ANALIZATORUL VIZUAL

Simtul vazului este simtul nostrum dominant.

Vederea furnizeaza 90% din informatiile primite de creier.

70% din receptorii corpului uman se afla in globii ocular

Aproximativ 50% din suprafata cortexului cerebral este implicata in procese de prelucrare a informatiilor vizuale.

Analizatorul vizual contribuie la mentinerea tonusului cortical(atentia)

Receptorii vizuali se afla in ochi.

Ochii sunt alcatuiti din 2 globi oculari si organele anexe in perechi.

Organele anexe ocular sunt:

a)      Cu rol de protectie:

Pleoapele

Genele

Sprancenele

Glandele lacrimale

b)      Cu rol de miscare:

Muschii extrinseci ai globului ocular.

Globul ocular

este un organ aproximativ sferic

are diametrul de aproximativ 2,5 cm

este localizat in orbite

este acoperit partial pe fata anterioara de o membrana numita conjunctiva, care se continua pe sub pleaoape, captusindu-le.

v     Structura globului ocular:

Axul optic uneste cei doi poli (anterior si posterior) ai globului ocular.

Tunica externa este compusa din 2 regiuni: corneea(anterior) si sclerotica (posterior)

Corneea  este avasculara, dar cu numeroase fibre nervoase.

Sclerotica(5/6 din tunica fibroasa) este opaca, alb-sidefie, perforate posterior de fibrele nervului optic.

Pe sclerotica se insera muschii extrinseci.

Canalul Schlemm se afla la jonctiunea dintre cornee-sclerotica

Tunica medie = tunica vasculara = coroida

Coroida adera usor la sclerotica

Coroida are o culoare bruna, deoarece pe fata ei dinspre retina are intim aderent stratul de celule pigmentare ale retinei.

Coroida contine melanina, care ii permite sa realizeze o camera obscura a globului ocular.

Coroida se intinde posterior de orra serrata

Coroida prezinta anterior o linie festonata(orra serrata), anterior ei ce afla corpul ciliar.

Orra serrata este limita dintre coroida si corpul ciliar.

Anterior corpului ciliar se afla irisul

Pata galbena apare in sectiune su irizatii metalice.

Coroida contine numeroase vase de sange si pigmenti proveniti din retina.

Anterior, coroida contine:

Corpul ciliar, compus din muschii ciliari si procesele ciliare

Irisul, care este o membrana co njunctivo-musculara compusa din fibre radiare si circulare. Irisul este perforat de orificiul numic pupila.

Procesele ciliare(sunt aglomerari de capilare-70-80 de cheme vasculare) au rolul de a secreta umoarea apoasa si umoarea sticloasa.

Umoarea apoasa este un lichid ce umple camerele anterioara(intre cornee si iris) si posterioara(intre iris si cristalin) ale globului ocular

Umoarea a apoasa este secretata de procesele ciliare, ajunge in camera posterioara si apoi, trecand prin pupila, ajunge in camera anterioara

Umoarea apoasa este drenata permanent prin canalul Schlemm in sinusul venos al scleroticii.

Umoarea apoasa asigura nutritia prin difuzie a tuturor mediilor transparente.

Muschii ciliari au rolul de a modifica gradul de curbura a cristalinului.

Cristalinul se prinde de muschii ciliari prin ligamentul suspensor

Cristalinul este o lentila biconvexa compusa dintr-un gel dens, continut intr-o capsula membranoasa transparenta, numita cristaloida.

Cristalinul prezinta zonula Zinn(la nivelul circumferintei acestuia) de care se prind fibrele ligaentului suspensor.

Cristalinul nu este vascularizat si nici inervat.

Tunica interna = retina

Retina este de natura nervoasa

Retina este de origine ectodermica

Retina se intinde posterior de orra serrata

Retina este o membrana fotosensibila (contine receptori vizuali si o parte dintre neuronii care constituie calea de conducere a analizatorului vizual)

Retina prezinta 2 regiuni: retina vizuala (posterior) si retina oarba(anterior- de la orra serrata, fiind in contact cu sorpul ciliar si irisul)

Retina vizuala prezinta in dreptul axului optic macula lutea (pata galbena)

In sectiune retina are culoare neagra.

Macula lutea are o mare densitate de celule cu conuri

Macula lutea prezinta central o depresiune numita fovea centrala(o concavitate)

In fovea centrala se intalnesc numai celule cu conuri.

Celulele receptoare au in segmentul extern discuti flotante.

Pata oarba se gaseste medial si inferior de pata galbena.

Pata oarba este o regiune lipsita de fotoreceptori

Pata oarba reprezinta locul pe unde nervul optic paraseste globul ocular.

Pata oarba este de culoare albastruie.

Canalul hialoid are rol limfatic.

Celulele fotoreceptoare sunt neuroni unipolari

Retina este alcatuit din 10 straturi celulare.

Stratul I(profund)- stratul pigmentar:

este format din celule pigmentare

asigura sinteza pigmentilor fotosesnsibili

are functii de protectie si metabolice

Stratul II - stratul celulelor cu conusi si bastonase:

Cuprinde celulele fotosensibile(neuroni unipolari) cu conuri si bastonase.

Stratul III - limitanta externa

Stratul IV - stratul granular extern

Stratul V - stratul plexiform extern(celule orizontale)

Stratul VI - stratul granular intern - al neuronilor bipolari

Stratul VII - stratul plexiform intern(celule amacrine)

Stratul VIII - stratul neuronilor multipolari ganglionari

Stratul IX - stratul fibrelor optice

Stratul X - limitanta interna.

In cele 10 straturi se afla:

3 tipuri de celule functionale, aflate in relatii sinaptice.

Celule de asociatie

Celule de sustinere

La nivelul straturilor neuronilor bipolari si multipolari se manifesta procesul de convergenta.

La nivelul foveei centralis nu se manifesta procesul de convergenta.

O unitate functionala vizuala este alcatuita dintr-o celula fotoreceptoare- neuron bipolar-neuron multipolar.

Acuitatea vizuala depinde de structura unitatilor functionale asuprta carora actioneaza lumina.

Cele mai inportante straturi celulare ale retinei sunt: celulele fotoreceptoare, celulele bipolar si celulele ganglionare multipolare.

Hemiretinele stangi sunt proiectate in jumatatea stanga a emisferelor cerebrale

Hemiretinele drepte sunt proiectate in jumatatea dreapta a emisferelor cerebrale.

Corpul vitros se afla in camera vitroasa(cavitatea posterioara), intre cristalin si retina.

Corpul vitros este transparent si de consistenta gelatinoasa.

Corpul vitros este acoperit de o membrana numita hialoida.

Corneea este a oglinda convexa

Fata anterioara a cristalinului este o oglinda convexa

Fata posterioara a cristalinului este o oglinda concava

La trecerea prin aparatul optic, razele de lumina pot suferi devieri sau refractii.

Puterea de refratie a corneei si umorilor este constanta

Cristalinul, care e elastic, isi modifica activ convexitatea.

Cristalinul este hranit prin difuziune de vasele proceselor ciliare.

Acomodarea ochiului este adaptarea pentru vederea clara a obiectelor afla in 10-15-25cm -6m

Focalizarea imaginilor pe retina este datorat aparatului optic al globului ocular.

Aparatul optic al globului ocular este compus din totalitatea mediilor transparente(refringente): cornea, umoarea apoasa, cristalinul, corpul vitros.

Aparatul dioptric ocular este format din:

Ø      Cornee: are o putere de refractie de aproxiativ 40 dioptrii

Ø      Cristalin: are o putere de refractie de aproxiativ 20 dioptri(valoarea minima, atunci cand cristalinul este complet aplatizat)

Aparatul dioptric ocular :

Poate fi considerat o lentila convergenta

Are o putere optica totala de 60 dioptrii

Are centrul optic la 17mm in fata retinei.

Cea mai mare parte a puterii de refractie a aparatului dioptric ocular apartine fetei anterioare a corneei.

Cristalinul este important datorita razei lui de curbura care poate fi mult crescuta(acomodarea)

Corneea este a oglinda convexa

Fata anterioara a cristalinului este o oglinda convexa

Fata posterioara a cristalinului este o oglinda concava

La trecerea prin aparatul optic, razele de lumina pot suferi devieri sau refractii.

Puterea de refratie a corneei si umorilor este constanta

Cristalinul, care e elastic, isi modifica activ convexitatea.

Cristalinul este hranit prin difuziune de vasele proceselor ciliare.

Acomodarea ochiului este adaptarea pentru vederea clara a obiectelor afla in 10-15-25cm -6m

A.     Focalizarea imaginilor pe retina

Focalizarea imaginilor pe retina se face cu ajutorul irisului si a sistemului optic.

Focalizarea razelor pe retina se face in fovea centrala.

a)      Focalizarea pentru vederea la distanta.

Ochiul emetrop = ochiul normal (adaptat pentru vederea la distanta).

Pentru a vedea clar un obiect aflat la o distant mai mare de 6 m trebuie doar sa indreptam ochii spre acel obiect.

Indreptarea ochilor intr-un anumit punct este un act reflex, declansat de stimuli de la nivelul retinei si efectuat de muschii extrinseci ai globului ocular, controlati de nervii cranieni III, IV, VI.

Puterea de refractie a unei lentile este masurata in dioptrii

Putere optica = convergenta

Puterea de convergenta a mediilor transparente determina focalizarea la 17mm in spatele cristalinului, adica direct pe retina.

Distanta dintre cristalin si retina este de 17mm.

Distanta axului antero-posterior al globului ocular este de 24mm.

Imaginea formata pe retina dupa o tripla refractie este reala, mica si rasturnata.

Focarul principal este punctul in care sunt refractate razele paralele de lumina la trecerea printr-o lentila biconvexa.

Distanta focala este distanta dintre lentila si focarul principal.

La ochiul emetrop, distanta focala este de 17mm, fiind in perfecta concordanta cu puterea de convergenta a aparatului optic.

Pentru ochiul emetrop, 6m reprezinta punctum remotum

Punctum remotum(in cazul ochiului emetrop) este distanta dincolo de care, fara nicio modificare a curburii cristalinului, imaginile sunt focalizate pe retina.

Punctum remotum(6m) este punctul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar, fara acomodare.

Punctum proxim(10-25cm) este puntul cel mai apropiat de ochi la care vedem clar cu efort maxim de acomodare.

In timpul vederii la distanta, fibrele circulare a muschii ciliari sunt complet relaxate, ligamentul suspensor este tensionat de muschii radiari iar cristalinul are cea mai mica grosime si ca urmare cea mai mica putere de refractie.

Puterea de refractie variaza direct proportional cu grosimea cristalinului.

Reflexul de acomodare la vederea la distanta are centrul nervos in coarnele laterale cervico-dorsale.

b)      Focalizarea pentru vederea de aproape.

Razele de lumina de la un obiect afla la o distant mai mica de 6 m, sunt deviate pe masura ce obiectul se apropie de ochi si sunt focalizate intr-un punct indepartat fata de cristalin.

Vederea de aproape necesita ajustari active (acte reflexe) realizate de ochi pentru focalizarea razelor pe retina:

Acomodarea cristalinului.

Reflexul de acomodare se realizeaza atunci cand ochiul priveste intre punctum remotum si punctum proxim.

Acomodarea cristalinului determina:

cresterea puterii de refractie a cristalinului( bombarea)

muschiul ciliar circular se contracta(stimulat de parasimpatic)

diametrul fibrelor circulare ale muchiului ciliar se miscoreaza

ligamentele aparatului suspensor se relaxeaza

cristalinul devine mai convex pe fata anterioara

raza de curbura a cristalinului scade

puterea de convergenta a cristalinului creste

Bombarea cristalinului asigura scurtarea distantei focale si focalizarea imaginii obiectului apropiat pe retina.

Punctum proximum este punctul cel mai apropiat de ochi, la care cristalinul atinge gradul maxim de bombare si imaginile sunt proiectate clar pe retina.

Punctum proximum este situat la aproximativ 10-25cm pentru tineri, departandu-se cu inaintarea in varsta( de la 7cm la 80 cm).

Acomodarea este un proces reflex reglat de:

centrii corticali

coliculii cvadrigemeni superiori care controleaza nucleul accesor al oculomotorului.

La raspunsul efector al acomodarii participa si muschii irisului si muschii extrinseci ai globului ocular.

Elasticitatea cristalinului scade odata cu varsta.

Prezbitismul este caracterizat de:

incapacitatea cristalinului(mai gros si mai putin elastic) de a se acomoda la persoanele cu varsta de peste 50 de ani.

scaderea contractibilitatii muschiului ciliar

se corecteaza cu lentile biconvexe(convergente), ca in hipermetropie.

Constrictia pupilei

Prin contractia muschilor ciliari ai irisului se intensifica efectul acomodarii.

Efectul de incetosare a vederii este produs de razele foarte divergente care vor trece prin marginea extrema a cristalinului si nu vor putea fi focalizate adecvat.

Convergenta axelor oculare.

Convergenta axelor oculare este cu atat mai pronuntata cu cat obiectul privit este mai apropiat.

Convergenta axelor oculare este controlata printr-un act reflex somatic, care determina contractia muschilor drepti interni(controlati de nervul cranian III)

Unghiul de convergenta este egal ca valoare cu unghiul de rotatie.

Defectele vederii:

Ochiul ametrop este caracterizat de erori de refractie: miopia, hipermetropia, astigmatismul

Defectele vederii(miopia, hipermetropia, astigmatismul) provocate de focalizarea incorecta, pot fi determinata de hiposau de hiper convergenta cristalinului sau de anomalii structurale ale globului ocular.

Miopia(hipometropia)

Ø      Simptome:

Vederea neclara a obiectelor privite

Ø      Cauze:

Focalizarea fascicolelor de raze inaintea retinei datorita:

Ø      Exagerarii curburii cristalinului (miopie de curbura)

Ø      Unui ax optic mai mare decat normal- ochi mai alungit decat cel normal(miopie axiala)

Punctul proxim este foarte aproape de ochi

Punctul remotum este mai apropiat de ochi decat la ochiul emetrop.

Ø      Tratament:

Lentile biconcave divergente, care imping focarul principal pe retina.

Hipermetropia

Ø      Simptome:

Vederea neclara a obiectelor privite

Ø      Cauze:

Focalizarea fascicolelor de lumina inapoia retinei datorita:

Ø      Diminuarii convexitatii cristalinului- cristalin aplatizat(hipermetropie de curbura)

Ø      Unui ax optic mai mic decat normal - ochiul este turtit antero-posterior(hipermetropie axiala)

Punctul proxim este situat mai departe de ochi, in comparatie cu ochiul emetrop

Ø      Tratament:

Lentile biconvede convergente, care aduc focarul principal pe retina.

Astigmatismul de curbura

Ø      Simptome:

Vederea neclara a unui obiect privit

Ø      Cauze:

Formarea mai multor focare pe retina si suprapunerea imaginilor, cu aparitia unei imagini cu contur neclar datorita:

Ø      Existentei unor defecte de sfericitate a corneei (corneea prezinta mai multe raze de curbura si un meridian cu putere optica normala).

Ø      Deformari ale cristalinului

Ø      Tratament:

Lentile cilindrice.

B.     Perceperea luminii si a culorilor

Raze gamma( 10^-4 - 10^-3 Å ) < Raxe X ( 10^-2 - 1 Å ) < Raze ultraviolete ( 1 - 10³ Å ) < Lumina vizibila ( 10³ - 10 ⁴ Å ) < Infrarosii ( 10⁴ - 10⁶ Å ) < Microunde ( 10⁶ - 10⁹ Å ) , Unde radio ( 10⁹ - 10¹⁴ Å ).

Ochiul uman receptioneaza radiatiile electromagnetice cu lungimi de unde intre 400-700nm(0,4-0,7µm) (lumina vizibila)

Radiatiile luminoase cu lungimi de unda cuprinse intre (390)400-700(760-770)nm strabat sistemul optic si apoi retina( de la stratul X la stratul I)

Radiatiile luminoase cu lungimi de unda cuprinse intre 400-700nm descompun pigmentii fotosensibili, fiind astfel generat potentialul de actiune dupa care are loc refacerea pigmentilor.

Mediile netransparente pot absorbi radiatii electromacnetice.

Fotoreceptorii sunt celule nervoase modificate

Fotoreceptorii detecteaza fotonii de lumina cu ajutorul pigmentilor pe care ii contin.

Pigmentii vizuale sunt macromolecule fotosensibile

Pigmentii din celulele cu conuri si bastonase provin din carotenul sintetizat de plante si introdus in organism odata cu hrana.

Cis-retinalul este un fragment de caroten

Cis-retinalul este un pigment vizual din fotoreceptorii ochiului uman

Cis-retinalul este atasat de o proteina numita opsina.

Opsina este cea care absoarbe radiatiile spectrului vizibil.

Sunt mai multe tipuri de opsine, fiecare tip fiind specializat pe absorbtia diferentiata a anumitor raze ale spectrului vizibil.

La receptionarea fotonilor de lumina, pigmentul fotosensibil suporta o modificare a formei(izomerie). Astfel cis-retinalul trece in trans-retinal, care determin consecutiv si modificarea formei proteinei de care este atasat. Modificarea formei proteinei delcanseaza un lant de evenimente care vor conduce la modificarea potentialului de membrana si generarea inpulsului nervos.

In momentul absorbtiei undelor luminoase, pigmentii fotosensibili se descompun in retinen(retinol) si opsina.

Segmentele analizatorului vizual:

v   Segmentul periferic

Segmentul periferic al analizatorului vizual este localizat in retina.

Segmentul periferic al analizatorului vizual este alcatuit din celulele cu conuri si bastonase.  

Celulele cu conuri si bastonase sunt celule nervoase modificate.

Celulele cu bastonas sunt mult mai numeroase decat cele cu conuri.

Celulele cu bastonas

Vederea scotopica = nocturna

Celulele cu bastonas sunt in numar de circa 125-130 de milioane in fiecare retina(250-260milioane in total)

Celulele cu bastonas sunt mai numeroase la periferie si mai putine in pata galbena.

Celulele cu bastonas sunt adaptate pentru vederea nocturna acromatica.

Celulele cu bastonas au un pragul de excitabilitate si puterea de rezolutie scazute.

Celulele cu bastonas sunt excitate de un singur foton(cuante) de lumina.

Celulele cu bastonas contin in partea periferica pigementul rodopsina(scotopsina)

Rodopsina este supranumita purpurul retinian

Rodopsina are forma de bastonas.

Rodopsina este compusa din cis-retinal si un tip de opsina.

Rodopsina absoarbe radiatiile cu lungimea de unda de 500nm.

Rodopsina sensibilizeaza bastonasele pentru radiatiile albastre, ceea ce explica de ce in crepuscul sau in intuneric, culorile albe apar albastre.

Celulele cu conuri

Vedere fotopica= vedere diurna

Celule cu conuri sunt in numar de 5-7milioane in fiecare retina(10-14 milioane in total), fiind mai numeroase in pata galbena si unice in fovea centrala.

Celulele cu conuri sunt mai numeroase in fovea centrala.

Fovea centrala reprezinta o zona de acuitate maxima.

Celulele cu conuri sunt sensibile la lumina diurna.

Celulele cu conuri au prag de excitabilitate mai ridicat

Celulele cu cu conuri au in partea lor periferica pigmentul fotopsina(iodopsina)

Fotopsina(iodopsina) are forma conica

Fotopsina(iodopsina) este alcatuita din cis-retinal si diverse tipuri de opsina.

Exista 3 tipuri de celule cu conuri, fiecare posedand diferite variante ale proteinei opsina.

Forma diferitelor opsine afecteaza flexibilitatea pigmentului atasat, schimband lungimea de unda a radiatiilor pe care le absorb

Cele 3 tipuri de celule cu conuri absorb radiatii cu lungimi de unde de:

445-455nm - corespunzatoare luminii albastre

530nm - corespunzatoare lumimii verzi

570-625nm- corespunzatoare luminii rosii   

Vederea color se datoreaza existentei celor 3 tipuri de celule cu conuri.

Prin compararea semnalelor provenite de la cele 3 tipuri de celule cu conuri, scoarta cerebrala poate calcula intensitatea radiatiei luminoase a spectrului vizibil pentru perceperea tuturor culorilor.

Fotoreceptorii utilizeaza glutamatul ca neurotransmitator excitator

Fotoreceptorii au legaturi celulele bipolare si celulele orizontale

Celulele orizontale au efect inhibitor asupra celulelor bipolare( utilizeaza GABA ca neurotransmitator inhibitor)

Celulele amacrine au efect inhibitor asupra celulelor ganglionare.

Adaptarea la lumina si intuneric

Rodopsina este extrem de sensibila. Chiar si lumina stelelor produce in timpul noptii descompunerea unor molecule.

Atat timp cat lumina are intensitate mica, un numar relativ scazut de celule cu conuri din retina continua sa receptioneze stimuli luminosi.

La lumina, rodopsina din bastonase se descompune rapid, fotoreceptorii cu bastonase deveninf nefunctionali.

La lumina incep sa raspunda la stimuli luminosi celulele cu conuri.

La proiectarea luminii pe retina, pigmentii fotosesnsibili scad cantitativ.

Pigmentii fotosensibili sunt descompusi in cantitate direct proportionala cu intensitatea luminii.

Pigmentii sunt alcatuiti dintr-o proteina(opsina) si un derivat al vitaminei A(cis-retinal)

Cis-retinalul este un derivat al vitaminei A, care in prezenta luminii trece in trans-retinal

Iodopsina = retinen + fotopsina

Rodopsina = retinen + scotopsina

Sensibilitatea celulelor fotoreceptoare este cu atat mai mare cu cat contin mai mult pigment.

Prin expunerea mult timp la lumina puternica(adaptarea la lumina):

pigmentul vizual atat din conuri cat si din batonase este descompus.

pigmentii fotosensibili sunt scindati in retinol(derivat al vitaminei A) si opsina, cu eliberare de energie

cea mai mare parte a retinenului (retinolului) este transformat in vitamina A.

Invers, daca individul sta mult timp in intuneric(adaptarea la intuneric):

vitamina A este transformata in retinen, crescand cantitatea de pigment vizual

este necesara prezenta unei enzime.

retinenul si opsinele sunt convertite in pigmenti vizuali

GMP = guanozin-monofosfat

a)      Adaptarea la lumina

Adaptarea la lumina se face atunci cand trecep de la intuneric la lumina.

In primele momente suntem orbiti si nu vedem decat o lumina alba puternica, deoarece sensibilitatea retinei este adaptata inca pentru lumina slaba si atat conurile cat si bastonasele sunt puternic stimulate, fapt ce determina descompunerea instantanee a pigmentilor, producand o bombardare cu semnale si senzatie de lumina stralucitare.

Astfel sensibilitatea retinei scade, fotoreceptorii se adapteaza si trec la sistemul celulelor cu conuri.

Trecerea de la vederea nocturna la cea diurna necesita aproximativ 5min

In aproximativ 60s celule cu conuri vor fi suficient de excitate de lumina puternica si preiau functia receptoare.

Adaptarea la trecerea de la intuneric la lumina se realizeaza mai rapid(3-4min) deoarece exista o cantitate suficienta de pigmenti fotosensibili depozitati.

In urmatoarele 10-15 minute vederea color si acuitatea vizuala se imbunatatesc.

Astfel sensibilitatea bastonaselor este pierduta, dar acuitatea vizuala este dobandita.

Mecanismul vederii cromatice:

Daca asupra celulelor vizuale cu con cad SIMULTAN radiatii cu lungimi de unda diferite:

Absorbtia radiatiei este diferita pentru fiecare pigment

Aria vizuala primara decodifica radiatia corespunzatoare absorbtiei maxime, determinand senzatia culorii respective(rosu, verde, albastru)

Daca asupra celulelor vizuale cu con cad radiatii cu FRECVENTE DIFERITE, corespunzatoare a cate doua din cele 3 culori fundamentale(rosu, verde, albastru),

celulele cu con percep combinatia lungimilor de unda

la nivelul ariei vizuale se formeaza senzatia de culoare complementara(oranj, verde, indigo si violet)

rosu + galben = oranj

galben + albastru = verde

rosu + albastru = indigo si violet

fiecarei culori din spectru ii corespunde o culoare complementara, care in amestec cu prima da culoarea alba.

Rosu + albastru = purpuriu

Rosu + verde = galben

Albastru + verde = bleu

Teoria tricromatica Young - Helmholtz

daca cele 3 tipuri de celule cu con sun stimulate egal apara senzatia de alb

daca cele 3 tipuri de celule cu con nu sut stimulate apare senztaia de negru.

Albul determina procese de iradiatie luminoasa prin care se produc iluzii optice.

Hemeralopia este reducerea vederii diurne, datorata lipsei vitaminei A si deficientei in sinteza pigmentilor fotosensibili.

b)      Adaptarea la intuneric

Initial nu vedem nimic deoarece:

Celulele cu conuri inceteaza sa mai functioneze datorita lipsei excitantului specific.

Bastonasele sunt inactive, deoarece pigmentii lor sunt descompusi in urma expunerii la lumina puternica.

La lumina, sub actiunea fotonilor, rodopsina este descompusa intre retinen si opsina.

In timp, se reacumuleaza rodopsina si sensibilitatea bastonaselor creste.

Rodopsina se reface prin legarea retinenului cu opsina, in prezenta vitaminei A

Trecerea de la vederea diurna la cea nocturna necesita cam 20 de minute

Adaptarea se face in proportie de 60% in primele 5 minute.

In circa 20-30(40) de minute se reface suficient rodopsina pentru a asigura adaptarea vederii la intuneric.

Sensibilitatea unui bastonas la intuneric este de 10 ori mai mare decat la lumina.

La intuneric creste cantitatea de pigmenti resintetizati si depozitati, ceea ce are ca urmare scaderea pragului de excitabilitate al celulelor receptoare.

Vederea scotopica consta in discriminarea de nuante intre alb si negru

Nictalopia este reducerea vederii nocturne

Avitaminoza A compromite adaptarea la intuneric.

Defecte ale vederii cromatice:

Acromatopsia(imposibilitatea de a percepe culorile)

Daltonismul(boala recesiva X linkata):

Ø      Simptome:

Imposibilitatea de a percepe ca distincte culorile complementare

Vederea de gri in loc de verde si rosu

Boala apare aproape in exclusivitate la barbati(8% din populatia masculina sufera de daltonism)

Ø      Cauze:

Persoanele nu au din nastere celule cu con corespunzatoare uneia din cele 3 culori fundamentale

Cel mai frecvent lipsesc celulele cu con sensibile la verde si rosu

In mod reflex se adapteaza si diametrul pupilar, reglendu-se astfel cantitatea de lumina care este lasata sa patrunda in globul ocular.

Reflexul fotomotor este un reflex mult mai simplec decat cel de acomodare, care este coordonat de centrii mezencefalici(nucleii pretectali).

Reactia pupilara are ca :

Stimul : lumina

Receptor: retina

Cale aferenta: somatica

Cale eferenta: vegetativa (simpatica si parasimpatica)

La lumina puternica actioneaza in mod sinergic parasimpaticul, producand mioza ambelor pupile.

v   Segmentul de conducere al analizatorului vizual:

Este reprezentata de calea vizuala.

Calea vizuala este alcatuita din 3 neuroni:

IN este neuronul bipolar

IIN este neuronul ganglionar multipolar

IIIN se afla in corpii geniculati laterali ai metatalamusului.

IN(neuronul bipolar) si IIN(neuronul ganglionar multipolar) se afla in retina.

Mai multe celule cu bastonas fac sinapsa cu o singura celula bipolara , iar mai multe celule bipolare fac sinapsa cu o celule multipolara. Acest fenomen se numeste convergenta sinaptica.

Fiecare celula cu con din fovea centrala face sinpasa cu o singura celula bipolara, care la randul ei face sinapsa cu o singura celula multipolara.

Axonii neuronilor ganglionari multipolari converg si formeaza nervul optic.

Chiasta optica este formata de fibrele retiniene nazale.

La nivelul chiasmei optice, fibrele nervilor optici provenite din jumatatea mediala a globului ocular se incruciseaza.

Tracturile optice pleaca de la chiasma optica si se indreapta spre corpii geniculati laterali(CGL)

Tracturile optice se afla intre chiasma optica si corpii geniculati laterali(CGL)

Fiecare tracturile optic contine:

Fibre din jumatatea laterala(temporala) a globului ocular de pe aceeasi parte

Fibrele din jumatatea mediala(nazala) a globului ocular de partea opusa.

Perechea de tracturi optice se intinde posterior in jurul hipotalamusului si trimit majoritatea axonilor in carpii geniculati laterali ai metatalamusului.

Unele fibre ale tractului optic trimit colaterale in:

Trunchiul cerebral, la nucleul pretectal din  coliculii cvadrigemeni superiori(centrii reflexelor de orientare a globilor oculari)

Mezencefal, la centrii care regleaza diametrul pupilar( nucleul accesor al oculomotorului)

Spre nucleii nervilor cranieni III, IV, VI

Maduva cervico-lombara

Hipotalamus, la centrii implicati in reglarea ritmului nictemeral. 

Ganglionul ciliar se afla pe calea eferenta vegetativa a nervului cranian III

v   Segmentul central

Axonii metatalamusului se proiecteaza in aria vizuala primara, prin bandeleta optica.

Aria vizuala primara este situata pe fata mediala a lobului occipital, de-o parte si de alta a scizurii calcarine.

In aria vizuala primara se realizeaza perceptia vizuala constienta.

La nivelul ariei vizuale primare are loc reunirea imaginilor proiectate de cele 2 retine(care asigura vederea tridimentionala) si totodata indreptarea lor.

Vederea tridimensionala face posibila aprecierea localizarii obiectelor in spatiu si a distantelor.

Aria vizuala primara este conectata cu ariile vizuale sedundare din alti lobi ai emisferelor, unde informatiile sunt procesate.

Ariile vizuale secundare din lobul temporal are rol in identificarea obiectelor percepute

Ariile vizuale secundare din lobul parietal sunt specializate in perceperea locatiei spatiale a obiectelor percepute

In jurul ariei vizuale primare se afla o zona de asociatie vizuala cu rol in memoria vizuala

Rezultatul procesarii informatiilor in aceste arii vizuale secundare sunt transmise cortexului prefrontal, care va dicta diferite activitati(apucarea unui obiect, deplasarea printre obstacole)

Activitatile dictate de cortexul prefrontal solicita miscarea permanenta a globilor oculari pentru constanta stimulare a receptorilor .

Pentru prelucrarea informatiilor furnizate de fotoreceptorii retinieni este necesara participarea a ⅓ din cortex

Fiecare ochi are propriul camp vizual

Campul vizual al fiecarui ochi cuprinde un unghi de circa 160˚ in plan orizontal si de 145˚in plan vertical

Campul de vedere binoculara zona de suprapunere a campurilor vizuale de la cei 2 ochi

Vederea stereotipica este datorata unghiurilor diferite de privire a celor 2 ochi.

Pentru determinarea campului vizual, subiectul va privi la 15 cm de tabla, cu un ochi acoperit.

Proiectia campului vizual monocular al voluntarului depinde de seprafata de raspandire a receptorilor in retina.

Dupa ce pigmentii vizuali absorb lumina acestia se descompun(isi scrimba forma), declansand reactii in lant

Cinematografia se bazeaza pe urmatorul principiu:

Frecventa stimulilor trebuie sa depaseasca 40/s.

Imaginile fuzioneaza, fara a fi perceputa discontinuitatea, datorita persistentei imaginilor pe retina.

Distrugerea ariei vizuale primare determina orbirea (cecitatea centrala).

Distrugerea ariei vizuale secundare produce afazia(bolnavul vede, dar nu intelege)

Notiuni de igiena si patologie a analizatorului vizual

Radiatiile ultraviolete de tip B(UVB) pun in pericol portiunile exterioare ale ochiului( coreea, conjunctiva si cristalinul), cauzand iritatii, inflamari si imbatranire.

Radiatiile ultraviolete de tip A(UVA) sunt cele mai daunatoare pentru ochi

UVA au lungime de unda mica, ceea ce le permite sa patrunda mai usor in diferite parti ale ochiului (retina)

Cataracta(albeata pe ochi):

Cataracta este principala cauza a pierderii vederii.

Ø      Simptome:

Scaderea vederii

Vedere in ceata

Vedere dubla

Vedere progresiva(multipla)

"Musculite zburatoare"

Fotofobie

Durere oculara severa

Schimbarea frecventa a lentilelor pentru ochelari

Pierderea vederii

Apare intotdeauna la ambii ochi, dar nu in acelasi timp

Modificarea culorii pupilei(gri, galbuie, alba)

Ø      Cauze:

Expunerea improprie si indelungata la razele soarelui

Traumatism al cristalinului

Pierderea transparentei cristalinului(opacifierea cristalinului sau a capsului cristalinului datorata unor modificari chimice ale proteinelor din compozitia cristalinului)

Cresterea in varsta (cataracta senila)

Diabet zaharat

Artrita

Ateroscleroza

Poate aparea de la nastere(cataracta congenitala), ca urmare a unei infectii avute de mama in timpul sarcinii

Alte boli ori leziuni oculare

Ø      Tratament:

Chirurgical

Catarcterele profesionale apar la muncitorii acre lucreaza in conditii de:

Temperaturi ridicate

Radiatii infrarosii(turnatorii, fabrici de sticla)

Glaucom (apa neagra)

Glaucomul este a doua cauza a pierderii vederii.

Glaucomul poate afecta persoanele de orice varsta, dar 95% sunt persoane peste 40 de ani.

Glaucomul poate fi acut sau cronic

Glaucomul este o boala determinata de cresterea tensiunii intraoculare.

Ø      Simptome:

Pierderea campului vizual periferic

Sensibilitate la lumina

Deficiente de vedere in lumina slaba

Vedere in ceata, cu halouri

Cresterea tensiunii intraoculare

Scaderea acuitatii vizuale

Dureri de ochi

Durereri de cap

Greata

Voma

Roseaza in ochi

Pupile de culoare galben-verzuie

Ø      Cauze:

genetice

Atrofierea nervului optic

Distrugerea celulelor retiniene

Ingustarea campului vizual

Cresterea tensiunii intraoculare

Deficit de irigare a nervului optic

Miopie severa

Boli vasculare

Diabet

Ø      Tratament:

Se poate reduce presiunea intraoculara, dar nu se poate reda campul vizual pierdut

Picaturi

Pastile

Tratament laser

Interventie chirurgicala

Conjunctivita

Conjunctivita poate fi

Gonococica

inflamatie acuta

purulenta

Apare in general la nou nascuti

Granuloasa(trahom)

Infectie cronica

Ingrosarea mucoasei

Noduli(granule, foliculi)

Cicatrice

Contagioasa

Se raspandeste la cornee provocand orbirea(formele netratate).

Conjunctivita este inflamarea acuta sau cronica a conjunctivei

Factori favorizanti ai conjunctivitei sunt fumul, praful, corpii starini, gazele toxice.

Conjunctivele pot fi:

Catarale

Purulente

Pseudomembranoase

Nodulare

Eruptive

Conjunctivita poate fi infectioasa, alergica sau traumatica.

Ø      Simptome:

Inflamarea conjunctivei

Congestia ochiului

Usturimi

Senzatie de arsura

Intepaturi

Mancarimi

Senzatii de "nisip in ochi"

Manifestari purulente ale mucoasei conjunctive

Secretie canjunctivala cu aspect diferit: mucos, mucopurulent, purulent, fibrinos

Ingrosarea mucoasei si prezenta de noduli sau cicatrice

Senzatie lacrimala abundenta

Ø      Cauze:

Infectii( de regula gonoccocice)

Bacterii

Virusuri

Substante alergice

Ø      Tratament:

Picaturi locale

Antibiotice

Retinopatie diabetica

Ø      Simptome:

Pete plutitoare in campul vizual

Vedere incetosata

Vedere slaba noaptea

Ø      Cauze:

Diabet zaharat, care determina:

Ø      Ruperea vaselor din coroida

Ø      Dezlipirea retinei

Ø      Tratament:

Interventie laser pentru stoparea sangerarii.

Hemeralopia(orbul gainilor):

Ø      Simptome:

Tulburari ale vedereii

Ø      Cauze:

Diminuarea sintezei de pigmenti fotosesnsibili, datorita lipsei vitaminei A

Cele mai frecvente afectiuni ale ochilor sunt: cataracta , glaucom, conjunctivita, tulburari retiniene si degenerative maculare

Glaucomul caracterizeaza cresterea tensiunii intraoculare si scaderea acuitatii vizuale prin deficit de irigare a nervului optic.