Hormonii ne fac ceea ce suntem. Stabilesc firea si constitutia corporala, de ei depinde cat de inalti crestem si cat de mult ne ingrasam. f6u20uo
Efectul hormonilor se face simtit in orice domeniu al vietii noastre. Aceste efecte se manifesta prin procese chimice si prin schimbare a stabilitatii unor fluide si substante, mentin o armonie intre mediul inconjurator si cel intern.

Ce sunt hormonii?

Hormonii sunt niste substante care se produc in diferite glande. Fiecare hormon are un efect specific asupra organismului sau asupra unei parti a acestuia, actiunea lor manifestandu-se in urma efectului lor comun. Glandele se pot grupa in doua clase: cele care isi varsa secretia in sange sunt glande cu secretie interna, acestea producand hormonii, si glande cu secretie externa, a caror secretie ajunge prin canalul de evacuare a glandei intr-o cavitate a corpului sau pe suprafata acestuia. Acestea sunt mai simple si au un efect local, iar secretia lor se varsa exact in locul unde isi manifesta efectele. Astfel, de exemplu, saliva produsa de glandele salivare ajunge direct in cavitatea bucala, lacrimile produse de glandele lacrimale ajung direct in ochi.
Din glandele cu secretie interna (endocrine) hormonii ajung in sange, cu ajutorul caruia ajung la celulele tinta, celule asupra carora au efect. Chiar si in cazul in care aceste celule tinta se afla foarte aproape, hormonii ajung la ele tot prin intermediul sangelui.
Situatia se complica in cazul in care unele glande sunt in parte cu secretie externa, iar in parte cu secretie interna. Pancreasul de pilda, ca glanda cu secretie externa, produce suc digestiv care prin canalul acestuia ajunge in intestin, iar in acelasi timp alte celule ale sale intervin in reglarea metabolismului glucozei. Pentru aceasta trebuie sa influenteze viteza de prelucrare a glucozei in mult alte tesuturi si isi indeplineste aceasta sarcina cu ajutorul hormonului numit insulina, care se gaseste intotdeauna in sange, dar intr-o cantitate variabila.
De fapt, hormonii realizeaza efectul in celulele tinta prin interventia in procesele chimice ale acestora. De asemenea, modifica viteza de prelucrare a substantelor nutritive, a eliberarii de energie si faptul ca respectivele celule trebuie sa produca lapte, par sau alte produse rezultate din metabolism.

Reglarea fina a functiilor vitale

Unul din cele mai importante roluri ale hormonilor este potrivirea functiilor vitale cu necesitatile organismului. Sistemul hormonal se afla sub un reglaj foarte fin. Glandele colaboreaza foarte strans intre ele si cu sistemul nervos. Ambele sisteme isi manifesta efectele prin niste substante purtatoare de mesaje, dar acestea nu au un efect la fel de mare si nici o viteza egala in actiune. Sistemul nervos se poate imagina asemenea unei retele telefonice: prin reteaua formata din celule specializate -; celule nervoase, neuroni -; se propaga mesajele sub forma unor impulsuri electronice, pana ajung la “receptorul” din creier, care “preia apelul”. Raspunsul este aproape instantaneu. Daca de exemplu atingem fierul de calcat incins, nervii senzoriali trimit mesajul de durere la creier si noi, fara a mai sta pe ganduri, ne tragem mana instantaneu.

Purtatorii de mesaje ai controlului

Daca purtatorii de informatii din sistemul nervos se aseamana cu semnalul din cablul telefonic, atunci substantele purtatoare de mesaje, secretate de glande, sunt asemenea unor curieri motociclisti sau biciclisti. Acestea nu se propaga prin circuitul nervos, ci prin circulatia sanguina, mult mai lent. Hormonii cu actiune asupra unui anumit organ corespund curierului mai rapid, motociclist. Hormonii cu actiune mai lenta -; curierii biciclisti ai sistemului hormonal -; iau parte mai ales la controlul dezvoltarii si activitatilor genitale. Efectul lor apare mai tarziu, dar tine mult mai mult.
Chiar si o cantitate extrem de mica de hormoni este foarte eficienta -; secretarea doar a unei milionimi de gram poate avea consecinte spectaculoase. Hormonii cu un “efect general” au o activitate destul de complexa si de extinsa. Alti hormoni, cei secretati din unele tesuturi si substante capabile de a purta informatie nervoasa (transmitatoarele) isi manifesta efectul aproape de locul de producere a lor. Din categoria hormonilor cu efect general fac parte: insulina si hormonii genitali. Printre altele secretina este un hormon secretat de tesut (mucoasa duodenala), cu o actiune stimulatoare asupra secretiei pancreatice. Se produce in intestinul subtire in momentul in care substantele nutritive ajung in intestine. Substanta purtatoare de sistemul nervos, acetil -; colina se produce in extremitatea nervilor motori, in momentul in care nervul comanda contractia muschiului corespunzator. Hormonii, dupa ce ajung la celulele tina, trebuie sa gaseasca pe suprafata acestora locul de receptie -; receptoarele lor -; in care se potrivesc asemenea cheii in zavor. Se conecteaza cu receptorul si declanseaza producerea substantei ciclice -; monofosfat de adenozina (cAMP) -; purtatoare de informatie. cAMP transmite mesajul hormonului prin procesul de activare treptata a unor enzime din cadrul celulei, care o indeamna pe aceasta la producerea substantelor necesare organismului.
Raspunsul unor celule tinta la actiunea hormonilor depinde de structura lor chimica. cAMP produs la actiunea insulinei indeamna celulele la preluarea si prelucrarea glucozei. In urma actiunii hormonului secretat tot de pancreas, glucagon, celulele elibereaza glucoza. Aceasta ajunge in sange si devine combustibil celulelor care depun efort.

Coordonarea sistemului

Daca un hormon si-a indeplinit misiunea, atunci este inactivat de celula tinta sau ajunge in ficat, unde se descompune, se secreta sau contribuie la producerea altor substante.
Organismul produce si utilizeaza hormonii intr-un mod foarte complicat. Tot sistemul poate fi asemanat unei orchestre, a carui dirijor este glanda pituitara, sau hipofiza. Aceasta glanda endocrina este situata la baza creierului si se cupleaza cu acesta printr-o tija scurta. Se imparte in doua parti, partea anterioara si partea posterioara. Functionarea sa este controlata de hipotalamus -; aceasta parte a creierului fiind raspunzatoare de coordonarea functionarii sistemului hormonal.

Incetinire, accelerare
Partea anterioara a hipofizei secreta sase feluri diferite de hormoni, fiind comandate de factori eliberatori de hormoni “releasing” ai hipotalamusului. Patru dintre hormonii lui sunt asa numitii hormoni trop (hormoni activatori, stimulanti), acestea coordonand functionarea altor glande endocrine. Hormonul care stimuleaza tiroida (hormonul tireotropina, TSH) cauzeaza cresterea producerii hormonilor tiroidiali. Supraproductia cauzeaza marirea vitezei metabolismului, astfel printre alte simptome accelereaza pulsul inimii. Daca nu se produce suficient, atunci aproape toate procesele vitale incetinesc. Hormonul adeno-corticorp (ACTH) stimuleaza producerea hormonului cortico-suprarenal, aldosteronul, cu un rol important in echilibrul sarii. Hormonul foliculo-stimulant (FSH) si hormonul luteinizant (LH) apartin hormonilor gonadotropi, cu efecte asupra proceselor genitale. FSH-ul la barbati ajuta la dezvoltarea spermatozoizilor, in organismul feminin activeaza producerea progesteronului, care este necesar pentru a elibera din folicule, in fiecare luna un ovul dezvoltat.

Hormonul de crestere

Al cincilea hormon al hipofizei, prolactina, se activeaza pe durata alaptarii, indeamna sanii la producerea laptelui. Al saselea este hormonul de crestere cu o actiune extinsa si variata asupra celulelor intregului organism, facandu-le sa-si modifice dimensiunile in paralel cu dezvoltarea corporala. In cazul in care se uzeaza trebuie sa asigure inlocuirea lor.
Hipotalamusul primeste semnale din orice parte a organismului, inclusiv din zona creierului care controleaza emotiile. Daca de exemplu sesizeaza ca in sange este prea putin cortisol (influenteaza controlul echilibrului hidro-carburilor sau al functionarii sistemului imunitar), atunci produce un factor eliberator de corticotropina (corticotropin -; releasing) care activeaza eliberarea ACTH-ului depozitat in hipofiza. Acest hormon la randul sau face glandele suprarenale, aflate deasupra rinichilor, sa secrete o cantitate mai mare de cortisol. Astfel, daca dintr-un hormon este mai putin decat cantitatea necesara, atunci se opreste producerea lui, iar in cazul in care este prea mult din el, scade. Acest mecanism de control general este numit reactie negativa.

Factorii releasing (eliberatori)

Fiecare hormon care se produce in partea anterioara hipofizei are un factor de releasing. Unii din ei, mai ales prolactina, au si un factor inhibator (inhibiting), care se produce cand trebuie temperat efectul stimulativ al hipofazei.
Partea posterioara a hipofazei produce doi hormoni importanti: hormonul antidiuretic (ADH, mai demult se numea vasopresina) cu actiune asupra rinichilor, avand rol in mentinerea echilibrului hidric si ocitocina care in timpul nasterii activeaza contractia muschilor uterului, iar pe durata alaptarii porneste producerea laptelui in sanul mamei. Eliberarea acestor doi hormoni este controlata exclusiv prin impulsuri nervoase de hipotalamus.
In afara de acesti doi hormoni, doar producerea a doua substante este controlata direct de impulsuri nervoase, acestea fiind adrenalina si noradrenalina. Rolul lor este de a pregati organismul pentru un efect fizic sustinut.
In ansamblu stim foarte multe lucruri despre hormoni, dar de exemplu despre hormonul de crestere medicii si cercetatorii mai trebuie sa descopere alte date importante. Hormonul de crestere, de pilda, intensifica producerea periostului la capetele osului, pana la urma acest periost se va osifica, prelungind astfel osul.
La terminarea cresterii corporale, hormonul de crestere nu devine inutil. In diferitele etape ale dezvoltarii intra in actiune cu hormonii genitali, care la randul lor influenteaza cresterea, dezvoltarea.

Hormonii si viata emotionala

Unele maladii pe baza emotionala (sufleteasca), pot avea legatura cu tulburari dintre hipofiza si hipotalamus.
Astfel centrul care controleaza apetitul se afla in hipotalamus si unele imbolnaviri legate de modul de hranire, printre care anorexia nervoasa (bolnavul se autoflamanzeste) si bulimia nervoasa (cand crizele de lacomie sunt urmate de vomitare provocata voit) pot fi cauzate de tulburari in functionarea lui, desi la randul lui este influentat de regiuni aflate in alte locuri, dar considerate de nivel mai inalt, ale creierului.

Tulburari menstruale

Multe fete tinere observa ca menstruatia la inceput este neregulata si uneori este foarte intensa. Aceasta se intampla pentru ca uneori ovulatia nu are loc odata cu inceputul menstruatiei. Se poate intampla ca organismul produce o cantitate suficienta de hormoni pentru umflarea si desprinderea mucoasei uterului, dar nu destula pentru dezvoltarea maxima si eliberarea unui ovul.
Sindromul premenstrual (PSM) poate fi cauzat de modificarea echilibrului dintre hormonii estrogen si progesteron. Apropierea “zilelor grele” este semnalata de dureri intense de cap, fluctuatii ale bunei dispozitii, tulburari ale somnului, iritabilitate, gravitatea simptomelor variind de la caz la caz.

Bibliografie: Arborele lumii