DESPRE CANCER h4i12ip
Nu exista o definitie simpla si exacta a cancerului. Etimologia cuvantului provine din limba greaca KARKINOS, ceea ce inseamna crustaceu. In general termenul de cancer se refera la un grup de afectiuni caracterizate prin cresterea anormala si necontrolata a unei sau unui grup de celule, care invadeaza tesuturile inconjuratoare si care se pot imprastia (metastaza) la distanta de tesutul sau organul in care s-au format.
Pentru medic cuvantul cancer inseamna evolutia unei tumori care distruge local si la distanta organele sanatoase ale individului atins de aceasta boala. Pentru histolog sau anatomopatolog, cancerul reprezinta tesut de neoformatie care infiltreaza structurile sanatoase din care s-a dezvoltat. Pentru biolog inseamna o modificare a sistemelor de reglare a cresterii si diferentierii celulelor normale care devine periculoasa pentru restul celulelor.
Cancerul este rezultatul multiplicarii dezordonate a celulelor. Putem intelege acest lucru, cercetand procesele care au loc in celulele sanatoase. Corpul uman este alcatuit din diferite tesuturi fiecare din ele fiind formate din milioane de celule. Acestea sunt dispuse intr-o maniera ordonata, fiecare tesut in parte avand propria sa structura si arhitectura celulara. Ele se supun unor reguli generale care permit functionarea normala a intregului, adica a organismului.
FACTORII CE PROVOACA CANCERUL

o Tutun 30% o Infectii 10% o Alimentatie nesanatoasa 33% o Factori legati de sanatatea reproducerii 7% o Profesie 4% o Lumina solara si radiatiile ionizante 3% o Poluare 2% o Produsi industriali 1% o Medicamente si proceduri medicale 1% o Aditivi alimentari 1% o Alcool 2% o Factori necunoscuti 6%

DIVIZIUNEA CELULARA

In unele tesuturi, celulele se pierd in mod constant din cauza uzurii generale, fiind inlocuite printr-un proces de diviziune celulara. In tesuturile normale,diviziunea si moartea celulara sunt controlate prin mecanisme specifice.
Celulele canceroase se divid intr-un mod necontrolat, numarul lor crescand pana cand formeaza o tumora ce devine vizibila clinic. Pe langa inmultirea extrem de rapida, celule canceroase sunt incapabile sa se organizeze intr-un mod adecvat, iar masa de tesut care ia nastere nu are caracteristicile unui tesut normal.

BENIGN SAU MALIGN

Nu toate tumorile sunt cancerose. Desi celulele unei tumori se inmultesc intr-un mod necontrolat, ele pot fi benigne sau maligne. Cele benigne pot avea aproape aspectul unui tesut normal, atunci cand sunt privite la microscop. Acestea cresc si comprima sau deplaseaza tesuturile invecinate, dar nu le invadeaza. Tumorile benigne de marimi mai reduse nu dau simptomatologie si pot fi neglijate; cele mai mari se indeparteaza, de preferat dupa ce diagnosticul de benignitate a fost stabilit.
Celulele tumorii maligne (celulele canceroase) se inmultesc in interiorul unui tesut sanatos,invadand tesuturile din vecinatate si de la distanta. Aceste celule se raspandesc in intreg organismul gazda, cauzand in final moartea.
Cuvantul "malign" inseamna "rau"; in contrast cu "benign" care inseamna "inofensiv". Ambele descriu aparitia si evolutia celor doua tipuri de tumori in lipsa tratamentului.
Celulele canceroase iau nastere din celulele sanatoase ale organismului, o singura celula canceroasa fiind uneori suficienta pentru dezvoltarea unei tumori. Cu toate acestea, transformarea unei celule sanatoase intr-una canceroasa se realizeaza treptat, cuprinzand mai multe etape de-a lungul mai multor ani de zile. Cu trecerea fiecarei etape celula se modifica si devine din ce in ce mai putin receptiva la mecanismele normale de control al organismului.
Cancerele sunt clasificate in functie de celula de origine. Cele care provin din celule epiteliale, cum ar fi pielea si intestinele, sunt denumite carcinoame; cele care provin din structurile de sustinere, spre exemplu cartilaj, oase si muschi, poarta numele de sarcoame.
Carcinoamele sunt mult mai des intalnite decat sarcoamele, probabil datorita faptului ca celulele epiteliale se divid mai des.
Capacitatea celulelor canceroase de a se raspandi in interiorul organismului este cea care cauzeaza gravitatea acestei boli. Din fericire, etapele in care are loc procesul de raspandire sunt ordonate, cancerul extinzandu-se initial in tesuturile din apropiere. Acest lucru produce leziuni locale care, cu trecerea timpului, cauzeaza simptome.
CUM SE EXTINDE CANCERUL?
In etapa urmatoare, celulele incep sa se desprinda de tumora mama, strabat membranele conjunctive, apoi peretii vaselor limfatice sau sangvine patrunzand in circulatia limfatica celulele canceroase ajung initial in ganglionii limfatici, structuri cu rol imun. Sunt invadati initial ganglionii regionali, adica cei mai apropiati de tumora. O mare parte din celule sunt omorate la acest nivel; aceasta reprezinta etapa de invazie locoregionala a cancerului. Cu timpul, celulele imune de la nivelul ganglionilor nu mai fac fata afluxului de celule canceroase care continua sa se inmulteasca.
Celulele canceroase vor depasi si aceasta bariera si vor ajunge prin intermediul limfei in circulatia sanguina; o alta modalitate de a ajunge in sange este prin strabaterea peretilor vasculari inca de la inceput, la nivelul tumorii primare.
Dupa ce ajung in circulatia sangvina, celulele canceroase se vor opri in diferite organe, acolo unde conditiile favorizeaza dezvoltarea ulterioara: plaman, oase, creier, ficat,etc. In aceste organe o parte din celule vor muri, dar altele vor supravietui si se vor inmulti in continuare; aceasta reprezinta etapa metastatica, de boala generalizata.
In fiecare etapa vor supravietui cele mai agresive si mai rezistente celule, astfel ca sansele de vindecare sau de raspuns la tratament scad o data cu avansarea bolii.

CAUZE
Datorita medicinii moderne, oamenii au o viata mai lunga si, intr-o anumita masura, aceasta justifica cresterea numarului de bolnavi de cancer.
Desigur, unele forme de cancer sunt strans legate de modul de viata. Cancerul datorat fumatului este mai rar in tarile din lumea a III-a, insa este din ce in ce mai raspandit in tarile in care industria este dezvoltata, unde din ce in ce mai multi oameni fumeaza.
Cele mai frecvente forme de cancer la adult ataca plamanii, tubul digestiv si organele genitale. In ciuda medicinii moderne, cancerul este a doua cauza de deces in majoritatea tarilor, inclusiv in Romania.
Cancerul poate fi intalnt si la copii sau adolescenti. Cele mai frecvent forme de caner intalnite la acestea sunt: leucemiile, limfoamele, tumorile renale si cerebrale. Din fericire acestea sunt rare, iar tratamentul destinat lor a fost imbunatatit foarte mult in ultimii ani, crescand ratele de supravietuire si chiar de vindecare.
Cauza principala a cancerului este inca neclara.
Factorii de mediu, cum ar fi poluarea chimica si expunerea la radiatii, cauzeaza unele forme de cancer;un mare numar de experimente ce au identificat substantele chimice provocatoare de cancer (substante carcinogene) au fost efectuate pe animale. Cea mai cunoscuta substanta cancerigena este fumul provenit din tutun. Radiatiile ionizante, de asemenea, afecteaza materialul genetic al celulelor, astfel radiatiile create in urma exploziei bombei atomice in Japonia, in 1945, a cauzat multe forme de cancer, unele declansandu-se abia dupa 10-20 de ani de la expunerea la acestea. Exista insa si alti factori care provoaca boala. De exemplu, unele cazuri de cancer pot fi produse de virusi care afecteaza structura genetica a celulelor.
In unele cazuri sistemul imunitar este de vina. S-ar parea ca celulele canceroase sunt produse constant in interiorul organismului, insa acestea sunt distruse de obicei de catre sistemul imunitar. Din unele motive, acest sistem poate sa nu functioneze uneori cum ar trebui, permitand inmultirea celulelor canceroase. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca dietele bogate in fructe si legume pot proteja organismul impotriva cancerului. Se pare ca o dieta adecvata intareste sistemul imunitar care distruge rapid celulele.

DIAGNOSTICUL

Nu in toate cazurile cancerul este fatal. Tratamentul pentru cancer a fost imbunatatit enorm in ultima vreme si mii de oameni sunt vindecati in fiecare an. Totusi un cancer mai putin extins este mult mai usor de tratat, decat unul avansat sau metastazat. In concluzie, diagnosticarea timpurie este vitala, fiind dependenta de prezentarea la medic odata cu aparitia primelor simptome sau semne de boala.
Diagnosticul de cancer trebuie confirmat. Suspiciunea de cancer o ridica anamneza, examenul clinic, examene imagistice si de laborator. Examinarea clinica completa, acorda o mare atentie verificarii ganglionilor limfatici periferici dar mai ales a celor regionali tumorii. Confirmarea si certitudinea diagnosticului de cancer este data de examenul anatomopatologic. Aceasta procedura poate fi efectuata fie prin biopsie, fie prin examinare citologica, ceea ce inseamna ca o parte a tumorii se examineaza la microscop.
BIOPSIA SI EXAMENELE DE LABORATOR
Biopsia consta in extragerea, de catre un chirurg, a unei bucati mici din tumora, care este apoi trimisa spre examinare la un anatomopatolog. Acesta va cerceta daca tesutul este sau nu canceros. Examinarea citologica implica analiza unor produse cum ar fi: sputa, mucusul din cervixul uterin, lichidul pleural sau de ascita, sau aspiratul din tumora ( punctie cu examen citologic )pentru a vedea daca acesta prezinta celule canceroase.
Analizele de sange sunt facute pentru verificarea functionarii organelor vitale.
Examenele radiologice cerceteaza posibilitatea raspandirii celulelor intr-o anumita regiune a corpului (plamani, oase, tub digestiv, rinichi) adica prezenta sau nu a metastazelor.
Scintigrafia presupune injectarea unei cantitati mici de substanta radioactiva care va fi captata mai intens in organul sau zona afectata de cancer.

Terapii / Tratamente
Tratamentul bolii canceroase este multimodal si include de obicei mai multe metode terapeutice in functie de stadiul clinic al bolii.
Modalitatile de tratament sunt:
· chirurgie,
· chimioterapie,
· radioterapie,
· hormonoterapie,
· terapia biologica
· in studiu terapia genica.
Aceste metode terapeutice se pot asocia intre ele pentru a obtine cel mai bun raspuns terapeutic posibil.
Scopul tratamentului oncologic specific poate fi vindecarea (curabilitatea), stabilizarea bolii, prelungirea supravietuirii, prelungirea intervalului liber de boala sau paliatia (reducerea simptomatologiei cu imbunatatirea calitatii vietii).
Conduita terapeutica se stabileste in cadrul comisiei de decizie terapeutica alcatuita din chirurg oncolog, chimioterapeut, radioterapeut, anatomopatolog si psiholog. Alegerea unui anumit tip de tratament se face functie de localizarea bolii, stadiu clinic, factorii de prognostic, starea clinica a pacientului, varsta, prezenta altor boli asociate si de optiunea pacientului. Pacientul trebuie sa primeasca toate informatiile despre tratament, atat in ceea ce priveste beneficiile acestuia, reactiilor secundare si nu in ultimul rand riscurilor pe care si le asuma in cazul in care refuza tratamentul propus.
Tratamentul oncologic include terapie locala si sistemica.
· Tratamentul local actioneaza asupra tumorii primare.
Terapia locala presupune: chirurgie, radioterapie, chimioterapie si imunoterapie intracavitare ( ex. intravezicala ) sau intraarteriale ( ex.in artera hepatica pentru metastazele hepatice ).
· Tratamentul sistemic actioneaza asupra tumorii primare si asupra celulelor diseminate (migrate) din tumora primara in alte tesuturi/organe ale organismului.
Terapia sistemica poate fi: chimioterapie, hormonoterapie sau imunoterapie.
Chirurgia
Chirurgia poate fi: o curativa (indepartarea tumorii primare si obtinerea vindecarii), o paliativa - de ameliorare a simptomelor (cu scop de imbunatatire a calitatii vietii si in unele cazuri de prelungire a supravietuirii), o de urgenta ( ex. ocluzii intestinale, decompresii, hemoragii) sau de reconstructie, dupa interventii mutilante (ex. postmastectomie).
Efecte secundare ale chirurgiei produc infirmitati (amputatii de membre, nas, urechi, mastectomie sau extirparea sanului, enucleere sau extirparea unui ochi, cicatrici cheloide), limfedem (al bratului postmastectomie, al membrului inferior dupa excizia ganglionilor pelvini), sindrom dureros abdominal (cauzat de aderente sau bride aparute dupa interventii chirurgicale pe abdomen).
Chimioterapia
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza medicamente citotoxice (citostatice) pentru distrugerea celulelor maligne. Se administreaza pe cale intravenoasa (cel mai frecvent), orala, intracavitara, intraarteriala intratumorala sau intramusculara.
Chimioterapia poate fi: o curativa (reprezentand principala modalitate de tratament), o neoadjuvanta sau preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii si scaderea riscului de diseminare la distanta a bolii ), o adjuvanta sau postoperatorie (pentru reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil) o paliativa (in scop de imbunatatire a calitatii vietii = reducerea simptomatologiei ).

Chimioterapia se administreaza de obicei in cure/serii de 1 zi, 2 zile, 3 zile sau 5 zile (exista si serii mai complexe), fiecare perioada de tratament fiind urmata de o perioada de refacere (3-4 saptamani). Se pot utiliza unul sau mai multe citostatice, functie de localizare, forma histopatologica, stadiul clinic, bolile asociate si optiunea medicului curant.
Efectele secundare ale citostaticelor sunt multiple, cu grade variate de severitate, temporare sau permanente. Ele depind de citostatic, de doza administrata si de durata tratamentului. Cele mai frecvente reactii adverse sunt: astenie fizica, lipsa poftei de mancare, alopecie (caderea parului), greata si varsaturi, risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sangerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite), tulburari ale tranzitului intestinal (diaree sau constipatie), anemie, mucozita, reactii alergice. Majoritatea efectelor secundare pot fi ameliorate prin tratamente specifice si de obicei dispar dupa terminarea chimioterapiei.
Radioterapia
Reprezinta modalitatea de tratament ce utilizeaza radiatii ionizante. Utilizarea radiatiilor ionizante in tratamentul cancerului se bazeaza pe posibilitatea de a obtine distrugerea celulelor tumorale, fara a determina alterari grave si ireversibile asupra tesuturilor sanatoase din jurul tumorii.
Tehnicile de radioterapie sunt: o iradiere externa, o brahiterapie sau curieterapie ( prin plasarea unor surse radioactive in tesutul tumoral ) o radioterapie metabolica (cu izotopi).
Radioterapia poate fi: o curativa, o neoadjuvanta = preoperatorie (cu scopul de reducere a tumorii primare, imbunatatirea controlului loco-regional al bolii), o adjuvanta = postoperatorie (sterilizarea patului tumoral cu reducerea riscului de recidiva locala sau la distanta, la pacientii cu factori de prognostic nefavorabil) o paliativa (antalgica, decompresiva, hemostatica).
Efectele secundare ale radioterapiei depind de localizarea tumorii, tipul de iradiere, volumul tumoral, factorul timp, varsta, starea clinica a pacientului, bolile asociate. Pot fi acute (apar in timpul iradierii) sau tardive (apar dupa 6 luni de la terminarea radioterapiei). Complicatii acute: stare de rau de raze - in primele zile de radioterapie (astenie, anorexie, greata, cefalee), eritem cutanat (roseata pielii), mucita, greata si varsaturi, diaree, dureri abdominale, caderea parului, astenie fizica si paloare (datorita anemiei), risc crescut de infectii (prin scaderea numarului de leucocite), sangerari diverse (prin scaderea numarului de trombocite). Efectele secundare tardive: fibroza, dermatita, ulceratii, fistule, insuficiente de organe (plamani - fibroza, maduva osoasa - aplazie, rinichi - nefrita, inima - pericardita, ficat - hepatita, mielita radica). O categorie particulara de efecte secundare sunt cele mutagene si cancerigene. Radioterapia este incriminata in aparitia unor cancere secundare ce apar la ani de zile de la iradiere (leucemii, mielodisplazii, limfoame, sarcoame).
Hormonoterapia
Hormonoterapia este o modalitate de tratament oncologic utilizata in cancerele hormonodependente (acele tumori ce provin din tesuturi a caror crestere este controlata de hormoni).
Terapiile hormonale pot fi supresive (suprima sursele de hormoni din organism) - chirurgical, medicamentos sau radiologic si/ sau aditive (blocheaza actiunea hormonilor din organism).
Cancerul mamar reprezinta localizarea in care terapia hormonala este cel mai frecvent utilizata si studiata, atat ca tratament adjuvant la pacientele cu factori de prognostic nefavorabili cat si in stadiul metastatic cu rol de paliatie. La barbat cancerul de prostata este de asemenea hormonodependent.
Tratamentul hormonal determina in general diminuarea simptomelor (paliatie) cu imbunatatirea calitatii vietii si influenteaza in mica masura cresterea supravietuirii.
Efectele secundare ale hormonoterapiei sunt foarte variate functie de medicamentul utilizat, sunt relativ frecvente, dar in marea majoritate a cazurilor severitatea este minima, neafectand major calitatea vietii.
Terapia biologica
Terapiile biologice cuprind acele tratamente antitumorale ce utilizeaza actiunea mecanismelor naturale de aparare ale organismului impotriva tumorii si/sau substante implicate in diferentierea, proliferarea si activitatea celulelor imune.
Considerata a IV-a modalitate majora de tratament in cancer, terapia biologica a evoluat continuu in ultimii ani odata cu intelegerea mai profunda a mecanismelor de producere si evolutie a cancerului.
Cea mai utilizata este imunoterapia cu Interferoni sau Interleukine.
Mai recent, au intrat in practica curenta factorii de crestere hematopoietici, anticorpii monoclonali si agenti antiangiogenetici.