ISTORIC n7n24ng
Bauturile alcoolice sunt cunoscute din cele mai vechi timpuri. Pe papirusurile 
si pe monumentele vechilor egipteni, cu mai mult de 3000 de ani i.e.n., la fenicieni, 
asirieni, ca si la alte popoare din Antichitate, se pomeneste de vin ca de o bautura 
a petrecerii, pentru cinstirea oaspetilor sau pentru indeplinirea ritualurilor 
religioase.
Cu mult inainte de era noastra, chinezii si japonezii fabricau rachiu din orez 
ca si din alte cereale. 
Grecii de odinioara aveau un zeu al veseliei, pe Dionysos. La romani Bacchus, 
zeul veseliei si al petrecerilor era reprezentat ca un tanar care tine in mana 
un toiag, impodobit cu iedera si vita de vie, numit tirs.
Unii istorici arata ca grecii au inceput sa cultive vita de vie sub influenta 
fenicienilor. De la acestia, vita de vie a trecut in Sicilia, extinzandu-se apoi 
treptat pe toata coasta Marii Mediterane.
In Evul Mediu se consumau mult vinurile si in general bauturile alcoolice, in 
care se introduceau diferite extrase din plante. Berea se fabrica in manastiri 
pentru consumul populatiei de pe teritoriul acestora. Pe la mijlocul sec. al XVI-lea, 
manastirile au pierdut monopolul fabricarii berei, productia acestei bauturi capatand 
un caracter cvasiindustrial, in special in Germania. Consumul vinului si al berei, 
atata vreme cat nu era exagerat, nu producea insa consecinte prea grave pentru 
organismul omenesc. Urmari mult mai periculoase asupra organismului se vor ivi 
odata cu descoperirea si extinderea rachiurilor, a bauturilor distilate.
In sec. al VIII-lea, alchimistii arabi au descoperit alcoolul pe care l-au obtinut 
printr-un proces de distilare. De altfel, alcool si alambic sunt cuvinte de origine 
araba. Cuvantul alcool provine din arabul Al-Kohol(subtil, impalpabil).
In zilele noastre, alcoolul este raspandit sub numeroase forme, care din pacate 
sunt accesibile tuturor, indiferent de varsta si care aduc consecinte foarte grave 
asupra organismului omenesc. Desi exista bauturi alcoolice care sunt considerate 
a fi “fine”, pretul lor nu le face catusi de putin mai bune decat 
celelalte pentru sanatate.
EFECTELE ASUPRA ORGANISMULUI-POZITIVE SAU NEGATIVE?
 In decursul mileniilor s-a stabilit o relatie importanta intre om si alcool(in 
  special sub forma vinului), existenta acestei realitati fiind mentionata in 
  diverse scrieri si sub diverse forme. Desi s-au cunoscut dintotdeauna, efectele 
  nocive ale alcoolului consumat in exces, omul a avut o atractie continua si 
  insistenta pentru bauturile alcoolice cu care a stabilit in decursul veacurilor 
  raporturi de functrionalitate, intre care acelea de ordin mitic, mistic, biologic, 
  psihologic si medical. Paralele cu cresterea consumului de alcool s-au acumulat 
  rezultatele cercetarilor stiintifice care dovedeau fara drept de apel efectele 
  daunatoare ale alcoolului asupra organismului, concretizate in campanii antialcoolice, 
  pe cat de bine sustinute teoretic, pe atat de lipsite de eficacitate in practica. 
  
  Esecul actiunilor antialcoolice se datoreste mai multor factori. Lupta antialcoolica 
  s-a desfasurat si se desfasoara in intreaga lume discontinuu, nu complet de 
  convingator si sub aspect mai mult discursiv decat faptic. Consumul de alcool 
  pierzandu-se in timpuri foarte indepartate ale existentei spetei umane, de fiecare 
  data cand sunt prezentate problemele legate de alcoolism se lasa niste punti 
  de trecere, se vorbeste despre uz si abuz, se face apel la unele metode terapeutice 
  traditionale pe baza de alcool, se citeaza aforisme cu inteles ambiguu, se dau 
  exemple de artisti sau scriitori prieteni ai lui Bacchus care au scris- poate 
  sub influenta alcoolului, ca acesta nu ar fi chiar asa de nociv cum se spune. 
  In final, se pune intrebarea cu nuante sentimentale, ce ar insemna viata fara 
  un pahar de vin, amintindu-se ca acest produs este indisolubil legat de orice 
  ceremonie de familie, de orice intrunire, sarbatoare, intalniri prietenesti, 
  intalniri de afaceri, receptii, ocazii deosebite care mar cheaza viata fiecarui 
  individ. Intrucat se face asocierea efectului euforizant al alcoolului cu toate 
  aceste momente, se ajunge la concluzia ca un paharel, altii zic doua, nu strica, 
  se creeaza o conceptie cu nuante permisive foarte periculoase in sensul ca omul 
  poate consuma alcool, dar...cu masura!
  Din aceste motive trebuie spus raspicat ca alcoolul nu este un aliment, ca el 
  este un toxic pentru organism, ca efectele sale pozitive sunt o pacaleala pentru 
  organism, ca folosirea lui se face cu pretul unor mari sacrificii biologice, 
  ca cele mai mari genii ale omenirii, cei mai straluciti creatori in toate domeniile, 
  au fost oameni echilibrati, sobri si adversari vajnici ai consumului de alcool.
  Intrucat despre alcool s-au spus unele adevaruri dar si foarte multe neadevaruri, 
  vom preciza mai intai de ce alcoolul nu este si nu poate fi un aliment, pentru 
  a se exclude orice confuzie, cu toate argumentele care incearca sa stabileasca 
  si anumite virtuti posibile ale alcoolului limitate de anumite conditii.
  Prin aliment sau trofina se intelege o substanta care contribuie la desfasurarea 
  normala a proceselor metabolice, adica participa la realizarea functiei generale 
  de troficitate prezenta in orice forma de existenta a materiei vii. In regnul 
  animal procesele biologice se desfasoara in mediu apos, pe seama principiilor 
  alimentare de baza, proteine, lipide si glucide, prin interventia oxigenului, 
  vitaminelor si a unor elemente minerale.
  Se sustine ca alcoolul este un aliment argumentandu-se cu faptul dovedit pe 
  om si experimental ca alcoolul se metabolizeaza in corp, majoritatea oxidandu-se 
  in CO2 si H2O, cu declansare de energie(7 cal./g), iar o parte din acidul acetic 
  rezultat din oxidarea acestuia se poate depune sub forma de grasime in tesutul 
  adipos. In realitate, alcoolul in sine nu este un aliment. Unele bauturi alcoolice 
  cum ar fi berea, care contin malt sau unele vinuri care contin zahar pot fi 
  considerate alimente in masura in care contin aceste substante nutritive. Pentru 
  alcoolul propriu-zis sunt o serie de argumente care demonstreaza ca el nu este 
  un aliment. Cea mai valoroasa dovada in acest sens este comportarea etanolului 
  in organismul prin care trece, distrugand vitaminele si afectand numeroase tesuturi 
  si organe. 
  In cazul lipsei din alimentatia curenta a unor substante nutritive, organismul 
  sufera si apar fenomene de carenta. In lipsa alcoolului organismul nu sufera, 
  uneori chiar isi recapata sanatatea si vigoarea. In acest sens mentionam faptul 
  ca mai bine de o jumatate din omenire nu consuma alcool si demonstreaza ca se 
  poate trai, si chiar mai bine in lipsa acestuia.
  O alta caracteristica comuna principilor alimentare, care lipseste in cazul 
  alcoolului, este ca ele se pot depozita in organism pe o perioada mai lunga 
  sau mai scurta de timp. Descompunerea alcoolului indata ce a patruns in circulatie, 
  organismul comportandu-se astfel fata de alcool ca fata de orice substanta straina 
  patrunsa in sange pe care cauta sa o elimine neintarziat. Alcoolul este intr-adevar 
  un excitant al activitatii nervoase. In cantitate redusa prin excitarea sistemului 
  nervos se mainfesta ca un stimulent care diminueaza senzatia de oboseala si 
  prelungeste, dar numai pentru scurt timp, capacitatea de efort fizic si intelectual, 
  ducand la ideea gresita ca da putere si buna dispozitie. In realitate, individul 
  pierde limita capacitatii la efort, se produce o “biciuire” a organismului 
  care efectueaza eforturi suplimentare cu falsa senzatie de forta. Neintarziat 
  apare si fenomenul de oboseala, de epuizare, care repetate in timp, duc la uzarea 
  prematura.
  Nici presupusa virtute a alcoolului de incalzire a organismului este redusa, 
  pentru a se micsora pierderile de caldura si pentru a se economisi energia pentru 
  functia organelor vitale interne.
  O alta actiune a alcoolului in contradictie cu cea a alimentelor calorigene 
  este cea exercitata asupra glandei suprarenale. S-a constatat ca prin consumul 
  de alcool scade continutul suprarenalelor in acid ascorbic(vitamina C) si colesterol, 
  asa cum se intampla si prin actiunea altor noxe chimice.In timp ce alimentele 
  consumate judicios cresc rezistenta organismului si puterea de aparare la agresiuni 
  toxice, microbiene sau de alta natura, alcoolul diminueaza aceasta rezistenta 
  si face ca chiar infectiile usoare sa aiba o evolutie mai prelungita in timp.
  Datele expuse duc la concluzia certa ca alcoolul nu este un aliment fiindca 
  nu are nici unul dintre atributele bine cunoscute ale acestora. El este un toxic, 
  un drog, pentru care omul, folosindu-l de milenii, si-a realizat posibilitatea 
  de a-l oxida si de a utiliza o parte din energia rezultata din combustia lui, 
  dar nu si pe aceea de a se apara de efectele sale nocive.
  O alta concluzie care se poate trage din aceste fapte este aceea ca alcoolul 
  nu prelungeste viata, ci dimpotriva o scurteaza, provocand multe boli grave 
  cum ar fi ciroza hepatica, boli cardiace etc. Astfel, nu putem gasi absolut 
  nici un efect pozitiv al alcoolului asupra organismului, ci dimpotriva doar 
  efecte nocive atat asupra organismului, cat si asupra integritatii mentale a 
  omului. El duce la scaderea memoriei, atentiei, cei care beau devin totodata 
  nervosi, usor iritabili, certareti, mincinosi, ajung sa piarda repede stima 
  si increderea celor din jur.
  Pe parcursul timpului, oamenii au constientizat faptul ca alcoolul este nociv 
  pentru organism si au dat nastere la proverbe si stihuri populare care “critica” 
  pe cei consumatori de bauturi alcoolice. Vom preciza cateva dintre ele, pentru 
  intelegerea mai buna a acestui obicei:
  “Omul d-ar fi cat de bun/Vinul il face nebun”
  “Omul ce face la betie/ Se caieste la trezie”
  “-Hai nevasta, la prasit/Barbate, m-am imbolnavit/Hai nevasta, la beut/
  Bogdaproste, mi-a trecut/Fa ‘nainte ca te-ajung”
  “Daca bei in tinerete/Bautura iti aduce/Timpuria batranete”
  “Betia este usa tuturor rautatilor”
  “Betia e nebunia cu voie.”
  Fara indoiala ca patima betiei nu va coexista niciodata armonios cu viata familiala, 
  cu o cariera de succes si ii va arunca pe adeptii ei undeva la periferia societatii, 
  transformandu-i in niste marginalizati, in niste ratati. Si asta pe langa faptul 
  ca le va dauna sanatatii la modul cel mai serios, uneori irecuperabil.
  Concluziile pe care trebuie sa le tragem noi? Sunt evidente. Incepand din teribilism, 
  incepand din dorinta de a fi in pas cu moda, de a obtine aprecierea si respectul 
  in anturaj, se ajunge la exact opusul a ceea ce ne dorim. Ajungem dupa cum am 
  mai spus niste ratati, niste marginalizati, judecati de toata lumea si pe deasupra 
  cu o sanatate mai mult decat subreda. Totusi, daca faptul este consumat deja, 
  putem sa ne eliberam de aceasta patima a betiei in primul rand dorindu-ne acest 
  lucru. Exista institutii specializate pentru a ajuta alcoolicii care vor sa 
  revina la o viata normala, sa fie reacceptati in societate.
  Astfel, daca nu vrem sa ne complicam existenta inutil nu trebuie sa nu cadem 
  in patima betiei chiar daca aceasta pare a fi solutia tuturor problemelor care 
  ne incearca. Ar fi ca si cum ne-am baga capul in nisip asemenea strutilor, dand 
  dovada de lasitate, in loc sa infruntam problema. Ba ar fi chiar mai rau, pentru 
  ca ne-am inrautati situatia si ne-am scufunda si mai mult in ceata degradarii. 
  Asa ca, oameni buni, viata merita traita, dar alcoolul nu ne aduce decat o falsa 
  fericire si probleme cat cuprinde. Sfatul nostru este sa beti, dar cu masura!