Sistemul nervos ne controleaza activitatea de la o miscare la alta ,totul, fara exceptie. Sistemul nervos este cea mai complexa si cea mai importanta retea de control si de distributie a informatiilor. p3j4jl
Fara sistem nervos nu exista auz si vedere. Nu este durere si bucurie, dar nu sunt nici miscari coordonate, ar fi de neinchipuit reglarea unor functii fiziologice ca digestia sau respiratia fara sa mai vorbim despre importanta memoriei si a luarii de decizii, despre sentimente, afectivitate, gandire si vorbire.

Partile sistemului nervos:
Elementele de baza sunt celulele nervoase, numite neuroni, in numar de mai multe milioane, care impanzesc tot organismul uman asemanator unor conductori dintr-un aparat electric complicat. Rolul lor este de a primi informatii dintr-un anumit punct al organismului si de a transfera aceste informatii altor celule nervoase care sa declanseze o anumita reactie, de exemplu contractia anumitor grupuri musculare.
Celulele nervoase sunt sensibile la stimulii exteriori: leziuni mecanice, infectii, presiune, modificarea chimica a mediului inconjurator sau lipsa de oxigen, toti acesti factori le pot deteriora. Deteriorarea celulei nervoase poate avea consecinte grave, deoarece celulele distruse nu se refac niciodata. Sis- temul nervos are doua parti importante, cu efecte reciproce: sistemul nervos central , care cuprinde creierul si maduva spinarii si sistemul nervos periferic, ce cuprinde totul in afara de tesutul nervos din sistemul central.
Sistemul periferic are doua componente importante: sistemul nervos somatic si cel vegetativ.
O sarcina importanta a sistemului nervos somatic este adunarea informatiilor de la organele de simt si transmiterea lor la sistemul nervos central, a doua sarcina este transmiterea impulsurilor primite de la siatemul nervos central la muschii scheletici, producand astfel miscarile comandate.

Constient sau inconstient:
Sistemul nervos vegetativ coordoneaza functionarea organelor interioare si a glandelor cum ar fi inima, stomacul, rinichii si pancreasul. Sistemul nervos somatic are are doua componente importante: sistemul senzorial si cel motor. Informatiile venite din mediul exterior sunt culese de organele de simt. Durerea, impulsurile tactile, temperatura pielii sunt receptionate prin celule receptoare. Din acesti receptori impulsurile rezultate in urma excitatiei ajung prin fibrele nervoase senzitive in sistemul nervos central. Informatiile despre mediul exterior sunt adunate si transmise prin siruri de semnale, compuse din milioanele de impulsuri pe minut, spre sistemul nervos central.
In timp ce nervii senzitivi transporta in sistemul nervos central impulsurile venite din organele de simt, nervii motori transmit comenzile sistemului nervos central spre muschi si in organele motoare.
Cea mai mare parte din drumul strabatut de impulsuri se face prin nervii senzitivi si cei motori, dar nici nervii senzitivi si nici cei motori nu sunt formati numai din fibre nervoase. Fiecare celula nervoasa are si un corp celular din care pornesc numeroase prelungiri. Fibrele motorii si senzitive ale sistemului nervos periferic sunt formate din cele mai lungi prelungiri ale celulelor. Celulele fibrelor senzitive sunt in imediata apropriere a creierului si a maduvei spinarii, in timp ce celulele fibrelor motoare se gasesc chiar si in maduva spinarii.
Manuchiul de fibre motorii si senzitive ce inpanzesc un organ sau teritoriu bine determinat alcatuiesc nervii. Diferitele organe si diferitele zone sunt „deservite” de nervi diferiti. Din sistemul nervos central pornesc in total 43 de perechi de nervi: 12 perechi de nervi cranieni din creier si 31 de perechi de nervi din partile laterale ale maduvei spinarii.
Nervii cranieni inerveaza in primul rand oraganele de simt si muschii capului, unul dintre ei fiind foarte important, nervul vag, care ajunge si la apara-tul digestiv , la inima si la branhii. Nervii cranieni, de exemplu nervul optic, sunt formati din fibre senzitive.
Deci sistemul nervos periferic transmite informatiile de la organele de simt la sistemul nervos central, si comenzi ale acestuia spre muschii si glande. In analiza impulsurilor organelor de simt, respectiv in initierea impulsurilor motorii nu are nici un rol, acestea fiind sarcina sistemului nervos central.

Sistemul nervos central:
Creierul si maduva spinarii formeaza „procesorul central” al sistemului nervos. Acesta primeste din organele de simt si din receptori impulsurile sosite prin nervii senzitivi, le filtreaza si le analizeaza , apoi prin nervii motori transmite concluzii, obligand muschii si glandele sa reactioneze corespunzator la impulsurile primite. In sarcinile indeplinite de maduva spinarii situatia este simpla, creierul fiind acela care face analiza complexa, proces la care participa mii de celule nervoase diferite.

Maduva spinarii:
Maduva spinarii are o lungime de aproximativ 40 de cm, de forma cilindrica, este format din tesut nervos si ocupa interiorul coloanei vertebrale, de la partea inferioara a creierului pana la partea inferioara a spatelui. Ca organ independent are de indeplinit doua sarcini de baza.
In primul rand realizeaza legatura in dublu sens dintre creier si sistemul nervos periferic cu ajutorul acelor celule nervoase senzitive si motorii ale caror fibre parasesc anumite zone ale creierului sub forma de manuchiuri lungi, care parcurg un drum mai lung sau mai scurt in maduva spinarii, iar la capatul lor cel mai indepartat de creier intra in legatura cu celulele sau fibrele senzitive si motorii ale sistemului nervos periferic. Prin golul dintre doua celule, prin asa numita sinapsa, impulsurile trec cu ajutorul unor substante chimice, denumite mediatori chimici. In al doilea rand, rolul maduvei este sustinerea unor reflexe
Reactiile fulgeratoareale sporti-vilor de performanta dovedesc capacitatea fantastica a sistemului nervos.

simple prin acele celule nervoase care parcurg un drum scurt in sus sau in jos in maduva, si de asemnea inter-neuronii care realizeaza o legatura apropriata intre celulele nervoase, senzitive si motorii. De exemplu, daca din intamplare mana noastra atinge plita incinsa, receptorii sensibilitatii dureroase prin fibrele senzitive transmit informatia in maduva spinarii. O parte din aceasta informatie este transmisa prin inter-neuronii corespunzatori la nervul care coordoneaza miscarea mainii si a bratului si in mod „automat” retragem mana. Cealalta parte a informatiilor primite din receptorii durerii prin intermediul inter-neuronilor ajung la nervii care regleaza miscarile gatului, declansand miscarea automata a capului in directia locului unde s-a declansat durerea. In sfarsit informatia ajunge in creier unde se constientizeaza sensibilitatea termica si dureroasa.

Creierul:
Are trei parti principale: trunchiul cerebral, aflat in prelungirea maduvei spinarii pe care se afla cele doua emisfere crebrale, creierul mare(cerebrum), locul gandirii constiente iar sub cele doua emisfere, in spate, se gaseste a treia parte, creierul mic(cerebellum).
Desi multi nervi senzitivi se termina la nivelul creierului si multi nervi motori pornesc, de aici, totusi majoritatea celulelor din creier, sunt inter-neuroni cu rol in filtarea, analizarea si depozitarea informatiilor. Un rol important al creierului este pastrarea informatiilor sosite de la organele de simt. Creierul poate readuce mai tarziu aceste informatii pentru a fi folosite in luarea de decizii. De exemplu durerea resimtita la atingerea plitei incinse intra in memorie este readusa ori de cate ori ne gandim sa atingem sau sa nu atingem plita.

Limbajul si luarea de decizii:
Activitatile constiente ale creierului au loc la nivelul scoartei cerebrale, stratul exterior al creierului. Anumite parti ale scoartei cerebrale iau parte la transformarea in simturi a informatiilor transmise de organele de simt, altele coordoneaza vorbirea, iar altele au un rol in coordonarea miscarilor prin centrel motoare.
Scoarta cerebrala cuprinde pe langa centrele motoare, senzoriale, centrul limbajului, alte zone legate intre ele prin milioanele de celule nervoase, zone care sunt in stransa legatura cu gandirea, cu simturile si cu luarea de decizii. Creierul mic se afla in imediata apropriere a emisferelor cerebrale, este cuplat de trunchiul cerebral si in primul rand are rol in coordonarea miscarilor.
Trunchiul cerebral prin diferitele structuri are multe roluri fiziologice: „centrele” reglarii activitatii plamanilor, inimii si reglarea nervoasa a vaselor sanguine. Anumite parti ale trunchiului cerebral functioneaza ca niste statii de transmitere a diferitelor impulsuri soste din maduva spinarii si creier. Una din partile cele mai mici ale trunchiului cerebral este hipotalamusul, care este centrul hormonal si al reglarii termice.

Celulele nervoase:
Au rol atat de important in functionarea intregului sistem nervos, incat necesita sa ne ocupam mai indeaproape de aceste celule.
Tesutul nu este compus numai din celule nervoase, ci si din celule gliale care apara, hranesc si sprijina celula nervoasa. Celulele nervoase se pot inmulti si pentru a avea o viata lunga, au mare nevoie de aceste „celule de ajutor”. Daca o celula nervoasa este distrusa prin lezare sau boala, nu va fi inlocuita niciodata de o alta celula nervoasa.
Celulele nervoase sunt foarte diferite, dar structura lor de baza este identica:au un nucleu aflat in centrul corpului celulei, de unde, ca niste radacini subtiri, pornesc in numar mare niste fibre subtiri, numite dendrite. In afara lor din corpul celulei se intinde o prelungire mai mare, numita axon, care la capatul opus fata de corpul celular, se imparte in multa ramuri si fiecare ramura se termina intr-o „maciuca” terminala.

Transmiterea impulsurilor cu ajutorul mediatorilor chimici:
Fiecare maciuca terminala se apropie de dendrita altei celule nervoase, dar nu o atinge in totalitate, formand sinapsa. Cu ajutorul unor substante chimice de transmitere, neuro-transmitatori, impulsurile trec dintr-o parte a sinapsei in alta. Cand excitatia atinge maciuca terminala din axon, in anumite conditii poate sari sinapsa si isi continua drumul dendritele celulei nervoase vecine.
Pentru sustinerea activitatii sistemului nervos central este nevoie de mult oxigen si substante nutritive, adica de o bogata circulatie sanguina. In afara de asta creierul si maduva spinarii sunt aparate si prin anatomia lor: creierul aparat de craniu, maduva spinarii de coloana vertebrala. In al doilea rand, atat creierul car si maduva spinarii sunt aparate de trei straturi de pielita fibroasa numite meninge. Cavitatile interioare ale creierului si ale maduvei spinarii sunt umplute cu nu lichid denumit lichidul cefalorahidian, care are un rol de a amortiza traumatismele provocate din exterior.