Sistemul solar O stea împreună cu alte obiecte cereşti ce gravitează în jurul său se numeşte sistem solar, termenul "solar" referindu-se strict la steaua numită Soare. Sistemul solar este alcătuit din Soare şi ansamblul de corpuri cereşti legate de acestea prin forţa gravitaţională: cele 9 planete, cu 68 sateliţi naturali ai acestora, 3 planete pitice, şi alte corpuri mai mici( care includ asteroizi, meteoriţi, comete, praf,centura Kuiper, etc.).

În centru se află Soarele, iar celelalte orbitează în general în jurul acestuia. Planetele se învârt în jurul soarelui pe orbite. Aceste orbite sunt elipse (ovale) în jurul soarelui.

Cele 9 planete sunt: Mercur, Venus, Terra (Pamânt), Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Pluto. Planetele sunt clasificate astfel: a) după compoziţie: - telurice: Mercur, Venus, Terra, Marte Planetele telurice sunt compuse în principal din roci şi pietre şi au relativ o densitate ridicată, rotaţie înceată, suprafaţa solidă,fără inele şi puţini sateliţi. - joviane sau gazoase: Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun Sunt compise în principal din Hidrogen şi Heliu şi în general au o densitate scăzută, rotaţie rapidă, atmosfere groase, inele şi o mulţime de sateliţi.

- Pluto b)după dimensiune: - mici - cu dimensiuni mai mici de 13.000 Km (Mercur, Venus, Terra,Marte, Pluto) - gigant - cu diametre mai mari de 48.000 Km (Jupiter, Saturn, Uranus,Neptun) Mercur şi Pluto mai sunt denumite şi planete mai mici ( a nu se confunda cu planete minore care este termenul oficial pentru asteroizi).

Planetele gigant sunt denumite şi giganţi de gaz. c) după poziţia relativă faţă de soare: - planete interioare: Mercur, Venus,Terra, Marte - planete exterioare: Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto Centura de asteroizi dintre Marte şi Jupiter formează graniţa dintre sistemul solar din interior şi cel din exterior d) după poziţia relativă faţă de pământ : - planete inferioare: Mercur, Venus - mai aproape de soare decît Terra - prezintă faze ca luna când e văzută de pe Terra - Terra - Planete superioare: Marte, Jupiter, Saturn, Uranus, Neptun, Pluto - mai depărtate de soare - deseori par pline sau foarte apropiate de acest lucru e) după istorie - planete istorice: Mercur, Venus, Marte, Jupiter şi Saturn - cunoscute din timpuri preistorice - vizibile cu ochiul liber( fără un ajutor suplimentar) - planete moderne: Uranus, Neptun, Pluto - descoperite în timpurile moderne - vizibile doar cu telescopuri -Terra Distanţele dintre planete se măsoară in unităţi astronomice(1 ua = 149.598.


000 Km). Centura Kuiper este centura de materie primordială ce înconjoară Sistemul Solar, extinzîndu-se de la orbita planetei Neptun până mult în afara Sistemului Solar între 30 ua şi 50 ua depărtare faţă de Soare. Obiectele astonomice ce se află în asa-zisul Disc îndepărtat sunt cele care poartă un nume colectiv de Obiecte Trans-neptuniene.

De curînd în această zonă sau descoperit 3 potenţiale planete: 2003UB313 (diametru 2600 Km), Charon (diametrul 1250 Km), Quaoar( diametrul 1250Km) şi Sedna( diametrul 1600Km). 2003UB313, cel mai mare obiect descoperit în sistemul solar de la identificarea lui Pluto în 1930, şi are chiar şi o mică lună. Această planetă orbitează în jurul soarelui în 560 de ani tereştri şu se află la 15 miliarede de kilometri de Soare.

Centura Kuiper a fost denumită astfel în cinstea lui Gerard Peter Kuiper (1905-1973) astronom olandez-american care a prezis şi demonstrat existenţa acestei centuri de materie a Sistemului Solar. Norul Oort este un nor imens şi sferic ce înconjoară Sistemul solar. Extinzându-se la 30 trilioane Km de Soare, existenţa lui a fost propusă pentru prima dată în anul 1950, de astronomul german Jan Oort.

Norul Oort conţine miliarde de corpuri îngheţate. Uneori stelele din apropiere perturbă orbita unora dintre aceste obiecte şe astfel acestea îşi schimbă orbita devenind comete de lungă perioadă. În interiorul norului, cometele sunt foarte departe de soare şi până şi stelele ce trec prin apropierea norului pot uşor schimba orbita acestor obiecte.

Forţele moleculare pot de asemenea contribui la influenţarea orbitelor obiectelor.Un nor molecular gigantic este de departe mai masiv decăt Soarele. Masa totală a cometelor din norul oort este estimată la de 40 ori mai mare decât masa Pământului.

Deoarece în ultimi ani sau descoperit în sistemul nostru mai multe planete de diferite dimensiuni, pe data de 24 august 2006 Uniunia Internaţională a Astronomilor sa reunit pentru a dezbate şi hotărît noua definiţie a planetelor. Ei au redefinit termenul de planetă ca fiind un corp ceresc care îndeplineşte următoarele condiţi: - orbitează în jurul unei stele centrale, în cazul nostru Soarele. - are o masă suficientă astfel încât forţa gravitaţională să îi confere o formă aproximativ sferică - nu suferă în interiorul său de reacţii de fuziune nucleară - "curăţă" spaţiul cosmic din vecinătatea orbitei sale - nu este satelitul unei planete Corpurile cereşti care îndeplinesc primele trei condiţii, dar nu şi pe a patra , sunt planete dwarf.

Această definiţie retrogradează Pluto de la planetă la planetă dwarf, deoarece nu a " curăţat" vecinătatea orbitei sale( Centura Kuiper) Uniunea Internaţională a Astronomilor a indentificat oficial trei corpuri cereşti care au primit imediat statutul de planetă dwarf: Pluto, Cerest şi Eris. De la această reuniune noi avem 8 planete recunoscute oficial.Acestea sunt: - Mercur - Venus - Terra - Marte - Jupiter - Saturn - Uranus - Neptun Şi 3 planete pitice: - Ceres - Pluto şi Charon - Eris (2003UB313) În total avem 11 planete recunoscute oficial.

Eu în această lucrare am ales să scriu despre a 11-a planetă şi anume despre Eris. Eris (2003UB313) Este cea mai mare planetă pitică cunoscută din sistemul solar şi are cel puţin o lună, numită Dysnomia. Eris este un obiect trans-neptunian din centura de asteroizi Kuiper descoperit în 2003.

Numele A fost poreclită iniţial Xena după eroina serialului TV din SUA, iar luna poreclită "Gabrielle", după alt personaj din acelaşi serial. Numele a fost propus de unul din descoperitorii obiectului, Mike Brown. 136199- Eris a fost numită după zeiţa greacă a discordiei.

A primit numele oficial pe 3 octombrie 2006 după o lungă perioadă de dezbatere, timp în care a fost cunoscută după numele 2003UB313, acordat automat (însemnând că este al 7827-lea asteroid descoperit în a II-a jumătate a luni octombrie a anului 2003). Numărul 136199 se referă la poziţia sa în lista planetelor minore. Descoperirea planetei: A fost descoperită folosind telescopul Samuel Oschin de la Observatorul Muntele Palomar de lângă San Diego.

Cercetători nu au ştiut că obictul descoperit în aceste imagini este planetă până în 8 ianuarie 2005.A fost descoperită de către Michael E. Brown, Chad Trujilo, David L.

Pabinowitz. Data fotografieri obiectului: 31 octombrie 2003. Clasificare Este clasificată ca planetă pitică, făcând parte din obiectele din centura lui Kuiper.

Este un obiect de tipul împrăştiat, a cărui orbită a fost modificată de apropierea de planeta Neptun. Ca diametru este mai mare decât Pluto. După descoperire s-a crezut că va deveni a 10-a planetă de la soare, dar după lungi dezbateri, a fost înfiinţată categoria de planete pitice, din care face parte Ceres, Pluto (ca şi prototip) şi Eris.

Orbită Eris se roteşte în jurul Soarelui odată la 556,7 ani. Acum se află la distanşa maximă de Soare( la afeliu- adică 14.510.

993.457 km). Este momentan cea mai îndepărtată planetă de Soare.

Spre deosebire de celelalte planete( chiar şi planete pitice), orbita lui Eris este foarte înclinată, faţă de planul Sistemului Solar. Eris se poate observa greu prin telescoapele cele mai mari, având magnitudinea de 19. Se află situat în constelaţia Cetus(Balena).

Mărimea Diametrul planetei a fost măsurat cu ajutorul telescopului spaţial Hubble. Valoarea diametrului este de 2.397 100 km Astronomii pot estima mărimea unui corp cerest pupă strălucirea lui şi după modul în care reflectă lumina.

S-a observat că Eris reflectă lumina solară mai bine decît orice alt corp ceresc din sistemul solar, în afară de Enceladus (satelit de-al lui Saturn). Asta pentru că la suprafaţa lui se află gheaţă. Gheaţa de la suprafaţa luiEris nu este compusă din apă ci din metan îngheţat.

Temperatura la suprafaţă variază între - 2320 C şi - 2480 C. Sateliţi În 2005 observaţiile făcute cu telescopul de 10 m diametru din Hawaii, au arătat că Eris are un satelit. Diametrul estimat al satelitului este de 250 km, iar perioada de revoluţie în jurul lui Eris este de câteva săptămîni (perioada nu este cunoscută cu precizie).

Satelitul a primit numele Dysnomia. Distanţa la care se ală obiectul este de 97 de ori mai mare decât distanţa Pămînt-Soare. Satelitul a fost observat prima oară pe 10 moiembrie 2005, cu ajutorul celui mai mare telescop de pe Pământ, Keck II (10m diametru).

Aştepăm determinarea compoziţiei satelitului şi odată cu stabilirea acestui detaliu , determinarea diametrului său. Acest lucru ar putea fi aflat cu ajutorul telescopului Hubble.