Bulbul rahidian (medulla oblongata) este asezat in etajul posterior al cutiei craniene si in partea craniala a canalului rahidian. El este continuarea maduvei spinarii, de aceea se mai numeste si maduva prelungita. Are forma unui trunchi de con cu baza mare asezata cranial, o lungime de circa 3 cm si o greutate de 6-7g. g5s4so
Cranial, se termina la locul in care incepe puntea lui Varolio, iar caudal limita este indicata de locul in care se incruciseaza fibrele nervoase ce formeaza piramidele bulbare anterioare. Suprafata bulbului are o configuratie asemanatoare configuratiei externe a maduvei, in special in partea caudala.
Pe fata anterioara este santul median ventral pe laturile caruia sunt doua cordoane numite piramide bulbare (pyramidum medullae oblongata), care se gasesc in continuarea cordoanelor ventrale ale maduvei. Ele sunt mai groase in partea craniala a bulbului si mai subtiri in partea lui caudala. Pe partea laterala a fiecarei piramide este santul colateral ventral.
Pe partile laterale ale bulbului, lateral de santul colateral ventral, sunt cordoanele laterale ale bulbului (funiculi laterale medullae oblongata) marginite posterior de santul colateral dorsal. Fiecare cordon lateral se termina cranial printr-o umflatura ovala cu axul mare dispus longitudinal, care se numeste oliva bulbara.
Pe fata posterioara, bulbul prezinta santul median dorsal. Pe laturile lui sunt cordoanele formate de fasciculele lui Goll (gracilis) si Burdach (cuneatus), separate prin santul intermediar dorsal. In partea caudala a bulbului ele au aceeasi dispozitie ca in maduva.
In jumatatea craniala a bulbului, cordoanele formate din fasciculele lui Goll si Burdach se departeaza de linia mediana orientandu-se oblic in sus si lateral si determinand in prelungirea canalului ependimar formarea unei cavitati care se numeste ventriculul al IV-lea (ventriculus quartus).
De la acest nivel, fasciculul lui Burdach se continua cu o formatiune care se numeste corpul restiform (corpus restiforme) cu pedunculul cerebelos inferior, iar fasciculul lui Goll se continua cu o formatiune numita piramida posterioara.
Structura bulbului rahidian are doua caracteristici: existenta ventriculului al IV-lea si dispozitia celor doua feluri de substante.
In interiorul bulbului rahidian, canalul ependimar se largeste mult si formeaza partea bulbara a ventriculului al IV-lea, ventricul ce este o cavitate asezata intre bulb, punte si creierul mic; el are o forma rombica -; de aceea se mai numeste fosa romboidala. Partea bulbara are forma unui triunghi cu baza in sus. Ventriculul al IV-lea este situat in partea dorsala a bulbului, iar masa de substanta nervoasa formeaza planseul (podeaua) lui, pe care se observa un sant longitudinal numit fisura mediana posterioara (fissura mediana medullae oblongata), de la care pornesc in ambele parti niste dungi numite strii medulare (striae medullares). Fisura mediana posterioara impreuna cu striile medulare poarta numele de calamus scriptorius.
Ventriculul al IV-lea este acoperit dorsal, in portiunea bulbara, cu o membrana epiteliala foarte subtire.
Substantele alba si cenusie care se gasesc in alcatuirea bulbului, sunt expuse intr-un mod caracteristic. Se stie ca unele din fibrele nervoase care formeaza piramidele anterioare se incruciseaza la nivelul bulbului, adica trec dintr-o parte in cealalta parte; aceasta incrucisare se numeste decusatia piramidelor si marcheaza limita caudala a bulbului. La nivelul bulbului rahidian se incruciseaza si unele fibre senzitive.
Din cauza acestor incrucisari, substanta alba a bulbului strabate prin masa de substanta cenusie, pe care o fragmenteaza. Se formeaza astfel fragmente de substanta cenusie inconjurate de fascicule de substanta alba. Aceste fragmente se numesc centri sau nuclei bulbari. Din fragmentarea coloanelor ventrale se formeaza nuclei motori, din fragmentarea coloanelor dorsale, nuclei senzitivi, iar din a celor laterale, nuclei vegetativi.

Bulbul indeplineste functia de conducere si de centru nervos.
Functia de conducere este realizata prin fasciculele care trec prin bulb, venind de la maduva sau encefal, sau care pornesc din bulb spre maduva sau encefal. Bulbul reprezinta locul de trecere al cailor senzitive si motoare dintre maduva si restul encefalului. El conduce excitatiile care vin din maduva spinarii si trec la diferite segmente ale encefalului; de asemenea conduce impulsurile motoare care iau nastere la diferite niveluri ale encefalului si trec la maduva spinarii pentru a ajunge la organele efectuare. Caracteristic in aceasta conducere este faptul ca ea se face incrucisat, adica trece dintr-o parte in alta. Aceasta se poate constata astfel: sectionand jumatatea dreapta a bulbului, se produce paralizia muschilor din jumatatea stanga a corpului.
Ca centru nervos, bulbul joaca un rol important in organism. El realizeaza, prin centrii sai, functiile principalelor organe ale corpului. Particularitatea acestor centri este automatismul sau capacitatea de a se excita in urma modificarilor care au loc in celula nervoasa insasi.
Intre centrii bulbari, cei mai importanti sunt centrii unor functii vitale (centrii respiratori, centrii cardiaci, centrii vasomotori), centrii unor functii digestive (centrul salivatiei, centrul deglutitiei, centrul masticatiei, centrul suptului), centrii unor functii metabolice (centrul glicozuric), centrii unor reflexe de aparare (centrul stranutului, centrul tusei, centrul clipitului), centrii tonusului muscular.
Centrii respiratori coordoneaza miscarile respiratoare. Se distinge un centru inspirator si un centru expirator. Activitatea centrilor respiratori bulbari este reglata, atat prin excitatiile primite pe calea nervilor centripeti de la suprafata corpului sau din plamani, cat si pe calea umorala prin dioxidul de carbon adus de sange. Centrii respiratori bulbari se gasesc in conexiune cu centrii din partile superioare ale encefalului si sunt influentati de acestia dupa cum si ei tin sub controlul lor centrii respiratori medulari.
Centrii cardiaci au actiune asupra ritmului si intensitatii contractiilor cardiace. A fost identificat un centru cardioinhibitor si un centru cardioaccelerator. Acesti centri functioneaza prin actiunea unor excitanti foarte variati. O mare importanta o are in functia lor excitarea unor receptori din sinusul carotidian; excitarea se poate face, fie prin variatiile presiunii sangelui, fie prin variatia compozitiei lui chimice. Activitatea centrilor cardiaci bulbari se gaseste sub dependenta unor centri encefalici si in special a unor centri corticali.
Centrii vasomotori au rolul de a provoca vasoconstrictia sau vasodilatatia si prin aceasta de a produce variatii in presiunea sanguina si in distribuirea sangelui la organe. Centrii vasomotori functioneaza sub actiunea impulsurilor care vin din zonele reflexogene ale sistemului cardio-vascular, adica din sinusul carotidian si arcul aortic. Activitatea acestor centri se gaseste sub influenta unor centri vasomotori diencefalici si corticali si influenteaza functionarea centrilor vasomotori medulari.
Centrul salivatiei determina salivatia. El intra in functiune prin excitatiile primite la nivelul mucoasei bucale -; este calea reflex-neconditionata -; dar poate fi pus in functiune si prin activitatea unor centri corticali -; pe calea reflex-conditionata.
Centrul deglutitiei coordoneaza deglutitia. Ea este declansata de excitatiile primite la nivelul faringelui si la baza limbii. Centrul deglutitiei coordoneaza contractia muschilor faringieni si esofagieni. Lezarea centrului bulbar al deglutitiei provoaca accidente grave, bolul alimentar putand sa ia drumul cailor respiratoare provocand asfixia.
Masticatia, miscarile de supt, varsaturile se desfasoara de asemenea prin activitatea centrilor bulbari.
Centrul glicozuric regleaza metabolismul glucidic. Daca se inteapa acest centru bulbar apare hiperglicemie si glicozurie. Experienta de mai sus dovedeste ca bulbul conduce metabolismul glucidic. Activitatea acestui centru este influentata insa de centrii encefalici.
Bulbul rahidian provoaca si unele reflexe de aparare, cum sunt stranutul, tusea, clipitul. Aceste reflexe sunt conduse de centrii bulbari care functioneaza prin actiunea unor excitanti care actioneaza la periferie. Aceste reflexe bulbare au o mare importanta in viata organismului. Si acesti centri sunt sub actiunea unor centri encefalici si mai ales corticali. Aceasta rezulta din faptul ca noi putem sa le oprim declansarea prin interventia vointei.
Centrii bulbari ai tonusului muscular au un rol important in repartizarea tonusului muscular. Aceasta functie are o mare importanta in mentinerea pozitiei corpului, atat in timpul echilibrului static, cat si in timpul echilibrului dinamic (in timpul miscarilor). In aceasta functie, centrii bulbari ai tonusului muscular tin sub influenta lor centrii medulari ai tonusului muscular si sunt influentati de centrii din partile superioare ale encefalului. In functionarea acestor centri, o mare importanta o au excitatiile care vin din organele de miscare si din aparatul vestibular al urechii interne.
Din cele aratate rezulta ca bulbul rahidian are o activitate reflexa de importanta capitala pentru organism. Reflexele bulbare sunt legate de functiile fundamentale ale corpului. Lezarea bulbului tulbura aceste reflexe si pune in primejdie viata organismului. Trebuie insa subliniat ca activitatea de centru nervos a bulbului se desfasoara in legatura, atat cu activitatea centrilor medulari, cat si sub controlul centrilor encefalici in special cei corticali.