|
Politica de confidentialitate |
|
• domnisoara hus • legume • istoria unui galban • metanol • recapitulare • profitul • caract • comentariu liric • radiolocatia • praslea cel voinic si merele da aur | |
CREATIVITATEA - O REZULTANTA A FORMARII ARMONIOASE A PERSONALITATII
"Menirea fireasca a scolii nu e sa dea imvatatura, ci sa destepte, cultivand destoiniciile intelectuale in inima copilului, trebuinta de a invata toata viata." (I. Slavici)
Omul format in scoala prin educatie este principalul factor de reconstructie a societatii noastre, orientata spre economia de piata, informatizare si democratie. Societatea romaneasca trebuie sa fie reconstruita pe baze noi, de oameni intreprinzatori si competenti, inzestrati cu cunostinte stiintifice si tehnologice moderne, cu un larg orizont de cultura generala, care sa le ofere noi directii de gandire si de actiune, cu capacitati intelectuale deschise spre inventii si inovatii, fiind in acelasi timp, purtatori ai unor valori morale autentice.
Aceste finalitati educationale, cerute de etapa actuala de dezvoltare a societatii romanesti, solicita formarea prin scoala a unei personalitati armonioase dezvoltate sub aspect intelectual, tehnologic, moral-cetatenesc, estetic si fizic.
a) In formarea personalitatii, educatia intelectuala detine un loc central avand obiective precis determinate: asimilarea unui sistem de cunostinte fundamentale cu valoare operationala din principalele domenii de activitate; largirea continua a orizontului de cultura generala; dezvoltarea curiozitatii stiintifice, a sentimentelor intelectuale si a intereselor de cunoastere; formarea elevilor pentru producerea stiintei in scopul cresterii calitatii vietii; formarea deprinderilor de munca intelectuala privind: localizarea, selectarea, ascultarea, organizarea si evaluarea informatiilor, asimilarea lor prin lectura, observare, prelucrare, interpretare si operare cu informatiile insusite; insusirea metodelor, a tehnicilor si a regulilor de invatare eficienta; formarea priceperilor si deprinderilor de cercetare proiectare si de creativitate producand noi informatii; dezvoltarea capacitatilor cognitiv-operationale: de a gandi logic, analitic critic si interpretativ, de a sesiza esentialul si relatiile dintre obiecte, fenomene sau procese, de a combina si recombina cunostintele in forme noi, de a gandi convergent, divergent si operational de a efectua rationamente in lant, de a extrapola sau interpola informatiile, de a formula ipoteze si de a rezolva probleme; formarea unei atitudini creative si a capacitatii de a coopera; respectarea regulilor de igiena a muncii intelectuale.
Educatia intelectuala are deci ca sarcini informarea intelectuala si formarea intelectuala, pe aceasta din urma o vom analiza in continuare.
Formarea intelectuala presupune o activare prin intermed iul informatiei a potentiali- tatilor copilului, astfel incat sa se ajunga la transformari si restructurari psihice in concordanta cu cerintele interne ale dezvoltarii.
Informatia este astfel un mijloc in vederea realizarii unor modificari si restructurari ale diverselor capacitati si insusiri intelectuale si a relatiilor dintre ele, imprimand astfel un sens ascendent dezvoltarii acestei laturi a personalitatii umane.
Pe seama formarii intelectuale la varste scolara mica poate fi pusa stimularea dezvoltarii unor capacitati intelectuale, operationale si functionale. Dintre acestea, creativitatea ne intereseaza in mod deosebit.
Creativitatea este o capacitate complexa ce tine de personalitate si este constituita dintr-o consteletie de factori care favorizeaza obtinerea unor produse originale. Privita in acest fel, creativitatea este o capacitate generala, proprie tuturor copiilor. In limitele dezvoltarii normale, fiecare dispune, intr-o masura mai mare sau mai mica, de un potential creator. Diferentele se exprima prin intensitatea cu care se manifesta acest potential si prin domeniul in care el se afirma. Personalitatea puternic creatoare se delimiteaza printr-o dominanta specifica in functie de ponderea si modul in care se coreleaza factorii implicati in aceasta capacitate, de experienta acumulata, precum si de climatul in care isi desfasoara activitatea.
Principalii factori in funcza nivelul creativitatii sunt: originalitatea, flexibilitatea si fluenta.
Originalitatea se exprima prin noutatea si varietatea raspunsurilor si solutiilor, prin ingeniozitatea si caracterul surprinzator al acestoira, prin modul cu totul neasteptat in care se stabilesc unele asociatii intre cunostintele asimilate.
Flexibilitatea consta in posibilitatea restructurarii usoare a cunostintelor in concordanta cu solicitarile corespunzatoare ale mediului, in modificarea rapida a directiei gandirii prin incadrarea noilor cunostinte in alte contexte rationale si adoptarea lesnicioasa a unui alt punct de vedere sau a unei alte piste pentru rezolvarea unei sarcini teoretice sau practice.
Fluenta se exprima prin densitatea raspunsurilor oferite unei intrebari sau probleme, prin nuantarea cat mai fina a raspunsurilor si solutiilor unei intrebari sau probleme.
Evident ca in functie de acesti factori invatatorul va putea estima nivelul de creativitate al copiilor si totodata stimula dezvoltarea lor. Pentru depistarea capacitatii creatoare se pot folosi teste sau chestionare (vezi anexa 1 si 2).
In constelatia sa, creativitatea include inca trei categorii de factori: intelectuali, aptitudinali si nonintelectuali (sau de personalitate).
Factorii intelectuali se refera la diferitele procese si insusiri intelectuale antrenate in procesul de creatie. Inteligenta si imaginatiacreatoare sunt factorii cei mai importanti intrucat ei au functia de integrare a celorlalti factori cognitivi-operationali ai creativitatii. Inteligenta creatoare este forma superioara de organizare a comportamentului creativ, care presupune, in primul rand, sensibilitatea fata de probleme, apoi fluenta, flexibilitate si capacitate de redefinire.
Sensibilitatea fata de probleme sau receptivitatea fata de nou este punctul de plecare al creatiei, manifestandu-se in curiozitate stiintifica si atitudine interogativa, in capacitatea de a sesiza cu usurinta problemele esentiale si neobisnuite, de a vedea relatia de dependenta cauzala sau functionala, contradictiile si inadvaertentele.
Fluenta si fluiditatea gandirii consta, in usurinta asociatiilor dintre cuvinte, fapte, imagini, idei si expresii. Fluenta vorbirii este exprimata in bogatia vocabularului si folosirea lui in constructii verbale cu semnificatie. Fluenta ideilor este capacitatea de a emite intr-un timp limitat cat mai multe idei sau ipoteze de rezolvare a unor probleme. Fluenta asociativa sau capacitatea de a asocia cuvinte, fapte, idei, se masoara prin gasirea cat mai multor sinonime pentru un cuvant dat, prin completari de texte sau povestiri. Fluenta expresiva se manifesta in usurinta exprimarii si montarea acesteia.
Flexibilitatea gandirii a fost confirmata experimental de R.C. Wilson, in 1954. El a reusit sa izoleze doua nuante ale acestui factor: flexibilitatea spontana, cand subiectul are initiativa restructurarii si modificarii realului. Exemplu: indicati in cinci minute cat mai multe intrebuintari a unei caramizi. O alta nuanta tine de flexibilitatea adaptativa, cand i se cere subiectului sa inlature un numar de chibrituri din patratele alaturate din acestea, indicandu-i-se cate patrate sa ramana, cu conditia sa intrebuinteze toate chibriturile eliminate (Landau). Flexibilitatea de transformare, pusa in evidenta de Guilford si identificata cu gandirea divergenta, este dupa unii autori, cel mai important factor al creativitatii. Prin distanta de obiectul cercetat, gandirea divergenta multidirectionala nu se impaca cu sabloanele. Ea permite jocul liber al imaginatiei prin plasarea lucrurilor intr-o noua perspectiva, prin renuntarea la vechile ipoteze si formularea altora pe baza combinarii, reorganizarii, sintetizarii, transformarii si generalizarii informatiilor, descoperindu-se noi legaturi si mai multe solutii pentru rezolvarea problemei cercetate.
Redefinirea este considerata a patra forma de flexibilitate a gandirii, caracterizata prin renuntarea la forma obisnuita de definire sau folosire a unui obiect, dandu-i o noua interpretare sau utilizare.
Imaginatia creatoare este un factor fundamental al creativitatii, intrucat realizeaza fusiunea informatiilor in structuri noi prin contopirea, transformare si unificarea imaginilor, ideilor, a obiectelor si fenomenelor intr-o noua semnifica semnificatie. Dintre variantele imaginatiei creatoare mentionam: efervescenta imagistica multidirectionala, imaginatia combinatorie in plan figurativ, imaginatia probabilistica si analogica.
Un factor deosebit de important al imaginatiei creatoare este intuitia. Ea consta in reorganizarea si sinteza rapida a experientei anterioare, in anticiparea sau aparitia brusca a solutiei problemei, ca urmare a jocului liber al imaginatiei sau a unui rationament prescurtat, fara incercari si erori.
O forma superioara a imaginatiei creatoare este ingeniozitatea, finalizata in gasirea unor solutii simple, surprinzatoare si originale, sau a unor tehnici de lucru cu mare grad de eficienta. Un alt factor al imaginatiei creatoare este originalitatea, caracterizata prin noutate, inventivitate, previziune, unicitate si capacitate de elaborare a detalilor necesare trecerii de la idee la planul concret de realizare.
In procesul creatiei, deosebit de importante sunt cunostintele si reprezentarile, largirea campului de idei, metodele si tehnicile de cercetare sau de creatie artistica si mai ales aptitudinile speciale.
Factorii aptitudinali se refera la anumite insusiri specifice unui domeniu de activitate ce permit obtinerea unor performante deosebite in acel domeniu. Factorii aptitudinali isi vor pune amprenta asupra creativitatii in sensul ca aceasta se va manifesta mai pregnant intr-un domeniu dat. Vom reveni asupra acestor aptitudini speciale prin prezentarea implicatiilor pe care le are educatia tehnologica si cea estetica in dezvoltarea creativitatii la scolarul mic.
Factorii nonintelectuali, nonaptitudinali sau de personalitate pe care ii implica creativitatea se refera la motivatii, atitudini, trasaturi de caracter temperament, aspiratii vointa etc. Rolul acestora este mai ales de a declansa, stimula si intretine procesul de creatie. Persoanele cu un pronuntat nivel creativ sunt puternic motivate prin curiozitate, dorinta de a realiza ceva deosebit, tendinta de a se impune; ele dispun de anumite trasaturi caracteristice cum ar fi simtul raspunderii, tenacitatea, independenta, capacitatea de efort prelungit, constiinta responsabilitatii etc.
Creativitatea este influentata si de factorii sociali. Avem in vedere conditiile economico-sociale si contextul psihosocial in care este integrata personalitatea umana. Rolul acestora se exprima prin ceea ce ofera, intr-o forma concentrata, tot ceea ce s-a obtinut pana in acel moment, generand noi probleme si semne de intrebare, prin efectul lor stimulativ sau inhibitiv asupra personalitatii creatoare.
Trasaturile personalitatii creatoare cu actiune stimulatoare mai mare sunt: motivatia superioara si atitudinea creativa, pasiunea pentru munca si adevar, angajarea totala si capacitatea de efort, nivelul de aspiratie, tenacitatea, nonconformismul, receptivitatea fata de nou, inteligenta si imaginatia creatoare, largimea si profunzimea campului de imagini si idei. In schimb, ideile preconcepute, neincrederea in fortele proprii, conformismul, teama de a nu gresi, ironizarea, nerecunoasterea valorilor create si lipsa de motivatie sunt factori inhibitori.
Din cele prezentate reiese faptul ca dezvoltarea creativitatii poate avea loc doar in conditiile formarii armonioase a personalitatii. Astfel este necesara formarea intelectuala, dar si cea morala, tehnologica si nu in ultimul rand cea estetica.
Educatia intelectuala contribuie la dezvoltarea personalitatii prin intermediul valorilor selectate, prelucrate si transmise sub forma de cunostinte, priceperi, deprinderi si capacitati.
Educatia intelectuala cuprinde:
cultura generala - include un sistem de cunostinte, deprinderi si capacitati asimilate si formate in cadrul actiunii educationale care ii ofera elevului posibilitatea elaborarii unei viziuni de ansamblu asupra lumii si de a raspunde conditiilor si cerintelor fundamentale ale existentei si integrarii sale sociale.
cultura profesionala - cuprinde sistemul de cunostinte, priceperi, deprinderi, capacitati necesare pentru exercitarea unei profesiuni sau a unui grup de profesiuni, se constituie pe fondul culturii generale, prin specializarea si adaptarea componentelor acesteia la specificul unei profesiuni concomitent unor cunostinte de specialitate si formarea unor priceperi, deprinderi si capacitati adecvate.
Obiectivele educatiei intelectuale se realizeaza prin procesul de invatamant, activitatile didactice din afara clasei (cercuri, olimpiade, concursuri), prin mass-media etc. In cadrul acestor activitati depistam copii cu capacitati creatoare si incercam sa le dezvoltam potentialul creativ pe diferite cai, folosind metodele specifice, cum sunt metodele logice si procedeele euristice, prin care se asigura o invatare creativa, participativa si anticipativa.
b) O dimensiune importanta a personalitatii o reprezinta educatia morala, deoarece progresul economic si spiritual depinde de gradul de angajare al fiecaruia in efortul comun de crestere a calitatii vietii.
Profitul moral-civic al personalitatii este centrat de valorile societatii democratice, care genereaza obiectivele si continutul educatiei morale. Dintre aceste valori amintim: libertatea de opinie si pluralism in viata social-politica, economica si cultural-educativa, izvor de idei noi si promovare a competentei; respectul demnitatii umane si a valorii omului, creatori de valori materiale si spirituale. Demnitatea nu are nimic comun cu aroganta, cu umilirea si injosirea, ci presupune respect fata de valoarea autentica a fiecaruia, valoare conferita de produsele muncii si de comportarea sa; egalitatea in fata legilor si suprematia normelor de drept; respectarea normelor morale ale societatii democratice; responsabilitatea fiecaruia pentru actiunile proprii; atitudinea participativa la bunul mers al societatii si spirit de cooperare; disciplina si etica muncii; onestitate.
Interiorizarea valorilor morale parcurge in conceptia lui J. Piajet (1967), trei stadii: studiul moraleieteronome (morala ascultarii) pana la 7-8 ani, studiul autonomiei morale de la 7-8 ani pana la 12 ani, cand elevul este capabil sa interiorizeze normele morale; si stadiul constiintei morale intre 12-18 ani, caracterizat prin formarea de convingeri, judecati si idealuri morale.
Cunostintele despre mormele si principile morale, asociate cu trairile emotionale, genereaza convingeri, care, intarite prin comportament se fixeaza, si deschid calea spre o nouaintelegere, acceptare si angajare la normele si cerintele morale, fapt care orienteaza si directioneaza comportamentul moral. (V. Pavelcu, 1983)
In primul stadiu (al moralei eteronome), copilul executa prin imitatie ceea ce observa sau ii cer adultii. In stadiul autonomiei morale el incepe sa inteleaga continutul normelor morale si le interiorizeaza, iar in cel de-al treilea stadiu convingerile, judecatile si sentimentele morale se dezvolta si se stabilizeaza, conturandu-se constiinta lui morala. In acest proces, atitudinile constituie o sursa de motivatie, fiind definitorii pentru formarea caracterului, intrucat ele desemneaza pozitia persoanei fata de anumite obiecte, evenimente, fapte, valori, situatii.
Notiunile si convingerile morale nu sunt suficiente pentru formarea unei conduite morale stabile, ci sunt necesare deprinderi si obisnuinte.
In sfera conduitei morale includem si manifestarile si trasaturile pozitive de caracter.
Cele doua laturi ale educatiei morale, constiinta si conduita morala, se interconditioneaza si se completeaza reciproc, formarea uneia neputandu-se realiza independent de cealalta. Elementele constiintei morale orienteaza si stimuleaza conduita morala, iar aceasta la randul ei, valorificand asemenea elemente si integrandu-le in deprinderi, obisnuite si trasaturi de caracter, confera o relativa stabilitate atitudinii si comportamentului moral al elevului.
c) Lumea moderna, dominata de efectele miraculoase ale noi revolutii stiintifice-tehnice, de mobilitatea profesiunilor si a fortei de munca, solicita formarea unei personalitatii policalificate, capabila sa se adapteze la noile schimbari, sa caute solutii originale la probleme din ce in ce mai complexe si neprevazute.
Programul de instruire si formare a personalitatii in scoala va trebui sa fie conceput din perspectiva pedagogiei prospective, iar elevii trebuie sa fie invatati sa descopere noi instrumente de cunoastere, sa puna noi probleme si sa gaseasca cele mai eficiente solutii de rezolvare a lor.
Educatia tehnologica este o parte integranta a formarii armonioase a omului modern, inteligent creativ, prin care acesta va reusi, sa cunoasca, sa inteleaga si sa se integreze in noul mediu tehnic si tehnologic creat de revolutia stintifico-tehnica, dezvoltandu-l in scopul cresterii calitatii vietii.
Obiectivele educatiei tehnologice sunt: insusirea de catre elevi a bazelor stiintifice ale tehnicii si ale tehnologiilor moderne (electrice, electronice, informative, biologice, chimice, nucleare, aero-spatiale, telecomunicatii); cunoasterea calculatoarelor si a limbajelor de programare, cunoasterea principalelor procese de productie, de prelucrare a datelor si de proiectare a unor masini unelte moderne, a mijloacelor de transport si telecomunicatiilor; cunoasterea principiilor de managment, a principalelor surse de energie si de materii prime; dezvoltarea creativitatii tehnice si tehnologice, a gandirii cibernetice si economice; formarea aptitudinilor tehnice, tehnologice, matematice, organizatorice; formarea priceperilor si deprinderilor de a manui masini si unelte care stau la baza productiei moderne, a calculatoarelor si a robotilor industriali; educarea in spiritul munciiproductive, al disciplinei si al responsabilitatii.
Aceste obiective se realizeaza in procesul de predare-invatare a disciplinelor fundamentale (matematica, fizica, chimia, biologia) al obiectelor de invatamant cu caracter tehnic, precum si in cadrul laboratoarelor, atelierelor. La ciclul primar aceste obiective se realizeaza in cadrul orelor de matematica, cunoasterea mediului, compozitii aplicative, prin realizarea unor experiente in laboratoarele scolii, prin vizite la inteprinderi si institutii.
d) O alta componenta a educatiei armonioase este educatia estetica cu ajutorul careia realizam formarea personalitatii omului prin frumosul existent in natura, arta si societate, pentru a deveni consumator si creator de frumos. Omul societatii contemporane este preocupat de crearea in jurul sau al unui mediu estetizat, care sa-i innobileze viata, intrucat frumosul patrunde ca un ferment binefacator in zonele cele mai adanci ale vietii sufletesti, rascoleste emotivitatea, sensibilizeaza, invioreaza, transforma si determina la meditatie.
In scoala, prin procesul de invatamant, prin cercuri de literatura si arta, vizionari de filme, spectacole, expozitii, prin excursii in natura, ore educative si activitati culturale vom urmari realizarea mai multor obiective ale educatiei estetice: formarea la elevi a capacitatii de a observa, percepe, intelege si a aprecia frumosul, pe baza unor criterii stiintifice; formarea simtului si a gustului estetic; formarea culturii estetice prin insusirea de cunostinte despre arta si istoria ei; dezvoltarea aptitudinilor literar-artistice; formarea capacitatii de a integra frumosul in viata personala.
Personalitatea este darul cel mai de pret pe care omul si-l poate oferi lui insusi prin cunoastere, prin efort propriu si cu ajutorul factorilor educationali. "Spun si magii, spun si regii ca din cate-n lume avem, personalitatea este binele suprem", scria Goethe in opera sa Faust.
O dimensiune esentiala a personalitatii o reprezinta creativitatea. Educarea creativitatii este un proces continuu ce trebuie realizat pe tot parcursul scolii, avand in vedere toti factorii cognitivi, caracteriali si sociali. Dezvoltarea acestui atribut esential al personalitatii poate fi favorizata de urmatoarele conditii: existenta in scoala a unor laboratoare si ateliere bine dotate, a unor cercuri tehnico-stiintifice si literar-artistice conduse de educatori creativi, mediul scolar creativ, concretizat in folosirea la lectii si lucrari practice a metodelor si procedeelor euristice. Deosebit de importante sunt insusirea de catre elevi a unor procedee de dezvoltare a imaginatiei creatoare, exercitiile de creativitate, la incheierea unor capitole sau in cadrul cercurilor de elevi, recunoasterea si aprecierea valorilor create de elevi.
Creativitatea este un proces complex care angajeaza intreaga personalitate a elevului. Educarea ei presupune transformarea invatamantului din informativ in formativ. Deosebirea dintre aceste doua metode de invatare este esentiala. De la metoda supraincarcarii memoriei cu o multime de date, caracteristica invatamantului formativ se trece la solicitarea gandirii si largirea capacitatii de operare a inteligentei, astfel incat procesul de formare a fiecarui elev, sa-i permita sa-si insuseasca principii, reguli, deprinderi, cu ajutorul carora in mod independent, sa fie in masura a descoperii, a selecta, a intelege si a realiza creator informatiile noi ce-i sunt necesare in pregatire.
Realizarea invatamantului formativ implica invatarea prin descoperire, prin investigare sau cercetare, procedee ce au la baza problematizarea procesului de invatare si educare. Acesta presupune introducerea cunostintelor noi in structuri intemeiate pe elemente cunoscute, formarea si dezvoltarea spiritului de cercetare, de investigare a noilor situatii. De aici rezulta ca problematizarea reprezinta de fapt, forma de studiu cea mai propice solicitarii la maximum a activitatii intelectuale creatoare, intregul proces instructiv-educativ efectuandu-se prin cautarea permanenta de catre elevi a procedeelor, regulilor si principiilor necesare in vederea rezolvarii situatiilor problematizate date.
Un accent deosebit trebuie pus pe educarea fiecarui copil in spiritul muncii, al competitiei, spiritului de initiativa si creator, pe educarea motivelor superioare, a aptitudinilor si a unui caracter integru. Numai intr-un asemenea cadru capacitatea de creatie va gasi camp corespunzator de dezvoltare, manifestare si realizare.
|