b4u14ub
Inca nu se stie daca Universul se va dilata la nesfarsit sau se va contracta din nou. O metoda de a afla raspunsul este de a afla densitatea medie a materie in Univers. Inmultind masa fiecarei galaxii cu numarul galaxiilor este doar 5 -;10 % din numarul critic al lui Friedmann. Inmultind masa zonelor galactice cu numarul zonelor galactice rezulta un numar aproape de valoarea critica. Diferenta dintre aceste valori indica prezenta unei materii invizibile, asa numita materie neagra, aflata in afara galaxiilor, dar in interiorul zonelor intergalactice. Pana cand fenomenul este inteles, aceasta metoda de a determina soarta Universului va ramane neconcludenta.
In Univers sunt aproximativ 50 de miliarde de galaxii, cea mai mare fiind de 13 ori mai mare decat Calea Lactee. Pe langa stele si planete, galaxiile contin hidrogen, molecule complexe si radiatii cosmice. Galaxiile emit lumina vizibila, unde radio, raze infrarosii, ultraviolete si raze X.
Astronomii au estimat distantele comparand obiecte din alte galaxii cu cele din galaxia noastra. Stele care isi schimba periodic stralucirea sunt valoroase, deoarece perioada de variatie este raportata la stralucirea stelei, indicand distanta. Viteza stelelor care orbiteaza in galaxie depinde de stralucirea galaxiei si indica distanta.
Galaxiile sunt grupate, formand zone largi. Galaxia noastra este una din cele 20 din Grupul Local. Calea Lactee si Andromeda sunt doua dintre cele mai mari. Grupul Local este membru in zona Virgo, care contine mii de galaxii. Cele mai indepartate galaxii cunoscute sunt albastre deoarece sunt fierbinti datorita stelelor tinere pe care le contin. Galaxiile la o distanta de 13 miliarde ani lumina s-au format cand Universul era doar la 10-20 % din varsta. Aceste galaxii par a fi sferice. Stelele orbiteaza in galaxii pe o traiectorie spiralata mai repede spre exterior decat spre centru. La periferie au fost masurate chiar si viteze de 3000 km/s. Cresterea vitezei insemna ca masa galaxiilor nu este concentrata in centru. Corpurile la distante mari de centru au o luminozitate atat de redusa incat au fost detectate doar pe baza atractiei gravitationale. Natura lor exacta este necunoscuta.