stabilit pe Insulele Canare si s-ar putea ca aceasta sa fie sursa specimenelor din Europa.

Probabil una din cele mai bine documentate migratii, in parte pentru ca este atat de










Foto: Mica molie iuca din sudul Americii de
Nord polenizeaza iuca si,
in schimb, planta produce destule semint e pentru a hrani larvele moliei precum si a-i asigura supraviet uirea.








In Europa exista multi migratori care ajung in partile nordice in timpul primaverii si al verii. De obicei, aceste migratii sunt mai putin spectaculoase decat cele ale fluturilor monarh s i adesea nu vedem decat aparitia brusca in curtile noastre a amiralilor rosii, a moliilor scai si a moliilor colibri. Acesti fluturi nu pot supravietui iernilor nordice si ei isi petrec lunile reci in sudul Europei sau in nordul Africii. Pe masura ce primavara patrunde in regiunile nordice ale
Europei acesti fluturi migreaza odata cu ea, ajungand in Scandinavia la sfarsitul primaverii.
La venirea toamnei, majoritatea lor mor, dar se crede ca unii migreaza inapoi spre sud desi exista putine dovezi clare in acest sens. Daca incalzirea globala va progresa, atunci acesti migratori probabil vor putea sa supravietuiasca iernilor mai blande din nord.

Foto: Modelul asimetric si culoarea moliei de oleandru o camufleaza in frunzis.
Conservarea pentru a intretine habitatele in care traiesc, deoarece activitatile noastre intr-o zona provoaca schimbari dramatice in cadrul multor specii.






















Pentru a pastra fluturii as a cum sunt in prezent este nevoie de un efort consistent

Foto: Sus, molie din Trinidad in pozit ia de repaos si in pozitia adoptata cand este amenintata. Ochii ies la iveala brusc, obt inandu-se efect maxim. in centru molia albina s i molia viespe, amandoua bazaie ca viespile si majoritatea pradatorilor le ocolesc. Jos, molia piperata; varianta mai deschisa unde este bine camuflata in copacii acoperiti cu licheni. Varianta mai inchisa la culoare este mai bine camuflata
in zonele industriale.

Orice schimbare in vegetatia unei zone ii afecteaza, indiferent ca este vorba de agricultura, silvicultura, constructii sau drenari. Nu numai ca vor disparea daca locul este modificat, dar pot disparea si daca natura este lasata in voia ei. De exemplu, daca o pasune ramane neatinsa, vegetatia creste excesiv si in cele din urma vor aparea copaci, iar fluturii de pasune vor disparea. Acest tip de schimbare poate avea loc in orice habitat.
Nu marul fluturilor si al moliilor se modifica in fiecare an, insa daca trebuie sa aflam cate specii exista. Cel mai probabil vom observa schimbarile numarului de fluturi care zboara ziua.

Schimbarile climaterice
Fluturii sunt sensibili la schimbarile climaterice si care, sunt cauza multor fluctuatii de numar. In Marca Britanie mai multi fluturi sunt la marginea arealului lor de raspandire. Ei sunt mai numeros i spre sudul continentului si in sudul Marii Britanii arealul lor acopera o regiune foarte mica. Incalzirea globala le-ar favoriza raspandirea spre nord, insa unii fluturi din regiunile nordice mai reci ar fi afectati in mod nefavorabil.










Foto: Molia de rochita randunicii hranindu-se in timp ce se ment ine
in aer in fata florii.










Pentru a monitoriza schimbarile in multe parti ale lumii, distributia fluturilor este trecuta pe harti. Aceste harti sunt baza unor monitorizari ulterioare si permit compararea schimbarilor de raspandire de-a lungul unor ani. Astfel se pot observa scaderile numerice grave si se pot lua masuri pentru incetinirea schimbarilor.

Foto: Capul moliei cu capul brun. Cand este in repaos, cu aripile stranse la spate, aceasta insecta arata ca o ramura proaspat rupta acoperita cu licheni un camuflaj care o protejeaza impotriva pradatorilor.













Foto: Harta cu traseele de migratie in Europa a fluturelui amiral alb si a moliei argintii.