DEZVOLTAREA POTENTIALULUI CREATIV AL ELEVILOR

Mult timp s-a considerat creativitatea ca fiind un atribut al inteligentei. Astazi cei mai multi specialisti converg in a o defini foarte larg, drept o dispozitie generala a personalitatii spre nou. Dupa cum arata cercetarile intreprinse in acest domeniu, persoanele inalt-creative sunt caracterizate prin sensibilitate fata de probleme, flexibilitatea si originalitatea gandirii,fluenta ideationala, aptitudinea de a gandi abstract, de a restructura, organiza, elabora. In acelasi timp s-a constatat ca a crea nu este un apanaj al geniilor, ci o calitate ce poate fi prezenta la diferite nivele de competenta. O fraza devenita deja clasica spune in aceasta privinta: "O supa buna este mai creativa decat un tablou prost."

Din datele cumulate pana acum rezulta doua teze si anume:

a)      fiecare copil dispune de un potential creativ;

b)      potentialul creativ poate fi stimulat, antrenat.

Aceste teze au constituit un stimul pentru proiectare, elaborarea si experimentarea practica a numeroase tehnici de educare a creativitatii.

Se contureaza astfel doua planuri in care putem actiona pentru a stimula potentialul creativ al elevilor.

In primul rand este vorba de climatul de lucru. Copilaria este cea mai strans legata de cunoastere, de invatare, mai ales de invatarea organizata in scoala. De cele mai multe ori, intreaga gama a influentelor educative exercitate de cadrele didactice, dar si de parinti este dominata de invatarea scolara: uneori constrangerile determinate de dorinta de afirmare, de obtinere a succesului scolar sunt atat de pregnante, incat la elev activitatea scolara nu se asociaza cu bucuria si satisfactia cunoasterii, ci cu obligatia de a avea note bune (sau cele mai bune).

In aceste conditii este greu de vorbit despre dezvoltarea potentialului creativ. Dar nu pentru ca nu ar fi compatibil cu notele bune, ci pentru ca potentialul creativ poate fi stimulat numai pe fundalul unei atmosfere permisive, nonautoritare, pline de incredere in posibilitatile copilului, in care acesta sa-si poata manifesta curiozitatea, spontaneitatea si care sa raspunda nevoilor lui de implinire si exprimare. Copilul trebuie incurajat sa capete incredere in fortele proprii, sa lucreze independent si fara a simti continuu supravegherea dascalului si a parintilor, sa simta bucuria activitatii si nu teama oprobiului in caz de nereusita. Fara a crea o astfel de atmosfera, orice exersare a potentialului creativ este sortita esecului, intrucat aptitudinile creative nu sunt creative prin ele insele, ci devin astfel in masura in care sunt activate si valorificate prin motive si atitudini. Ori acestea nu pot aparea decat intr-un climat de lucru corespunzator.

In al doilea rand, este vorba de caracterul sarcinilor de lucru. Aproape tot ceea ce invata elevul la scoala reprezinta informatii (cunostinte) si modalitati de a opera cu aceste informatii (deprinderi intelectuale); acestea sunt o parte din ceea ce fiecare generatie preia din experienta cumulata a societatii. Toate (sau aproape toate) acestea se bazeaza pe asa numita gandire convergenta (cu tendinta spre solutie unica); multe cercetari au aratat ca persoanele creative au dezvoltata gandirea divergenta (de la un stimul dat exista cai spre mai multe solutii). Evident, nu este vorba de a renunta la insusirea cunostintelor si formarea deprinderilor "traditionale", ci numai de a interveni cu ceva in plus, pentru a stimula gandirea divergenta.

Pentru un inceput de stimulare a potentialului creativ al elevilor putem folosi exercitii jocuri. Este util ca aceastea sa fie organizate in grup, sub forma unui joc concurs, cat mai atractiv, lasand frau liber imaginatiei elevilor, propunandu-le chiar sa modifice elementele constitutive ale exercitiului, criteriile de apreciere, timpul de lucru. Trebuie reluat din cad in cand un joc, modificandu-l prin apropiere de ceva foarte prezent in situatia respectiva. Nu se fac observatii critice, dar se apreciaza si evidentiaza orice incercare de reactie pozitiva a elevului.

Pentru a desfasura un astfel de joc, copii stau in banci, cu hartie si creioane si le vom prezenta jocul.

De exemplu: "Am aflat un joc interesant. Se joaca pe puncte. Eu o sa va dau numele a doua obiecte, sa spunem "vaza de flori" si "ceasca" si va intreb: prin ce seamana? Cine imi da o asemanare? Bun: amandoua au apa. Alta! Amandoua au fund rotund! Alta Amandoua se pot sparge! Excelent! s.a.m.d.

Aceste jocuri se pot folosi cu succes la toate obiectele de invatamant, deci si la matematica.

De exemplu: "Avem doua zaruri: unul alb (A) si altul rosu (B). Fiecare zar are sase fete numerotate. Scrieti cateva combinatii ale celor doua zaruri in asa fel incat suma celor doua fate de deasupra sa fie 7."