v9o22oz
1.1.Biosfera - sistem ecologic;
1.2.Componenta biosferei;
1.3.Ecologia geochimica si biochimica;
1.4.Economia biosferei;
1.5.Omul contemporan in biosfera.
1.1.Biosfera definita ca totalitate a ecosistemelor, respectiv ca totalitate 
  a vietuitoarelor din geosferele care contin viata, constituie nivelul integrator 
  al vietii la scara planetara. In sens strict biologic biosfera cuprinde numai 
  invelisul vitalizat al terrei, numai partea crustei terestre locuita de organisme. 
  In sens larg geochimic, ea reprezinta un sistem planetar eterogen care cuprinde 
  lumea vie si biotopurile sale cat si acele parti ale crustei terestre care nu 
  sunt populate de organisme, dar care sunt influentate chimic de materia vie.
  Sub aspect ecologic biosfera se infatiseaza ca un gradient al tuturor ecosistemelor, 
  de la gropile abisale pana la cele mai inalte culmi montane, de la Ecuator la 
  Pol.
  Definita mult timp ca geosfera ce cuprinde totalitatea vietuitoarelor, in conceptia 
  actuala biosfera este constituita nu numai din substanta organica, dar si din 
  cea anorganica de provenienta fie cosmica (energie solara), fie de origine terestra 
  (roci, apa, aer) reprezentand forma cea mai cuprinzatoare de interdependenta 
  dintre natura vie si cea anorganica. La constituirea biosferei contribuie toate 
  geosferele terestre din a caror interferenta s-a nascut invelisul geografic. 
  Pentru biosfera s-a creat termenul de biogenosfera.
  Din punct de vedere al geografiei fizice biosfera este o geosfera componenta 
  a invelisului superficial sau exterior al planetei. Ea este un domeniu de tranzitie 
  deoarece viata invaluie si strabate patura sedimentara inclusiv oceanul si troposfera.
  Geografia biosferei:
  Fiintele vii populeaza intreaga populatie a Terrei, materia vie fiind inegal 
  distribuita pe Pamant. Extinderea spatiala a vietii se realizeaza prin undele 
  populationale care reprezinta cresteri enorme ale numarului de indivizi ce fac 
  posibila asimilarea de noi spatii pentru o specie data (baza o reprezinta energia 
  geochimica).
  Biogenosfera: nu are pe uscat o grosime mai mare de 25 Km, in oceane ea coboara 
  pana la 4000-5000 m adancime, din litosfera cuprinde partea ei superioara, aproximativ 
  5 Km.
  Frontiera superioara a biosferei este conditionata de intensitatea iradierii 
  solare. Ea corespunde aproximativ cu inaltimea de 30 Km, respectiv cu ecranul 
  de ozon.
  Limita teoretica inferioara a biosferei ajunge pana la cea mai profunda zona 
  a paturii sedimentare fiind foarte rar atinsa din cauza absentei fisurilor deschise 
  si a hranei. In teorie ea corespunde cu izoterma compatibila cu viata unei specii 
  date. In principiu, comunitatile de microorganisme patrund in adancurile litosferei 
  pana acolo unde patrund si capilarele acvifere.
  Biotopurile extreme sunt acele biotopuri unde factorii abiogeni adopta valori 
  cu totul nefavorabile vietii:
  -izvoarele termale (exista viata chiar la 90º C -; comunitati de bacterii);
  -criobiotopurile: in pelicula de apa de pe gheata de la Pol.
  
  1.2.Biosfera este alcatuita in principal din 7 tipuri de substanta:  a).-Materia vie;  b).-Materia organica biogena; c).-Materia inerta; d).-Materia bioinerta; e).-Materia radioactiva; f).-Atomi liber dispersati; g).-Pulberea cosmica;
  *h).-Materia organica tehnogena. a).Sub aspect cantitativ materia vie constituie biomasa care nu reprezinta decat 
  0,001% din masa crustei terestre.
  Biomasa se compune din: -fitomasa
  -zoomasa
  Pe continente, fitomasa reprezinta aproximativ 99% din biomasa continentala, 
  iar in ocean sub 50%. b).Materia organica biogena: restul organismelor moarte ce plutesc in suspensie 
  in grosimea apei sau sunt ingropate in sol si in straturile sedimentare fiind 
  doar partial descompuse. Reprezinta o cmponenta permanenta a biosferei si crustei 
  terestre si mai este denumita si detritus (faramituri). c).Materia inerta este reprezentata prin cele 3 geosfere superficiale anorganice 
  (litosfera, hidrosfera, atmosfera). Intre materia vie si materia inerta nu exista nici un 
  fel de substanta de tranzitie. d).Este o materie speciala (nici vie, dar nici moarta), nu este materie vie 
  pentru ca nu are ca intreg proprietatile sistemelor vii, nu este nici moarta 
  fiindca este imbibata cu organisme vii.
  Ex: solul, malul, apa freatica. e).Este alcatuita din radio-izotopi (radionuclizi), adica izotopi cu durata 
  limitata de existenta fiind astfel un component natural al biosferei. Dintre 
  izotopii radioactivi naturali cu semnificatii ecologice deosebite amintim: radioizotopii 
  uraniului (235, 238), ai potasiului (40), ai hidrogenului (3). Radioizotopii 
  migreaza pe calea aerului si apelor cat si pe calea lanturilor trofice si cu 
  ajutorul migratiei organismelor. f).Pe alocuri in litosfera se formeaza zacaminte metalice alcatuite din atomi 
  ai unor anumite metale care nu formeaza oxizi sau saruri. g).Anual afluxul de particule solide de origine cosmica la nivelul Terrei se 
  estimeaza la 1,10 tone. h).Materia organica tehnogena: compusii organici produsi de industria chimica, 
  in special pesticidele sunt integrati in ciclurile materiei din biosfera ajungand 
  in sol, pe covorul vegetal, fauna, apele interioare si marine.
  1.4.Economia biosferei:
  Pentru viata, esential este metabolismul (schimbul de substanta intern si cu 
  exteriorul) cat si conservarea reactiilor acestui metabolism pe baza pastrarii 
  si transmiterii informatiilor genetice. Din desfasurarea metabolismului decurge 
  autoorganizarea si autoreglarea care au drept corolar cresterea.
  In cadrul laboratorului vietii de pe Terra, cele 2 familii (plante si animale) 
  se deosebesc prin folosirea unor surse diferite de energie. Plantele obtin substante 
  cu entropie joasa din substante cu  entropie inalta (CO2, aer).
  Sistemele care pot schimba cu exteriorul atat substante cat si energie sunt 
  sisteme deschise (sisteme care nu scimba cu exteriorul decat energie). Toate 
  sistemele biologice sunt deschise. Aceste sisteme biologice privite in ansamblul 
  lor sunt structuri dinamice dependente de o continua disipare de energie din 
  mediu si in acest fel ele numindu-se disipative.
  Activitatea sistemelor vii este integral sustinuta de fluxul de energie solara 
  care se revarsa asupra Pamantului. Din cantitatea totala 2/3 strabate atmosfera 
  iar 1/3 este reflectata in spatiul cosmic.
  Energia termica contribuie direct la desfasurarea unor procese chimice cum ar 
  fi respiratia, transpiratia,cresterea si dezvoltarea, determinandu-le intensitatea 
  direct si indirect, modificand actiunea altor factori ecologici de care acestea 
  depind.
  Rata de conversie a energiei solare in energie chimica a compusilor organici 
  se defineste ca productivitate pimara.