Anul 1848 a fost un an revolutionar, o "primavara a popoarelor", deoarece in acest an au avut loc revolutii in Franta, Statele Germane, Imperiul Austriac. Revolutia a izbucnit in Palermo (ian. 1848) Paris (22 febr. 1848), Viena (13 martie), Berlin, Budapesta (15 martie). c2o21ol
Popoarele oprimate din Imperiul Habsburgic - cehi, slovaci, italieni, croati, maghiari, romani - isi revendica dreptul la libertate nationala si sociala. Revolutia de la 1848 a cuprins si spatiul romanesc, izbucnind revolutii in toate provinciile romanesti cu exceptia Dobrogei si a Basarabiei, care se aflau sub aspra dominatie otomana si tarista. Revolutia europeana de la 1848 a fost, dupa cum sublinia N. Balcescu, "ocazia, nu cauza revolutiei romane". Cauzele revolutiei romane constau tot dupa parerea lui Balcescu in "cele 18 veacuri de asuprire". Agitatiile revolutionare de la Viena si Budapesta, s-au rasfrant si asupra Transilvaniei, unde in marte 1848, se declanseaza procesul revolutionar. Revolutia romana din Transilvania a fost impulsionata de revolutia maghiara, de guvernul liberal-revolutionar maghiar, de dieta maghiara, care, isi propun refacerea Ungariei Mari, in granitele ei medievale, ceea ce implica anexarea Transilvaniei. In fata acestei decizii, romanii protesteaza cu energie si solemnitate inca din martie 1848 prin Simion Barnutiu, caruia i se vor alatura alti fruntasi romani: Avram Iancu, Gheorghe Baritiu. Revolutionarii maghiari, nu vroiau nici macar sa aplice hotararile revolutiei maghiare de desfiintare a iobagiei si in Transilvania, ceea ce a produs o mare agitatie in lumea satelor transilvanene. La chemarea fruntasilor romani la Blaj, se intruneste in 3-5 mai 1848 pe Campia Libertatii o mare adunare nationala care aproba programul revolutiei Transilvanene, "Petitia Nationala". Se solicita in program dreptul la autonomie si independenta nationala. In acelasi timp, din motive tactice, romanii jura credinta imparatului habsburgic, manifestandu-si fidelitatea fata de imparat. Dieta de la Cluj voteaza si ea anexarea Transilvaniei iar imparatul sanctioneaza aceasta decizie. El face aceasta pentru a castiga timp, decizia sa, invrajbind cele 2 natiuni din Transilvania, el aplica politica "Divide et Impera". Agitatia revolutionara se amplifica in vara anului 1848, si ca urmare a starii de asediu, a ciocnirilor ce au loc intre romani si maghiari.
In septembrie 1848, la Blaj are loc a 3-a adunare la care participa peste 60 mii romani inarmati, adunare ce adopta o rezolutie impotriva anexarii Transilvaniei la Ungaria. Acum, se trece la organizarea politica si militara a Transilvaniei, care este impartita in 15 prefecturi, in care se gasesc cate o legiune condusa de prefecti si tribuni. Zona muntilor apuseni a fost organizata de Avram Iancu ca o adevarata republica romaneasca.
In toamna anului 1848 a inceput cucerirea Transilvaniei de catre trupele maghiare revolutionare in fruntea carora a fost numit generalul Iosif Bem. Luptele s-au purtat intre armata maghiara si cea austriaca. Armata maghiara a reusit sa cucereasca mare parte din Transilvania, cu exceptia zonei Muntilor Apuseni, cu orasul Alba-Iulia. Romanii condusi de Avram Iancu se apara cu eroism, invingandu-i pe maghiari la Marisel, Rosia, Fantanele.
In 20 februarie 1849, noul imparat al Austriei, Franz Josef, promulga o noua constitutie liberala prin care este recunoscuta autonomia Transilvaniei. Aceasta constitutie a imboldit si mai mult pe romani in lupta contra maghiarilor. Intre revolutionarii maghiari, Lajos Kossuth, si Avram Iancu incep tratative intermediate de deputatul roman de Bihor, Ion Dragos, iar dupa asasinarea acestuia initiativa tratativelor o are Nicolae Balcescu, refugiat in Transilvania dupa esecul revolutiei din Tara Romaneasca. In urma tratativelor purtate la Debrecen, intre Balcescu si Kossuth, se ajunge la incheierea unei intelegeri "Proiect de pacificare" semnat la 14 iulie 1849 la Szegedin. Proiectul acorda drepturi natiunii romane, dreptul de a folosi limba romana, dreptul romanilor de a fi numiti in administratie. Eforturile lui Balcescu incununate de aceasta intelegere, urmareau sa explice celor doua parti ca dusmanul lor comun este Austria, fapt de care, Lajos Kossuth s-a convins prea tarziu, deoarece la 1 august 1849 la Siria, langa Arad, armata revolutionara maghiara capituleaza in urma interventiei Trupelor Tariste, chemate in ajutor de Austria. Sfarsitul Revolutiei Maghiare a insemnat si sfarsitul revolutiei din Transilvania.
Proiectata sa inceapa simultan in toate cele trei tari romane, revolutia romana s-a declansat in Moldova la 27 martie 1848, cand la hotelul Petersburg, cand, cu acordul domnitorului Mihail Sandu Sturdza a avut loc o adunare ce a aprobat documentul intitulat "Petitiunea Proclamatiune", documnet cu 35 de puncte, fara prevederi radicale, si din care domnul nu admitea doua prevederi. In urma arestarii capilor miscarii revolutionare, unii dintre ei reusesc sa se refugieze in Transilvania si Bucovina, unde vor continua activitatea revolutionara prin redactarea programelor "Principiile noastre pentru reformarea patriei" Brasov, cel mai radical program, deoarece prevedea unirea Moldovei cu Tara Romaneasca, desfintarea privilegiilor de clasa si improprietarirea taranilor clacasi fara despagubire.
"Dorintele partidei nationale in Moldova", august, la Cernauti, program ce viza si el unirea celor 2 principate, impropietarire, dar cu despagubire, drepturi si libertati cetatenesti.
In Tara Romaneasca revolutia a fost mai bine pregatita de un comitet revolutionar constituit inca din aprilie 1848, care a hotarat declansarea revolutiei simultan in 4 localitati. Revolutia nu a reusit sa izbucneasca decat in doua localitati, in 9 iunie la Izlaz si in 11 iunie la Bucuresti. La Izlaz a fost adoptat programul revolutionar ("Proclamatia de la Izlaz") care timp de trei luni a reprezentat constitutia tarii. Documentul prevedea autonomia administrativa a tarii, adunare reprezentativa, domn ales pe 5 ani, impropietarirea clacasilor, cu despagubire, drepturi si libertati cetatenesti. Guvernul revolutionar ales la Izlaz a suferit modificari in 11 iunie la Bucuresti, in fruntea sa fiind numit mitropolitul Tarii Romanesti, Neofit, tocmai pentru a nu supara puterea protectoare, Rusia. In scurta perioada cat a functionat, guvernul a incercat sa puna in practica prevederile proclamatiei de la Izlaz, eliberand detinutii politici, stabilind tricolorul, desfintand rangurile boieresti, sa rezolve problema agrara. Revolutia din Tara Romaneasca a esuat in urma interventiei trupelor otomane, care, la 13 septembrie 1848 in Dealul Spirii, inving rezitenta eroica a romanilor, exprimata de Compania de Pompieri, condusa de Pavel Zaganescu.
Revolutia din Bucovina si Banat, unde s-au adoptat programele "Petitia Tarii" si "Petitia Neamului Romanesc", ce revendicau autonomie nationala, nu au avut nici ele succes, asemenea celor din celelalte teritorii romanesti, datorita interventiei straine.
Revolutia Romana, desi inabusita, a deschis calea modernizarii societatii romanesti, stabilind directiile noi de actiune in societatea romaneasca.