MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR

MINISTERUL EDUCAŢIEI, CERCETĂRII ŞI TINERETULUI CENTRUL NAŢIONAL PENTRU CURRICULUM ŞI EVALUARE ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PREUNIVERSITAR LIMBA ŞI LITERATURA ROMÂNĂ BACALAUREAT 2009 PROBA ORALĂ I. Precizări metodologice Conform programei şcolare pentru examenul de bacalaureat 2009, proba orală vizează competenţele de comunicare orală, aplicate în receptarea mesajelor orale şi scrise şi în producerea unor tipuri de discurs (descriptiv, informativ, narativ, argumentativ) exersate în cadrul învăţământului liceal. Curriculumul liceal, care stabileşte principiul studierii limbii şi literaturii române din perspectivă comunicativfuncţională, pune accent pe latura formativă a învăţării, fiind centrat pe achiziţionarea de competenţe, fapt care a determinat precizarea, în programa de bacalaureat, a competenţelor de evaluat şi a conţinuturilor din domeniile: A.

literatura română, B. limbă şi comunicare. Pentru bacalaureatul 2009, în proiectarea subiectelor pentru proba orală se va avea în vedere principiul complementarităţii, în sensul că prin proba orală se vor evalua alte competenţe specifice sau alte valori ale acestor competenţe faţă de proba scrisă, după cum urmează: -1.

1. Utilizarea adecvată a strategiilor şi a regulilor de exprimare orală în monolog şi în dialog, în vederea realizării unei comunicări corecte, eficiente şi personalizate, adaptate unor situaţii de comunicare diverse; - 1.3.

Identificarea particularităţilor şi a funcţiilor stilistice ale limbii în receptarea diferitelor tipuri de mesaje/ texte; - 1.4. Receptarea adecvată a sensului/ a sensurilor unui mesaj transmis prin diferite tipuri de mesaje orale sau scrise; - 1.

5. Utilizarea adecvată a achiziţiilor lingvistice în producerea şi în receptarea diverselor texte orale şi scrise, cu explicarea rolului acestora în construirea mesajului; - 2.1.

Identificarea temei şi a modului de reflectare a acesteia în textele studiate sau în texte la prima vedere; - 2.5. Compararea unor viziuni despre lume, despre condiţia umană sau despre artă reflectate în texte literare, nonliterare sau în alte arte; - 2.

6. Interpretarea textelor studiate sau la prima vedere prin prisma propriilor valori şi a propriei experienţe de lectură; - 3.2.

Construirea unei viziuni de ansamblu asupra fenomenului cultural românesc, prin integrarea şi relaţionarea cunoştinţelor asimilate; - 4.1. Identificarea structurilor argumentative în texte literare şi nonliterare studiate sau la prima vedere; - 4.

2. Argumentarea unui punct de vedere privind textele literare şi nonliterare studiate sau la prima vedere; - 4.3.

Compararea şi evaluarea unor argumente diferite, pentru formularea unor judecăţi proprii. Biletul de examen va conţine un scurt text literar sau nonliterar, la prima vedere pentru candidat (texte literare: proză, poezie, dramaturgie; texte nonliterare, memorialistice, epistolare, jurnalistice, juridic-administrative, ştiinţifice, argumentative, mesaje din domeniul audio-vizualului) şi trei cerinţe specifice, desprinse din lista de cerinţe generale/ itemi (câte una pentru fiecare dintre domeniile de investigare enunţate mai jos, care pot fi particularizate/ tratate prin raportare le specificul respectivului text; a se vedea modelele anexate): A. Cerinţe privind emiţătorul (cine emite mesajul, din ce perspectivă/ ipostază, cu ce intenţie, în ce context etc.

); B. Cerinţe privind structura/ compoziţia/ mesajul textului (identificarea ideilor, disocierea faptelor de opinii, a elementelor obiective de cele subiective, a argumentelor de contraargumente, identificarea unor structuri şi tehnici argumentative/ informative/ descriptive/ narative etc.); C.

Cerinţe privind construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate (despre aspecte/ argumente/ idei/ afirmaţii/ atitudini evidente în textul dat, cu privire la o perspectivă actuală asupra ideilor exprimate, despre opţiunea, pe baza experienţei personale, pentru una sau alta dintre soluţiile propuse/ care se conturează etc.). În răspunsul la sarcinile de lucru indicate prin cerinţele nr.

1 şi nr. 2, candidatul se va referi strict la informaţiile oferite de textul extras (şi numai în mod excepţional, pentru completarea răspunsului, poate opta şi pentru referirea la alte texte, similare sau diferite, pe care le cunoaşte, fără însă ca examinatorul să-i solicite acest lucru). În răspunsul la cerinţa nr.

3 (construirea unei interpretări/ exprimarea unei opinii argumentate), candidatul poate face referire şi la alte texte/ teme/ idei/ informaţii din propria experienţă/ învăţare, dar numai în concordanţă cu informaţiile/ ideile/ semnificaţiile/ mesajul textului pe care l-a extras în faţa comisiei de examen. Examinatorul poate interveni cu întrebări ajutătoare numai în situaţia în care vor considera că răspunsul este confuz/ incomplet/ evaziv, fără însă a deturna sensul/ ideea/ mesajul transmis de monologul oral al candidatului. Judecata de valoare a examinatorului se exprimă prin nota acordată candidatului pentru calitatea şi pertinenţa fiecărui răspuns la cerinţele textului, formulate pe biletele de examen, urmărindu-se atât aplicarea cunoştinţelor, cât şi construcţia discursului argumentativ (structuri, conectori şi tehnici argumentative), adecvarea elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale la situaţia de comunicare.

Îi este interzis examinatorului să adreseze candidatului întrebări care ies din sfera cerinţelor formulate pe biletul de examen sau să le înlocuiască pe acestea cu alte întrebări, subiectiv considerate ca fiind mai potrivite unei situaţii date (caz în care s-ar vicia notarea candidatului). II. Exemple de subiecte pentru proba orală …………………………………………………………………………………….

Biletul nr. 1 ACTUL I, Scena 3 Chiriţa, Guliţă, Şarl, Safta, Ion. (Ion vine alergând dintre culisele din dreapta.

Ceilalţi ies din casă şi se cobor în cerdac.) GULIŢĂ: Cine mă cheamă?..

. Nineaca! SAFTA: Ce este?..

. Ce este? ŞARL: Qui diable?..

. Ah, madame!..

.* ION: Aud, cucoană… Iaca ia… CHIRIŢA: Da’ veniţi azi de ma coborâţi de pe cal… Ce, Doamne iartă-mă!..

. aţi adormit cu toţii? (Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-l ţie. Ceilalţi se adună împrejurul Chiriţei.

) GULIŢĂ: Ba nu, nineacă… dar învăţam Telemac* cu monsiu dascalu. […] CHIRIŢA: Quel bonheur! Gugulea nineacăi!..

. Auzi ce spune monsiu Şarla?..

. Zâce că ai să vorbeşti franţuzăşte ca apa… N’est-ce pas, monsieur Charles, qu’il parlera comme l’eau? ŞARL: Comme?..

. Ah, oui, oui… vous dites comme ça en moldave… Oui… oui. CHIRIŢA: Da’ ian să-i fac eu un examen… Guliţă, spune nineacăi, cum să cheamă franţuzăşte furculiţă? GULIŢĂ: Furculision.

CHIRIŢA: Frumos… Dar friptură? GULIŢĂ: Fripturision. CHIRIŢA: Prea frumos… Dar învârtita? GULIŢĂ: Invartision. CHIRIŢA: Bravo… Guliţă!.

.. Bravo, Guguliţă!.

.. (Îl sărută.

) ŞARL (în parte, furios): Gogomanition, va!...

(Vasile Alecsandri, Chiriţa în provinţie) * Qui diable?...

Ah madame! (fr.) – Cine dracu?..

. Ah, doamnă! * Întâmplările lui Telemac, fiul lui Ulise – poem epic în proză al scriitorului francez Fénelon 1. Precizează perspectiva pe care o are autorul textului dramatic, asupra unor comportamente şi a moravurilor din Moldova (din perioada 1840-1870).

2. Prezintă două dintre faptele de limbă identificate în textul citat (la alegere, dintre nivelurile: ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilisticotextual). 3.

Comentează, pe baza valorilor şi a convingerilor personale, mesajul textului sau o informaţie/ o idee identificată în text. …………………………………………………………………………………………………………… Biletul nr. 2 Spirit mai mult empiric decât speculativ, Maiorescu trase imediat concluziile practice ale poziţiei lui estetice: arta îşi are scopul în sine, adică în emoţia estetică, şi nu în altceva; arta este pentru artă.

Şi cum piesele lui Caragiale erau acuzate de imoraliate, greutatea apărării trebuia să cadă în această direcţie, adică asupra raporturilor dintre artă şi morală. Are arta vreo misiune morală? Se întreabă el. „Da, arta a avut totdeauna misiune morală şi orice adevărată operă artistică o îndeplineşte.

” Rămâne însă de văzut în ce constă moralitatea artei...

Morala rezidă în însăşi esenţa artei; din moment ce egoismul este principiul oricărui rău şi natura emoţiei estetice e de a ne ridica prin uitare de sine deasupra lui în lumea ficţiunii ideale, măcar pentru o clipă, atât cât ţine emoţia estetică, urmează de la sine că arta este morală prin însăşi definiţie. Pusă astfel, şi nici nu poate fi altminteri, concluzia e că arta nu are alte scopuri morale decât cel ce e însăşi esenţa ei, a înălţării impersonale, a dezrobirii omului din cătuşele egoismului; arta nu poate avea alte intenţii ce-l împlântă pe om în contingent, intenţii politice sau moralizatoare. [.

..] Maiorescu rămâne, aşadar, egal cu sine însuşi, teoreticianul unei arte dezinteresate, lipsită de orice tendinţă practică, adversarul literaturii de caracter politic, moral şi chiar patriotic.

(E. Lovinescu, Titu Maiorescu) 1. Precizează perspectiva din care autorul analizează importanţa lui Titu Maiorescu pentru literatura română.

2. Prezintă două elemente de structură şi de compoziţie ale textului citat (particularizări ale organizării textuale, convenţii specifice, tehnici şi structuri argumentative, conectori, dispunerea ideilor şi a paragrafelor etc.).

3. Formulează propriul răspuns la întrebarea Are arta vreo misiune morală?, exemplificându-ţi opinia prin referire la opera literară a unuia dintre marii clasici ai literaturii române (Mihai Eminescu, Ion Creangă, Ioan Slavici, I.L.

Caragiale). ..

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

.. Biletul nr.

3 Caracterul însă al unei şcoli bune e ca elevul să înveţe în ea mai mult decât i se predă, mai mult decât ştie însuşi profesorul. Odată interesul inteligenţei trezit pentru obiecte, odată simţirile sau judecata deprinse la observaţie, elevul ajunge prin proprie gândire la rezultate cari nu stau în carte. Dar să lăsăm aceasta; destul că şcoala n-ar trebui să fie o magazie de cunoştinţe străine, ci o gimnastică a întregei individualităţi a omului; elevul – nu un hamal care-şi încarcă memoria cu saci de coji ale unor idei străine, sub care geme, ci un om care-şi exercită toate puterile proprii ale inteligenţei, întărindu-şi aparatul intelectual, precum un gimnast îşi împuterniceşte pân-în gradul cel mai mare aparatul fizic, fie-n vigoare, fie-n îndemânare.

Aici vorbim, se-nţelege, de învăţământul educativ din şcolile primare şi secundare, nu de universităţi. La cele dentâi metodul de predare e lucrul de căpetenie; la universităţi metodul e indiferent, căci aci se cere ştiinţă şi numai ştiinţă. […] Esenţa universităţii rămâne ştiinţa, abstracţie făcând de orice alt scop; pe când esenţa celorlalte şcoli e creşterea.

Mihai Eminescu, [,,Nu ştim cum să ne esplicăm…”], în Timpul, V, nr. 154, din 12 iulie 1880; articol polemic faţă de propunerea ziarului Românul de introducere în şcolile primare a unui tratat popular de agronomie, în locul cărţilor de citire; reprodus în M. Eminescu, Opere, XI, Publicistică, Editura Academiei, Bucureşti,1984, p.

244 1. Prezintă punctul de vedere al autorului despre şcoală, aşa cum se reflectă în textul de mai sus. 2.

Precizează tehnicile şi structurile argumentative identificate în textul citat. 3. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre afirmaţia autorului: Esenţa universităţii rămâne ştiinţa, abstracţie făcând de orice alt scop; pe când esenţa celorlalte şcoli e creşterea.

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

...

. Biletul nr. 4 TITLUL I Principii generale ARTICOLUL 1 Statul român (1) România este stat naţional, suveran şi independent, unitar şi indivizibil.

(2) Forma de guvernământ a statului român este republica. (3) România este stat de drept, democratic şi social, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, libera dezvoltare a personalităţii umane, dreptatea şi pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradiţiilor democratice ale poporului român şi idealurilor Revoluţiei din decembrie 1989, şi sunt garantate. (4) Statul se organizează potrivit principiului separaţiei şi echilibrului puterilor - legislativă, executivă şi judecătorească - în cadrul democraţiei constituţionale.

(5) În România, respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor este obligatorie. ARTICOLUL 2 Suveranitatea (1) Suveranitatea naţională aparţine poporului român, care o exercită prin organele sale reprezentative, constituite prin alegeri libere, periodice şi corecte, precum şi prin referendum. (2) Nici un grup şi nici o persoană nu pot exercita suveranitatea în nume propriu.

Constituţia României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767, din 31/10/2003 1. Precizează scopul comunicării şi specificul relaţiei emiţător – receptor, aşa cum rezultă din textul dat.

2. Prezintă două elemente de structură şi de compoziţie, identificate în text (particularizări ale organizării textuale, convenţii specifice, conectori, dispunerea ideilor şi a paragrafelor etc.).

3. Exprimă-ţi o opinie argumentată despre prevederile unui articol al Constituţiei României, corelând informaţia din text cu date din alte surse (literatură, massmedia, documente oficiale etc.).

...

...

.. III.

Baremul de evaluare a răspunsului oral* Criterii de apreciere Punctaj acordat Detalierea punctajului 1. Aplicarea cunoştinţelor în analiza textelor literare/ nonliterare (adecvarea la subiect; organizarea ideilor, corectitudinea răspunsului) 3 p. 3 p.

– Candidatul prezintă un discurs adecvat subiectului/ cerinţei. Răspunsul este complet (include toate informaţiile necesare) şi convingător. 2 p.

– Candidatul îşi adecvează răspunsul la subiect, cu unele ezitări. Răspunsul este corect, dar incomplet. 1 p.

– Candidatul prezintă coordonatele subiectului în mod satisfăcător, dar are lacune vizibile în cunoştinţe. 0 p. – Raportarea la subiect este nesatisfăcătoare.

Candidatul nu răspunde cerinţei de pe biletul de examen şi nici întrebărilor ajutătoare ale examinatorului. 2. Utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în comunicarea orală 3 p.

3 p. – Candidatul stăpâneşte competenţa de comunicare necesară, pe care o aplică prin utilizarea corectă şi adecvată a limbii române literare. Expunerea orală este fluentă, bine organizată şi convingătoare.

Registrul de comunicare este adecvat competenţei comunicaţionale şi personalizat. 2 p. – Candidatul stăpâneşte competenţa de comunicare necesară, pe care o aplică prin utilizarea corectă şi adecvată a limbii române literare.

Expunerea orală este relativ fluentă, cu anumite sincope şi cu grad redus de persuasiune. Registrul de comunicare este adecvat competenţei comunicaţionale şi personalizat. 1 p.

– Candidatul deţine competenţa de comunicare susţinută de vocabular şi de morfosintaxă, expunerea lăsând impresia generală de improvizaţie. Registrul de comunicare ales este cel adecvat, însă vocabularul este limitat. 0 p.

– Limba literară nu este folosită în mod satisfăcător, existând abateri de la uzaj, nepermise în comunicarea formală. Expunerea este sincopată, cu repetarea unor idei, cu pauze sau cu ezitări. 3.

Argumentarea orală a propriilor opinii asupra textului literar/ nonliterar 3 p. 3 p. – Argumentele prezentate conţin elemente de originalitate şi sunt înlănţuite logic, susţinând gândirea critică a candidatului, aplicată contextului.

Elaborarea argumentării orale respectă construcţia discursului argumentativ (structuri, conectori şi tehnici argumentative) şi adecvarea în totalitate a elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale la situaţia de comunicare. 2 p. – Argumentele prezentate sunt înlănţuite logic, susţinând gândirea critică a candidatului, aplicată contextului.

Elaborarea argumentării orale respectă, în mare, construcţia discursului argumentativ (structuri, conectori şi tehnici argumentative) şi adecvarea parţială a elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale la situaţia de comunicare. 1 p. – Argumentele prezentate sunt disparate sau există un unic argument.

Elaborarea argumentării orale respectă doar accidental construcţia discursului argumentativ (structuri, conectori şi tehnici argumentative) şi adecvarea elementelor verbale, nonverbale şi paraverbale la situaţia de comunicare. 0 p. – Argumentele prezentate sunt insuficiente pentru a se forma o imagine concludentă asupra cunoştinţelor candidatului.

Argumentarea orală nu respectă construcţia discursului argumentativ sau tehnica argumentării. *Notă! Se acordă un punct din oficiu. Răspunsul candidatului se apreciază prin note întregi de la 1 la 10, în funcţie de punctajul de evaluare stabilit pe baza următoarelor criterii de apreciere: aplicarea cunoştinţelor în receptarea şi analiza textelor literare sau nonliterare - 3 p.

; utilizarea corectă şi adecvată a limbii române în comunicarea orală - 3 p.; argumentarea orală a propriilor opinii asupra unui text literar/ nonliterar - 3 p. La totalul celor nouă puncte se adaugă un punct din oficiu.

Un candidat se consideră promovat la proba orală dacă a obţinut minimum nota finală 5 (cinci). Cele trei criterii de apreciere vor fi urmărite de către fiecare examinator, pe tot parcursul expunerii orale a candidatului, fapt care facilitează aprecierea finală obiectivă. Fiecare examinator completează propriul borderou de lucru, în care trece numele candidatului, punctajele acordate pentru fiecare criteriu de apreciere şi punctajul final/ nota acordată.

IV. Lista cu cerinţe generale/ itemi pentru evaluarea prin proba orală (folosită ca bază pentru cerinţele specifice care vor însoţi textul literar sau nonliterar, la prima vedere, de pe biletul pe care îl extrage candidatul în faţa comisiei de examinare) A. Identificarea emiţătorului şi a contextului • identificarea şi/ sau prezentarea contextului în care este construit/ emis mesajul; • identificarea emiţătorului şi/ sau prezentarea ipostazei/ ipostazelor acestuia; • identificarea şi/ sau comentarea perspectivei/ a atitudinii/ a punctului de vedere/ a opiniei emiţătorului; • identificarea scopului comunicării şi a particularităţilor relaţiei emiţătorreceptor.

B. Reflectarea asupra elementelor constitutive ale mesajului • identificarea tipului de text (narativ, descriptiv, informativ, argumentativ) şi a unor elemente de structură şi de compoziţie (particularităţi ale organizării textuale, convenţii specifice, tehnici şi structuri argumentative, conectori, dispunerea ideilor şi a paragrafelor etc.); • identificarea unor fapte de limbă la nivelurile: ortografic şi de punctuaţie, morfosintactic, lexico-semantic, stilistico-textual; • disocierea între sensul propriu şi cel figurat, între sensul general şi cel contextual, între sensul concret şi cel abstract al unor cuvinte/ sintagme/ unităţi frazeologice; • identificarea unor elemente de referinţă ale conţinutului de idei al textului, implicite sau explicit formulate (idei, argumente, contraargumente, fapte, opinii/ sugestii).

C. Construirea unei interpretări/ exprimarea argumentată a unui punct de vedere • prezentarea cauzei/ a motivului care determină atitudinea personajelor/ a punctului de vedere al autorului; • discriminarea între fapte şi opinii, identificate într-un text dat; • analiza argumentelor şi/ sau a contraargumentelor identificate în textul dat; • compararea unor fapte/ opinii/ argumente identificate într-un text, pe baza unor relaţii de tipul asemănare-deosebire/ puncte covergente-puncte divergente/ obiectiv-subiectiv/ perimat-modern/ eficient-ineficient, generalparticular etc.; • formularea unei înţelegeri globale: prezentarea mesajului unui text/ a semnificaţiei mesajului/ exprimarea argumentată a unui punct de vedere personal asupra mesajului identificat în textul dat; • construirea unei interpretări: comentarea unor informaţii/ fapte/ idei/ atitudini/ puncte de vedere identificate în text, pe baza cunoştinţelor şi a convingerilor personale; • susţinerea sau combaterea unui argument/ a unui punct de vedere/ a unei idei/ a unei atitudini identificate într-un text dat; • formularea/ reformularea unei ipoteze şi/ sau a unei concluzii, pe baza faptelor prezentate în text; • construirea unei interpretări: interpretarea dintr-o altă perspectivă, decât cea a autorului, a unei informaţii/ a faptelor/ a opiniilor prezentate în textul dat; • formularea unui raţionament care să susţină o concluzie personală, pe baza corelării a două informaţii din text sau a corelării informaţiei din text cu date din afara acestuia/ din alte surse; • emiterea unei judecăţi de valoare asupra unei informaţii/ a unei idei/ a mesajului unui text, pe baza valorilor şi a convingerilor personale.